Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1972/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1972
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, cu domiciliul procesual ales în B, dul - -, nr.4-8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de avocați, și asociații și de intervenienta, domiciliată în comuna, nr.401, județul D, împotriva sentinței civile nr.1031 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliat în Târgoviște, dul -,.6 PP,.A,.1,.2, județul D, domiciliat în comuna M, sat Caselor, județul D, domiciliat în, str. -, -aia,.A,.1,.1, județul D, domiciliat în, str.-, -.2,.3,.15, județul D, domiciliată în comuna M, sat Caselor, nr.678, județul D, domiciliată în, str.-, -.4,.1,.6, județul D, -, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliată în G, str.- -,.43,.2,.1, județul D, domiciliat în Târgoviște, str.8 -, -.19,.A,.16, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în, str.-,.9,.B,.9, județul D, domiciliat în comuna din V, sat, județul D, domiciliată în comuna M, județul D, domiciliată în comuna M, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliată în Târgoviște, dul -, -.3,.A,.6, județul D, domiciliată în G, str.- -,.23,.A,.14, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, constatându-se de către C că intimații și, cu care s-au restituit citațiile,și-au angajat avocat în recurs, care a depus întâmpinare și în numele acestor reclamanți, având cunoștință de termenul de azi și solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru, recurenta-pârâtă solicitând prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea apărătorului intimaților-reclamanți, -, -scu, și s-a depus, prin serviciu registratură, întâmpinare, împuternicirea avocațială nr.232/2008 a domnului avocat din Baroul Dâmbovița, chitanța nr.-/2008 de plată a onorariului de apărător în cuantum de 4800 lei, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea recurentei-pârâte s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, o cerere de judecare a cauzei în lipsă, confirmarea de primire a plicului prin care a fost transmis recursul către Tribunalul Dâmbovița, împuternicirea avocațială nr.-/2008 a Societății civile de avocați, și asociații, înscrisuri în copie, respectiv: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr-, sentința civilă nr.1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, sentința civilă nr.637 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, dovada de comunicare a hotărârii civile nr.1699 din 03.10.2007 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr.1697 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr-- în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, dovada de comunicare hotărârii civile nr.1699/03.10.2007 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr.1697 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, sentința civilă nr.1671 din 9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, raport de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, punctul de vedere al expertului contabil referitor la situația primelor de Paște și de C, anexa 1 bis la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008 înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa nre.1090/22.02.2008 a B, actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul și înregistrat la. B sub nr.1090/22.02.2008, anexa 1 la., anexa 2 la., raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de Societatea comercială SRL, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 9863,52 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, constând în prime de C 2004,2005,2006 și Paște 2005,2006,2007.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei și că potrivit contractului colectiv de muncă, art. 168 alin.l,avea dreptul la suplimentări salariale de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi nu i-au fost acordate pe perioada indicată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 168 din renegociat și reeditat în anii 2004,2005, 2006, 2007 și art.166 din Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007, prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.l să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004, articolul 168 alin.l a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
In ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu, ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
La termenul de judecată din 30.11.2007 instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor -, -, -, -și -, la acest din urmă dosar fiind conexat și dosarul -, tribunalul dispunând conexarea ca urmare a îndeplinirii prevederilor art. 164 Cod proc civ, care stabilesc că părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini care se află înaintea aceleași instanțe sau instanțe deosebite de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
Reclamanții din dosarele conexate, respectiv,
, -, -scu, au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru acordarea suplimentărilor salariale de C și de Paște prevăzute de art. 168 alin.l din, pe perioadele expres indicate în cuprinsul acțiunilor..
Pe parcursul procesului a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita solicitând obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale de C 2004,2005,2006 și Paște 2005,2006, 2007 prevăzute de art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii respectivi.
La termenul de judecată din 30.11.2007 s-a invocat de către pârâtă excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că sumele solicitate de reclamanți nu reprezintă drepturi salariale,ci drepturi acordate salariaților în scopul de a le oferi o protecție socială, prescriptibile în termen de 6 luni aplicabil cererilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM și prevăzut de art. 283 alin.1 1it. e din Codul muncii.
Tribunalul a respins această excepție reținând că părțile prezentului conflict sunt cele ale unui raport juridic de muncă, iar obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă fiind incidente prevederile art. 283 alin.l lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița,prin sentința civilă nr. 1031 pronunțată la data de 10.06.2008, a admis în parte cererile formulate de reclamanți și intervenientă,obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, reactualizate, calculate conform raportului de expertiză astfel: - 5387,16 lei, ,- ,-scu, și, câte 4150,95 lei, - 6684,96 lei, - 5387,16 lei; -6684,96 lei; - 5387,16 lei.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților, -, -scu, câte 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,prima instanță a reținut,în esență, că otrivit p. art. 168 alin.l din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000, salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
S-a mai reținut că în alineatul 2 al articolului 168 din, renegociat în anul 2003,s-a prevăzut că suplimentările de la alin.l"vor fi introduse"în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.l"au fost introduse"în salariul de bază al fiecărui salariat.
Susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu a fost primită, arătându-se că ceastă concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paște și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, nici concluzia Comisie Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează prevederile art. 168 alin. 1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.l a1 art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă, nu a fost acceptată cu motivarea că ceastă interpretare a voinței părților, referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, contravenind dispozițiilor art.244 din Codul Muncii.
In ceea ce privește invocarea prematurității introducerii cererii de chemare în judecată pentru lipsa negocierii în vederea stabilirii cuantumului exact al sumelor care ar fi trebuit acordate, invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta vine în contradicție cu susținerile din întâmpinare, în care se precizează că drepturile solicitate au fost acordate fiind incluse în salariu.
Pe de altă parte, a reținut instanța, pârâta invocă propria sa culpă deoarece fiind una din părțile contractului colectiv de muncă putea declanșa negocierile anuale pentru stabilirea valorii concrete,a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
S-a mai arătat că în susținerea argumentelor anterioare referitoare la neincluderea în salariu a suplimentărilor de Paște și de C în anii 2004-2007 pot fi invocate concluziile completărilor raportului de expertiză, care a concluzionat că suplimentările salariale de C și de Paște nu au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004-2007, că din documentele examinate și expertizate nu rezultă acest lucru, ceea ce presupune că doar în anul 2003 aceste drepturi au fost acordate.
Referitor la calculul drepturilor cuvenite reclamanților și intervenientei, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază, astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.l la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paște în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut pe, sumele stabilite de expert cuprinzând și actualizările datorate ratei inflației.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs atât intervenienta, cât și pârâta criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
În recursul său, intervenienta susține că prin sentința atacată instanța de fond i-a respins cererea în privința primei de Paște pe anul 2007 fără nici o motivare, acordând numai sumele stabilite prin raportul de expertiză refăcut,expertul necalculând însă în cuprinsul acestui raport cuantumul sumelor solicitate de intervenientă prin cererea de chemare în judecată, cu titlu de primă de Paște pe anul 2007, acesta fiind și motivul pentru care instanța de fond nu a obligat pârâta și la plata acestei prime către intervenientă.
Se mai învederează că intervenienta a formulat obiecțiuni la primul raport de expertiză întocmit, solicitând calcularea de către expert și a sumei cuvenită intervenientei, corespunzătoare primei de Paște pe anul 2007, însă obiecțiunea nu a fost încuviințată de instanță.
Se arată în continuare de către recurenta intervenientă că aceasta a fost preluată de SC SA la sediul central din B, începând cu 1.04.2007, lună în care a fost și Paștele în anul 2007 și cum în judecată a fost chemată SC SA și nu Sucursala D, se impune obligarea societății pârâte la plata tuturor sumelor solicitate de intervenientă, inclusiv la plata primei de Paște pe anul 2007, al cărei cuantum a fost stabilit în raportul de expertiză refăcut, prin raportare la salariul de bază mediu pe societate, la suma de 1297,80 lei pentru intimații reclamanți și.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 1297,80 lei către intervenientă reprezentând prima de Paște pe anul 2007.
În recursul său, pârâta a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, susținând că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anul 2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare, interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulatănotă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA,aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
Se învederează că atât prevederile CCM, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9, 14 și 30 din Legea nr.130/1996 și art. 9 și 10 din CCM, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Se susține în continuare că prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamanților obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale, care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă învederează că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă o contraprestație a activității desfășurate, ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În fine, se arată că modalitatea de calcul a sumelor pretinse este greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate, deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul este salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii depunându-se la dosar și practică judiciară privind soluții pronunțate de diferite instanțe din țară în spețe similare.
Intimații reclamanți, -, -scu, și, prin apărător ales, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat suportat în recurs, potrivit chitanței doveditoare depuse la dosar.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul intervenientei este fondat, iar al pârâtei este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la recursul intervenientei, se reține că într-adevăr, prin cererea de intervenție formulată de aceasta la data de 10.12.2007, intervenienta a solicitat obligarea pârâtei SC SA B la plata drepturilor salariale restante constând în prime corespunzătoare sărbătorilor de C 2004, 2005, 2006 și Paști 2005, 2006, 2007, în sumă totală de 9330 lei, precum și la plata sumei rezultată din actualizarea debitului cu rata inflației, invocându-se în susținerea acțiunii, printre altele, dispozițiile art. 168 din CCM la nivel de societate, la ale cărui prevederi s-a făcut referire.
În dovedirea cererii, formulată în temeiul art. 49 Cod pr.civilă, intervenienta a depus la dosar o copie a carnetului de muncă din care rezultă calitatea acesteia de salariată a societății pârâte pe perioada pentru care s-a solicitat acordarea primelor de Paște și C, mai sus menționate.
