Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1960/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1960
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții G, OG, toți cu domiciliul ales la.Av. cu sediul în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, jud. P, împotriva sentinței civile nr.955 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar în xerocopie, în dublu exemplar decizia nr. 189/9.06.1997 și nr. 1818/4.07.1997 învederând că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
Depune la dosar concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții G, OG, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii drepturilor reprezentând cota de benzină de câte 40 litri lunar, ca diferență de preț dintre prețul pe litrul de benzină avut în vedere la data compensării, 1997 și prețul real al litrului de benzină pe anii 2005,2006,2007 conform art. 176 si art.2, 3, 5 și 6 și art.187 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energiei electrice, termice, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007; câte 2500 lei reprezentând drepturi bănești conform art. 128 pct.2 din CCM la nivel de Petrol pe anul 2007- sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflație calculat până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.
Reclamanții și-au precizat și completat acțiunea (filele 7-10) cerând obligarea pârâtei la plata contravalorii unei cote de câte 4000 mc. de gaze naturale anual conform art. 187 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, sume cuvenite pentru fiecare din anii 2005, 2006, 2007 și care urmează a fi actualizate cu coeficientul de inflație până la momentul plății.
În dovedirea susținerilor lor, reclamanții au depus înscrisuri (filele 14-206).
Pârâta, fiind legal citată a formulat întâmpinare(filele 227-232) prin care invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în principal iar în subsidiar a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că reclamanții aveau drept la acțiune în termen de 6 luni, conform art.283 alin.1 lit.e din codul muncii, drept pe care l-au exercitat cu depășirea acestui termen astfel că acțiunea sub toate capetele de cerere este prescrisă iar în privința fondului dreptului a susținut că acordarea cotei de aprovizionare cu benzină nu poate fi avută în vedere întrucât nu a fost reglementată vreodată în Contractele Colective de Muncă (CCM) încheiate la nivel de unitate sau de ramură, că fiecărui angajat i- fost plătită suma de câte 2500 lei în luna martie a anului 2007 iar referitor la cota de gaze naturale, a susținut că acest ajutor material fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997 astfel că el nu mai poate fi cerut din nou.
Pentru termenul de judecată de la 7 aprilie 2009 reclamanții și-au restrâns acțiunea cerând obligarea pârâtei numai la plata dreptului reprezentând ajutor material de câte 4000 mc. de gaze naturale anual(filele 263-265).
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 955 din 5 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Prin aceeași sentință a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, sub aspectul excepției că în cauză sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c din codul muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusa termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv decembrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă, iar nu prevederile art.283 lit.e din același cod, invocate și care nu sunt incidente în raport de natura acțiunii intentate de reclamanți.
În fondul dreptului, tribunalul a reținut în esență, că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2007 li s-au achitat sumele brute de câte 2500 lei reprezentând prima ocazională precum și toate drepturile salariale la care au avut dreptul în raport de munca prestată, inclusiv contravaloarea cotei de gaze ce li se cuvenea care a fost compensată prin majorarea salariilor de bază în anul 1997.
Totodată, a mai reținut prima instanță că potrivit art.170 din CCM, salariații din cadrul industriei petroliere, au dreptul la un ajutor material reprezentând contravaloarea unei cantități de 4000 de gaze naturale, anual.
Pe de alta parte, disp.art.187 din CCM nr.288/2006 a prevăzut că salariații agenților economici din domeniul petrolului, vor primi anual acest ajutor material în măsura în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, cuantumul și condițiile de acordare ale acestuia urmând să fie stabilite prin CCM-uri la nivele inferioare.
În dosar nu s-a făcut vreo probă care să dovedească faptul că nu s-ar fi compensat acest drept prin majorarea salariului de bază și că ar fi existat negocieri pentru stabilirea condițiilor și criteriilor de acordare precum și cuantumul valoric concretă al cotei anuale de gaze, în cazul neincluderii în salariul de bază.
Având în vedere aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de clauzele contractelor colective de muncă sus-menționate, instanța a respins acest capăt de cerere ca și pe cel pentru plata sumei brute de 2500 lei reprezentând drepturi bănești conform art. 128 pct.2 din CCM pe anul 2007 reținând din înscrisurile depuse la dosar că pârâta SC SA a plătit fiecărui reclamant suma brută solicitată.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat în termen legal recurs (filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
Recurenții-reclamanți au criticat respingerea cererii de acordare a contravalorii cotei de câte 4000 mc gaze naturale anual, reiterând susținerile din acțiunea precizată și susținând că pârâta nu a făcut dovada plății acestor drepturi sau a includerii lor în salariile de bază, iar instanța de fond a interpretat eronat clauzele contractuale și a respins nejustificat această cerere.
Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii restrânse privind acordarea ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de 4000 de gaze naturale anual, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a formulat concluzii scrise în același sens(filele 36-39).
Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurenților, a actelor și lucrărilor dosarului, a cazurilor de recurs dar și sub toate aspectele astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenții-reclamanți au fost salariații societății pârâte, la Sucursala astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond iar în perioada anilor 2005-2007 au solicitat, după restrângerea acțiunii, plata contravalorii ajutorului material reprezentând o cotă de câte 4000 mc. gaze naturale anual.
Curtea reține sub un prim aspect, că acest drept a fost prevăzut inițial prin art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997(fila 234) reluat apoi prin art.178 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anul 2004 (filele 268-272) și menținut prin art.187 alin.1-3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 nr.288/2006 (filele 278-279) și actele adiționale ulterioare ( filele 285-289) și art.187 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2008 (filele 273-276).
Toate aceste clauze contractuale prevăd primirea ajutorului material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4000 mc. pentru salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr.1-între care și SC SA cu toate filialele și sucursalele din componența sa-în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, pe de o parte, iar pe de alta, condițiile și criteriile de acordare a ajutorului trebuie stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior.
La nivel de unitate, începând cu data de 1.06.1997 s-a negociat ca acest ajutor material să fie inclus în salariul de bază al fiecărui angajat, la Sucursala a SC SA desfășurându-se, de la aceeași dată, negocierile individuale ale salariilor de bază ale angajaților, operate ca atare prin mențiunile din carnetele de muncă.
La cuantumul salariilor negociate s-a adăugat câte o sumă fixă reprezentând valoarea compensației cotei de combustibil pentru prepararea hranei și încălzirea locuinței reglementată de HG. 542/1996 și care inițial a fost de 11.000 lei, iar după majorarea stabilită prin HG.860/1996 a devenit 17.000 lei, de asemenea evidențiată în carnetele de muncă ale reclamanților.
Această compensare, care nu poate fi tăgăduită în mod verosimil a fost confirmată de ambele părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 prin art.176 alin.1al cărui conținut este următorul "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997. Prin urmare, începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariile lor și va rămâne așa până când și vor conveni altfel".
și interpretând corect aceste clauze contractuale, prima instanță a stabilit că reclamanții nu mai pot revendica același drept pe care l-au primit prin includerea lui în salariu încă din luna iunie 1997, dovadă fiind mențiunile din carnetele de muncă astfel cum au fost analizate în cele ce preced.
Drept consecință, critica recurenților nefiind justificată, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu art.312 cod pr.civ și va menține în totalitate hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți G, OG, toți cu domiciliul ales la.Av. cu sediul în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, jud. P, împotriva sentinței civile nr.955 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
22ex./ 26. 11.2009
f--Trib
Operator de date cu caracter special
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
