Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1952/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1952
Ședința publică din data de 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.912 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.274, județul D, -, domiciliat în comuna, sat, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup, intimații-reclamanți, -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus de către recurenta-pârâtă împuternicirea avocațială și Asociații, cerere de judecare în lipsă și în xerocopie mai multe înscrisuri și anume: confirmare de primire, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- (329/2008) eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr-eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, anexa nr.1 bis la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, adresa din data de 24.11.1995 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, adresa nr.53948 din 12.08.1992 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și Contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, practică judiciară constând în sentința civilă nr.1562/2007 pronunțată de Tribunalul Galați, sentința civilă nr.637/2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, sentința civilă nr.1697/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.912 din data de 27 mai 2008 Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamanții și - au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prime pentru sărbătorile de Paști și de C, pentru perioada 2004 - 2007.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că a fost salariații societății pârâte până în anul 2007 și că potrivit, în afara salariului aceștia aveau dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C la câte o primă pe toată durata menționată în acțiune.
Aceste drepturi bănești nu le-au fost plătite de societatea pârâtă în mod nejustificat.
În conformitate cu art. 115 Cod pr.civilă pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni, motivând în esență că începând cu anul 2003 primele care fac obiectul acțiunii au fost incluse în salariu.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune în conformitate cu disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, deoarece în cauză, în opinia acesteia își are incidența termenul special de prescripție de 6 luni.
La termenul de judecată din data de 11 decembrie 2007 instanța a respins excepția prescripției invocată de pârâtă reținând că în cauză sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii și termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, fiind vorba de drepturi salariale.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtă să plătească reclamanților suma de 6719 lei, cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că atâta vreme cât pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost deja achitate nu se pune problema prematurității acțiunii, excepția invocată în acest sens fiind vădit nefondată.
Pe fond tribunalul a stabilit că în conformitate cu art.168 alin. 1 din CCM salariații societății pârâte aveau dreptul la prime de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar din probele administrate a rezultat că includerea acestor prime în salariu a fost făcută numai în anul 2003, nu și
ulterior, în condițiile în care prevederile art.168 au fost perpetuate în toate contractele colective încheiate în perioada 2004-2007.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc u 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Nici ultima critică a recursului nu este fondată deoarece calculul sumei cuvenite reclamanților a fost făcut prin raport de expertiză care, așa cum este menționat la capitolul Concluzii a stabilit cuantumul primelor ținând seamă
de salariul de bază mediu brut și nu de salariul mediu brut cum greșit pretinde recurenta.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.912 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.274, județul D, -, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
AB/MD
3 ex./14.10.2008
.fond - - Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
