Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1971/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR.5305,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1971

Ședința publică din data de 8 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

: -- -

Grefier: -

Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea deciziei nr.748 din 16 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- formulată de contestatorul cu domiciliul ales în Râmnicu S,-, județul B, în contradictoriu cu intimata SC "" SA cu sediul în Râmnicu S,-, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul, personal, pentru intimata SC "" SA, economist.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că prezenta contestație este scutită de plata taxei de timbru și că s-a atașat dosarul de fond.

Contestatorul depune la dosar note de concluzii și înscrisuri, în copii, respectiv: decizia nr.LXXVIII(78) din 5 noiembrie 2007 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.6 din Legea nr.514/2003, criterii de acordare a sporului pentru exercitarea și unei alte funcții - anexele 2, 3, 4, 5, 6, 7. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.

, pentru intimata SC "" SA declară că a luat cunoștință de înscrisurile depuse de contestator ce i-au fost prezentate în ședința publică de astăzi, declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat și acordă cuvântul în fond.

Având cuvântul în fond contestatorul solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății pentru a se pronunța o soluției neviciată.

În mod eronat s-a reținut de către instanța de recurs că nu s-a solicitat în scris anularea celor 2 clauze din Contractul colectiv de muncă. Prin decizia în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la interpretarea și aplicarea unilaterală a dispozițiilor art.6 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, modificată prin Legea nr.246/2006 s-a statuat admisibilitatea acordării consilierilor juridici, cu statut de funcționat public, a prestațiilor suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate. -menționata decizie constituie izvor de drept și este obligatorie pentru toate instanțele.

Arată că este angajat cu contract individual de muncă și apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute pentru contestația în anulare la 318 Cod procedură civilă și solicită admiterea contestației.

Având cuvântul în fond pentru intimata SC ""SA, economist consideră că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care face contestatorul referire, nu prevede în mod expres sporul de stabilitate și mobilitate, ci doar că pot fi negociate, neputând fi negociate prestații suplimentare peste codul muncii și contractul colectiv de muncă. Contestatorul fiind angajat cu contract individual de muncă și se supune prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și atâta vreme cât în conținutul acestuia nu sunt prevăzute cele 2 clauze nu-i pot fi acordate nici contestatorului.

Arată că, la data angajării, i s-a adus la cunoștința contestatorului condițiile și retribuția prevăzută pentru un astfel de post, iar contestatorul a fost de acord cu aceste condiții.

Solicită respingerea contestației ca nefondată.

CURTEA:

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- de Tribunalul Buzău reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta să fie obligată să emită o decizie prin care să opereze modificările prevăzute de lege privind acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare începând cu data de 21.06.2005 acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței că înțelege să conteste nesoluționarea cererii depusa la secretariatul pârâtei sub nr. 17.01.2007 prin care a solicitat acordarea celor 2 sporuri.

Reclamantul a mai arătat că este consilier juridic in cadrul societății pârâte începând cu data de 21.06.2005.

Avându-se în vedere prevederile art. 24 alin. 2 din Legea 514/2003, art. 45, 47, 60 din Statutul profesiei de consilier juridic,art. 25 și 26 din Legea 53/2003 CM cu modificările ulterioare reclamantul a solicitat prin adresa nr. 170/17.01.2007, înaintată conducerii societății pârâte, acordarea sporului de mobilitate, respectiv confidențialitatea în cuantum de 25% din salariul de încadrare, cerere rămasă nesoluționată de către pârâtă.

Reclamantul a precizat că în calitate de consilier juridic îi sunt aplicabile și dispozițiile legii speciale și dispozițiile Legii 514/2003 care la art.16 precizează că, consilierul juridic are obligația de a se deplasa la instanțele judecătorești precum și obligația de a păstra secretul profesional, având astfel dreptul de a negocia cuantumul prestațiilor suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate.

În cadrul societății există categorii de angajați care beneficiază de sporuri specifice activității desfășurate.

În sprijinul acțiunii reclamantul a depus la dosar in copie xerox: referatul nr. 170/17.01.2007, dovada calității de consilier juridic, sentința civila nr. 1438/12.05.2006 pronunțata de Tribunalul C-S, sentința civila nr. 2327/03.11.2006 a Tribunalului Galați, decizia civila nr. 642/13.06.2006 a CA C, decizia civila nr. 1895/12.09.2005, a CA A I, sentința civila nr. 45/29.03.2007 a Tribunalului Vrancea.

În termenul legal pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală pentru următoarele considerente:

Cele 2 clauze prevăzute la dispozițiile CM se încadrează în categoria clauzelor facultative, în sensul ca nu există obligativitatea inserării acestora in contractul individual de muncă, ele devenind obligatorii pentru părți doar în momentul în care ar fi negociate.

