Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1958/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1958
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.Av. cu sediul în P,-, Bl. 9,.B,. 24, Județul P împotriva sentinței civile nr.601 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei pentru termenul din 15.09.2009 s-a depus prin serviciul registratură motivele de recurs și cerere din partea apărătorului recurenților-reclamanți avocat prin care se solicită judecata cauzei în lipsă.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea pune în discuția părților cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, sentința instanței de fond fiind comunicată la data de 6.07.2009, recursul declarat la data de 10.04.2009, motivele de recurs fiind înregistrate la Curtea de APEL PLOIEȘTI în data de 25.08.2009, apărătorul menționând în motivarea recursului că a depus ulterior motivele deoarece între timp sediul cabinetului de avocatură s-a schimbat, precum și după caz, excepția nulității recursului.
Avocat având cuvântul arată că atunci când se schimbă sediul se anunță instanța însă la dosar nu există o asemenea cerere prin care să se aducă la cunoștință schimbarea sediul iar pe cale de consecință cererea de repunere în termen este neîntemeiată și solicită aplicarea prevederilor art. 306 Cod pr.civilă privind nulitatea recursului.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare asupra cererii de repunere în termenul de recurs și după caz, asupra fondului recursului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, și, au chemat in judecata pe pârâta SC SA, solicitând obligarea acesteia la plata către fiecare reclamant a beneficiului reprezentând cota de participare la profit pentru anul 2004; pentru anul 2005 în cuantum de câte 2926,01 lei; pentru anul 2006 în cuantum de câte 6070,52 lei; pentru anul 2007 în cuantum de câte 6002,03 lei și la plata dobânzii legale precum și reactualizarea acestor sume cu indicele de inflație calculat de la data scadenței la cea a plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că art.137 din CCM încheiat între reclamanți și pârâtă, pe anii 2004-2007, prevede constituirea de către societatea angajatoare a unui fond anual de premiere de până la 10% din profitul realizat, constituirea și repartizarea acestui fond, făcându-se cu acordul. Susțin că în mod expres este prevăzut dreptul reclamanților de a beneficia de aceasta cotă de participare la profit.
Reclamanții au depus înscrisuri ( filele 3-123).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 137-154) prin care a invocat excepțiile:lipsei calității procesuale active a reclamanților, prematurității și respectiv prescripției dreptului la acțiune.
În ședința publica din 11 martie 2009, instanța a pus în discuția părților, excepțiile invocate iar prin sentința civilă nr.601 pronunțată la aceeași dată, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile ca neîntemeiate precum și acțiunea în fondul ei, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în baza disp.art.137 Cod pr.civilă, s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedura care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților instanța respins-o, având în vedere dispozițiile Legii contractelor colective de muncă nr. 130/1996 ce prevede că dispozițiile contractelor colective de muncă se aplică tuturor salariaților, acestea reprezintă legea părților, are caracter obligatoriu cu toate drepturile și obligațiile care le prevede, fapt ce conferă fiecărui salariat dreptul de a cere în justiție respectarea drepturilor ce le-au fost inculcate sau nesocotite.
Cu privire la excepția prematurității formulării acțiunii, instanța a respins și această excepție, motivat de faptul că sindicatul ca,instituție, avea dreptul să negocieze cu patronatul care ar fi cuantumul drepturilor ce s-ar cuveni salariaților, ori lipsa negocierii nu înseamnă că salariații nu au dreptul la cota de participare la profit, având în vedere că CCM se aplică pentru fiecare salariat nu pentru sindicat ca instituție care are numai obligația de a veghea la respectarea CCM.
A fost respinsă și excepția prescripției dreptului la acțiune, avându-se în vedere că acțiunea vizează acordarea unor drepturi salariale care se prescriu într-un termen de 3 ani conform Decretului nr.167/1958 și art 283 lit.c din Codul muncii, iar acțiunea reclamanților a fost introdusa la Tribunalul Prahova la data de 07 ianuarie 2009.