Deși la termenul din 15.04.2008 instanța a admis obiecțiunile aduse raportului de expertiză contabilă refăcut întocmit de expert, obiecțiuni formulate atât de reclamanți, cât și de către intervenientă, dispunându-se ca expertul să refacă lucrarea calculând drepturile bănești cuvenite fiecărui reclamant și intervenientei,constând în suplimentări salariale în perioada 2004-2007, ținând cont de salariul mediu de bază pe conform art. 168 din CCM, urmând ca aceste drepturi să fie calculate și pentru Paște 2007, prin raportul de expertiză contabilă refăcut, depus la dosar pentru termenul din 10.06.2008(filele 33-37), expertul a calculat pentru intervenienta numai sumele corespunzătoare primelor de C 2004, 2005, 2006 și de Paște 2005, 2006, care au fost actualizate, rezultând în final suma de 5387,16 lei acordată de instanța de fond intervenientei.
Recurenta intervenientă este îndreptățită însă și la acordarea primei de Paște pe anul 2007, actualizată, pe care a cerut-o prin cererea de intervenție formulată, fiind salariată a societății pârâte la momentul la care trebuia plătită prima respectivă, și pe care în mod greșit prima instanță nu i-a acordat-o, fără a motiva în nici un fel această soluție.
Tot din cuprinsul raportului de expertiză contabilă refăcut pentru termenul din 10.06.2008, rezultă că valoarea primei de Paște pe anul 2007 fost actualizată la 1297,80 lei pentru intimații reclamanți și, care se află într-o situație identică cu a intervenientei.
În consecință, în raport de considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul intervenientei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească intervenientei și prima de Paște 2007, în sumă actualizată de 1297,80 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește recursul pârâtei, se reține că potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 salariații SA aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Dreptul intimaților-reclamanți și al intervenientei la acordarea acestor prime rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă mai sus arătate și nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi prematură pe motiv că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, așa cum se prevede în art.168 alin.1 teza finală din contractele colective de muncă pe acești ani, în condițiile în care nu se poate reține o culpă a reclamanților și intervenientei pentru lipsa acestor negocieri, recurenta invocându-și, practic, propria culpă, iar cuantumul primelor a putut fi oricum stabilit după criteriul reglementat de contractul colectiv de muncă, determinându-se chiar de către recurentă valoarea salariului de bază mediu pe societate, potrivit adreselor avute în vedere și de către expertul contabil în raportul de expertiză refăcut întocmit de acesta la prima instanță, cuantum identic cu cel indicat în adresa nr.2022 din 4.09.2007 invocată de pârâtă.
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamanților și intervenientei ar fi prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2004 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006,2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006,2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai sus-arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004,2005, 2006, 2007, ar fi fost acordate reclamanților și intervenientei prin includerea acestor prime în salariile de bază al acestora pe perioada cuvenită fiecăruia.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța de fond ar fi avut în vedere la pronunțarea soluției nivelul salariului mediu brut pe societate și nu al salariului de bază mediu pe societate, așa cum prevede expres art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în condițiile în care, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză la prima instanță, astfel cum a fost refăcut pentru termenul din 10.06.2008, la stabilirea sumelor datorate de recurentă, expertul a avut în vedere valoarea salariului de bază mediu pe societate corespunzătoare fiecărei sărbători, de Paște și C, pe perioada 2004-2007, astfel cum rezultă din adresele emise de societate pârâtă, stabilindu-se în final de către expert suma actualizată datorată reclamanților și intervenientei.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la câte 300 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți, -, -scu, și reprezentând onorariu avocat suportat de fiecare în recurs potrivit chitanței doveditoare depusă la dosar (fila 46).
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, cu domiciliul procesual ales în B, dul - -, nr.4-8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr.1031 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliat în Târgoviște, dul -,.6 PP,.A,.1,.2, județul D, domiciliat în comuna M, sat Caselor, județul D, domiciliat în, str. -, -aia,.A,.1,.1, județul D, domiciliat în, str.-, -.2,.3,.15, județul D, domiciliată în comuna M, sat Caselor, nr.678, județul D, domiciliată în, str.-, -.4,.1,.6, județul D, -, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliată în G, str.- -,.43,.2,.1, județul D, domiciliat în Târgoviște, str.8 -, -.19,.A,.16, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în, str.-,.9,.B,.9, județul D, domiciliat în comuna din V, sat, județul D, domiciliată în comuna M, județul D, domiciliată în comuna M, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliată în Târgoviște, dul -, -.3,.A,.6, județul D, domiciliată în G, str.- -,.23,.A,.14, județul D și recurenta intervenientă.
Admite recursul declarat de intervenienta, domiciliată în comuna, nr.401, județul D, împotriva aceleași sentințe civile nr.1031 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească intervenientei și prima de Paște 2007 în sumă netă actualizată de 1297,80 lei.
Obligă recurenta pârâtă la câte 300 lei cheltuieli de judecată către fiecare dintre intimații-reclamanți reprezentați de apărător ales în recurs, și anume:, -, -scu, și.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
-
/VS
3 ex./04.11.2008
f-- Tribunalul Dâmbovița
G -
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