Pârâta precizat că în ceea ce privește clauza de confidențialitate, aceasta este a obligație de serviciu pentru fiecare salariat, motiv pentru care nu se prevede nicio modalitate de compensare. Cu privire la clauza de mobilitate, aceasta implică lipsa unui loc de munca fix precum și condiția de respectare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă aplicabil.

În calitate de angajat al societății reclamantul se supune contractului colectiv încheiat la nivel de societate, contract care reprezintă legea părților și în care nu au fost negociate acest tip de clauze și sporuri. Acordarea acestora ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu față de salariații care, prin reprezentanții legali, au participat la negocieri și au stabilit prin CCM anumite drepturi si obligații.

Reclamantul a invocat în cererea sa dispozițiile art.25 si 26 din Legea 53/2003, conform cărora consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare in bani reprezentând clauzele solicitate.

Acordarea sporului de mobilitate nu se justifica atâta timp cât potrivit art.41 din Statutul profesiei de consilier juridic acesta are obligația de a se prezenta la termene in instanța.

Norma juridică ce permite negocierea celor doua clauze nu instituie obligativitatea acestui demers din partea angajatorului.

Pârâta a mai arătat că reclamantul este consilier juridic angajat în muncă, are statut de salariat și astfel se supune condițiilor stabilite conform negocierilor in Contractul Colectiv negociat și încheiat la nivel de societate.

În sprijinul celor susținute pârâta a depus la dosar,in copie xerox, extras din CCM încheiat la nivel de societate, cap. IV.

Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 1010 din 5 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantul, obligând pe pârâta SC SA la plata sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare începând cu data de 21.06.2005.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut că potrivit dispozițiilor art. 60 alin 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, în considerarea muncii și a importanței sociale serviciilor profesionale, în temeiul art. 24 și 25 din Legea 53/2003 consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.

Având in vedere acest text de lege și in raport de prevederile art. 16 din Legea 514/2003 reclamantul are dreptul sa negocieze cele 2 clauze deoarece are obligația de a se deplasa la instanțele judecătorești pentru a reprezenta interesele pârâtei precum și obligația de a păstra secretul profesional.

În baza art. 25 din CM prin cauza de mobilitate se înțelege convenția părților ca, în considerarea specificului muncii, respectiv datorită faptului că executarea contractului, a obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează intr-un loc stabil de munca, aceștia să beneficieze de prestații suplimentare în bani sau în natură.

Clauza de confidențialitate este definita de art.26 CM ca fiind acea clauză prin care părțile convin ca pe toată durata desfășurării raportului de munca și după încetarea acestuia să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului în condițiile stabilite prin regulamentele interne, CCM, sau contractul individual de muncă.

Nu există nici o rațiune pentru care, în virtutea principiului dreptului la egalitate de șanse, consfințit prin disp. art. 39 al. l lit.d din Legea 53/2003 reclamantul să nu beneficieze de sporurile de mobilitate și confidențialitate atâta timp cât altor angajați ai societății le sunt acordate sporuri specifice activității desfășurate pe de o parte, iar pe de altă parte altor consilieri juridici le-au fost recunoscute aceste drepturi.

Împotriva acestei sentințe formulat recurs pârâta SC SA criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat disp. art. 304, 3041cod proc.civilă.

În susținerea motivelor de recurs recurenta arătat că în mod greșit prima instanță apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată în raport de faptul că atât clauza de confidențialitate cât și cea de fidelitate sunt clauze facultative, ele devenind obligatorii în momentul negocierii ceea ce nu este cazul în speța de față.

susținut recurenta că acordarea acestor sporuri nu se justifică, raportat la disp. art. 26, 26 din Legea 53/2003 și art. 41 din Statutul profesiei de consilier juridic, precum și raportat la împrejurarea de fapt conform căreia intimatul reclamant solicitat aceste sporuri pentru prima dată la 17 ianuarie 2007, dată după care încheiat actul adițional la contractul individual de muncă privind salariul la care se stabilise și sporul de vechime, fără mai solicita și negocierea altor sporuri.

A mai invocat recurenta faptul că practica judiciară de care intimatul a înțeles să se prevaleze în susținerea pretențiilor nu este incidentă în cauză întrucât privește strict categoria funcționarilor publici, or intimatul este consilier juridic cu statut de salariat, deci se supune condițiilor stabilite conform negocierilor contractului colectiv încheiat la nivel de societate.