Susținerile pârâtei că aceste drepturi cuprinse în CCM se prescriu într-un termen de 6 luni conform art.283 lit.e din Codul muncii nu au fost reținute având în vedere că dreptul la acțiune pentru revendicările salariale și despăgubirile ce trebuie acordate salariaților se prescrie într-un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată avându-se în vedere disp. art.137-139 din CCM la nivel de societate, în care se prevedea dreptul salariaților de a încasa cota de participare la profitul net al societății la sfârșitul exercițiului financiar al fiecărui an.
Potrivit OG 64/2001 care reglementează dreptul salariaților de a beneficia de cota privind participarea la profitul societății, acest drept se acordă salariaților numai în cazul societăților sau regiilor autonome cu capital majoritar de stat.
Având în vedere că pârâta SC SA este o societate cu capital majoritar privat, salariații nu pot beneficia de cota din profitul societății invocând OG 64/2001pe de o parte, iar pe de alta, ca urmare a modificării Legii 31/1990 privind societățile comerciale, prin Legea nr.161/2003, dreptul salariaților de a primi o cotă parte din profit a fost înlăturat, întrucât în mod direct sau pe cale ocolită se încalcă dreptul de proprietate privată, profitul net fiind cuvenit exclusiv acționarilor, iar asupra destinației acestuia nu se poate dispune decât prin hotărâre AGA dată în condițiile respectării legislației privind dreptul acționarilor.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs, la data de 10 aprilie 2009 (fila 4) iar motivarea acestuia s-a înregistrat la data de 25 august 2009 (filele 5-6) când apărătorul-ales al recurenților-reclamanți a solicitat prin notele scrise și repunerea în termenul de recurs.
În ședința publică de judecată din data de 27.10.2009, Curtea a pus în discuția părților această cerere precum și excepția nulității recursului.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă excepția invocată din oficiu și cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, care statuează că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
De asemenea, în conformitate cu art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, în această materie, este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța
de fond, conform art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Potrivit normelor procesual civile, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată
printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Pentru a se dispune repunerea în termen se cer a fi îndeplinite mai multe condiții:
-partea care nu a săvârșit un act de procedură înăuntrul termenului legal
imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei și care s-a produs înainte de împlinirea termenului;
- în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată trebuie să formuleze cererea de repunere în termen și să și efectueze actul de procedură pe care nu l-a îndeplinit în termenul legal.
Recursul a fost declarat la data de 10 aprilie 2009, situație față de care sunt aplicabile și disp.art.303 alin.2 Cod pr.civilă, conform cărora termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii.
În cauza de față, recurenților le-a fost comunicată sentința instanței de fond la data de 06.07.2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 180 din dosarul primei instanțe, astfel încât, ultima zi de motivare a recursului a fost data de 17.07.2009, zi lucrătoare a săptămânii.
Recurenții și-au motivat însă recursul abia la data de 25.08.2009, așa cum rezultă din viza de înregistrare a Curții, motivând că apărătorul ales și-a schimbat sediul cabinetului de avocatură, ca temei pentru repunerea în termenul de recurs.
Această împrejurare, chiar reală, trebuia adusă la cunoștința instanței pentru ca actele de procedură să fie comunicate la noua adresă.
În dosar nu există nicio cerere în acest sens, situație care nu poate fi imputată organului judiciar pe de o parte, iar pe de alta, nu constituie o împrejurare obiectivă, intervenită mai presus de voința părții și care să o fi plasat în ipoteza de a fi fost împiedicată să motiveze recursul în termenul prevăzut de lege.
Având în vedere considerentele ce preced și constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele repunerii în termenul de motivare a recursului și nu sunt incidente nulități de ordine publică pe care instanța să le pună din oficiu în dezbaterea părților, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea și va constata pe cale de excepție, nulitatea recursului pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenții-reclamanți.
Constată nulitatea recursului declarat de recurenții-reclamanți, G și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.Av., cu sediul în P,-, Bl. 9,.B,. 24, județ P, împotriva sentinței civile nr.601 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, pentru nemotivarea în termenul legal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-11-26
4 ex.
/FA
Trib.P nr-
--
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
