Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1959/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1959
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, A, și C toți cu domiciliul ales la. av., cu sediul in P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,. 2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1251 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în xerocopie, decizia nr. 189/9.06.1997 prin care a ceste prime s-au introdus în salariul de bază și nr. 1818/4.07.1997 ce a fost comunicat și la și a avut același conținut cu cel comunicat la Sucursala.
Învederează că numai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la instanțe de fond ca temeinică și legală.
Depune la dosar concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, a, și C au chemat în judecată pe pârâta B, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii drepturilor reprezentând cota de aprovizionare cu benzină sau contravaloarea acestor drepturi rezultate din totalitatea diferenței de preț dintre prețul pe litru de benzină avut în vedere la data compensării, în 1997, și prețul real al litrului de benzină pe anii 2005,2006,2007, potrivit art. 187 din la nivelul ramurii energie electrică, raportat la art. 176.; obligarea pârâtei la plta a câte o sumă brută de 2.500 lei, reprezentând drepturi bănești conform art. 128.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei iar drepturile salariale arătate nu le-au fost acordate efectiv.
La data de 10.04.2009 reclamanții au depus la dosar o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii unei cote de 4.000 mc gaze naturale anuala, pentru anii 2005-2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pretentiilor privind cota de benzina si acordarea sumei brute de 2500 lei pe anul 2007 ca neintemeiate si respingerea pretentiei privind obligarea la plata c/val unei cote de 4000 mc gaze naturale fie pe cale de exceptie, fie pe fond ca neintemeiata.
Prin sentința civilă nr.1251 din 9.06.2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă și pe fond a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca aceasta este neîntemeiată intrucat în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e, ci dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului al acțiune, în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Tribunalul a apreciat că sumele solicitate de reclamanți au caracterul unor drepturi salariale, fiind aplicabil deci termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fond, a reținut că potrivit disp. art. 187 alin. 2 din la nivel de ramură, salariații vor beneficia de ajutorul social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, numai în măsura în care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Potrivit art. 176 din la nivel de unitate se prevede faptul că ajutorul social a fost compensat prin pe anul 1997
Față de această împrejurare, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs.
In motivarea recursului formulat aceștia arată că motivarea instanței de fond este sumară și nu ia în considerare argumentele aduse de reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Recurenții - reclamanți susțin că dreptul la ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale sunt cuprinse în art. 187 alin. 1 din CCM pe ramură Energie, termica, petrol si gaze din 15.02.2006, prelungit pe o perioadă de minim un an prin actul adițional nr. 397/12.02.2007.
Se susține că atâta vreme cât societatea nu a plătit aceste drepturi salariale și nici nu le-a inclus efectiv în plata lunara, acțiunea salariaților este admisibilă și dovedită.
Intimata - pârâta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, susținând că deși art. 187 alin. 1 din CCM pe ramura Energie, termica, petrol și gaze nr. 288/2006 prevede acordarea acestui spor în cauză își găsesc aplicarea disp. alin. 2 din acest articol, potrivit căruia salariații beneficiază de acest drept doar în măsura în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Mai arata intimata că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin Contractului Colectiv de munca pe anul 1997.
Prin urmare, intimata afirmă că a acordat acest drept salarial tuturor salariaților prin includerea în salariul de bază al acestora.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor si lucrărilor dosarului, precum si a textelor de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare:
Curtea constată că prin art. art. 187 alin. 1 din CCM pe ramura Energie, termică, petrol și gaze pentru anii 2005-2007 se prevede acordarea unui ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar potrivit disp. alin. 2 din acest articol salariații vizați beneficiază de acest drept doar în măsura în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În contractul colectiv de muncă încheiat între RA și salariați reprezentanți de pentru anul 1997, art. 176, se arată că "începand cu 1.06. 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 de gaze naturale, ce se acorda fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază."
În cauză intimata-pârâtă a făcut dovada prin înscrisurile depuse că dreptul salarial suplimentar reprezentând ajutorul material constând în contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, astfel cum se prevede in disp. art.176 (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2008(fila 257 dosar de fond). Prin urmare, începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaților fiind inclus în salariul angajaților, până când și vor conveni altfel.
În raport de această clauză stipulată clar și explicit în contractul părților, în mod corect prima instanță a respins cererea referitoare la acordarea acestui drept, iar recurenții-reclamanți, care au criticat soluția sub acest aspect, nu au învederat Curții care sunt motivele pentru care dispozițiile contractuale sus-citate nu și-ar produce efectele.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, A, și C toți cu domiciliul ales la. av., cu sediul in P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,. 2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1251 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2 ex.- 26.11.2009
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