Pentru aceste considerente recurenta solicitat admiterea recursului, modificarea în tot sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia nr.748/16.05.2008 Curtea a admis recursul declarat de pârâtă,a modificat în tot sentința și pe fond a respins acțiunea pentru următoarele considerente:

Intimatul are funcția de consilier juridic al societății recurente și,prin urmare, are statut de salariat, sens în care încheiat cu angajatorul său contractul individual de muncă nr. 411/21.06.2005 (fila 21 dosar recurs). În aceste condiții, legislația aplicabilă acestui tip de raport de muncă este cea codului muncii.

Conform art. 2 din Legea 514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii. Consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarului iar cel angajat în muncă are statut de salariat.

Această lege cadru prevede, deci, două regimuri juridice diferite aplicabile celor două categorii de consilieri juridici.

În ceea ce privește consilierul juridic cu statut de salariat, art. 60 alin. 1 din statutul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la remunerație de bază, stabilită prin negociere. În cauză există un contract individual de muncă, fiind posibilă negocierea individuală, sens în care devin aplicabile dispozițiile alineatului 2 al art. 60 din Statut, conform cărora, deosebit de remunerația de bază stabilită, în considerația specificului muncii și a importanței sociale serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Codul muncii, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.

Altfel spus, din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că prevederea art. 60 alin. 2, cu referire expresă la negocierea prestațiilor suplimentare, în corelație cu disp. alineatului 1, se referă la consilierii juridici cu statutul de angajați în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate.

Aceste clauze nu sunt deci, obligatorii, ele sunt supuse negocierii.

În speță, intimatul reclamant nu negociat cu angajatorul acordarea acestor prestații suplimentare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare în termen legal contestatorul,solicitând admiterea ei,anularea deciziei și rejudecarea recursului,motivat de împrejurarea că dezlegarea dată de instanța de recurs rezultatul unei erori de drept și a unei greșeli materiale,reținându-se în mod eronat că nu a depus diligențe pentru a negocia ci intimata cele două clauze de mobilitate și de confidențialitate prevăzute de art. 25 și 26 din Legea nr.53/2003,dovadă în sensul susținerilor sale fiind referatul înregistrat la conducerea societății-intimate sub nr.170/17.01.2007.

Totodată,a fost ignorată decizia nr.78 /5.11.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ce statuează cu caracter obligatoriu disp.art.25 și 26 din Legea nr.53/2003 vizează doar categoria consilierilor juridici care au statut de salariat în baza raporturilor de muncă decurgând din contractul individual de muncă.

Curtea,examinând decizia ce face obiectul contestației în anulare în baza actelor și lucrărilor dosarului,a motivului de contestație în anulare invocat și a dispozițiilor legale în materie,constată că aceasta e nefondată din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art.318 proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată e rezultatul unei erori materiale.

În speță,contestatorul invocă împrejurarea că instanța de recurs a comis o eroare materială atunci când a ignorat faptul că prin referatul înregistrat la conducerea societății-intimate sub nr.170/17.01.2007 a solicitat negocierea celor două clauze și că prin decizia nr.78/05.11.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite a dat o interpretare cu caracter obligatoriu unor dispoziții legale aplicabile consilierilor juridici cu statut de funcționar public.

În condițiile în care instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei ce face obiectul contestației că cele două clauze de mobilitate și de confidențialitate prev. de art. 25 și 26 din Lege nr.53/2003 nu au caracter obligatoriu în privința modului de salarizare a consilierilor juridici care au calitatea de salariați în baza unui contract individual de muncă,ele fiind aplicabile numai dacă au fost negociate de angajat și angajator, existența cererii de inițiere a negocierilor pentru acordarea sporului de confidențialitate și de stabilitate,dovedită prin referatul invocat de contestator, nu poate fi considerată ca un aspect a cărui nereținere de către instanța de recurs ar putea avea ca efect producerea unei "greșeli materiale" în sensul disp.art.318 proc. civ.

Din acest considerent și având în vedere și împrejurarea că nemenționrea de către instanța de recurs a deciziei nr.78/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii,fără legătură cu obiectul și cauza juridică a acțiunii deduse judecății, nu poate fi apreciată ca o eroare ce ar fi putut conduce la stabilirea unei situații de fapt și de drept greșite,în baza art. 317 și urm. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei nr.748/13.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E CI DE:

Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei nr.748 din 16 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- formulată de contestatorul cu domiciliul ales în Râmnicu S,-, județul B, în contradictoriu cu intimata SC "" SA cu sediul în Râmnicu S,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2008.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

--- - - - - -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.2 ex.

/

2008-10-29

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1971/2008. Curtea de Apel Ploiesti