Drepturi bănești. Jurisprudență.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
E IZIA nr. 539
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.121 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în V de M, str.-. -, nr.23 B, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxai judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația reprezentantului recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii reclamantului.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea solicită admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul acordării către reclamant a suplimentărilor salariale solicitate raportat la salariul de bază mediu pe societate, conform adresei nr.2919/2007 depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul a chemat in judecată pe parata SC SA B solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligată parâta la plata sumei de 2380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2004-2005, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște și suma de 409,92 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei in raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariat la SC SA in perioada 1989 - 2005.
S-a mai susținut in motivarea acțiunii de către reclamant ca, deși contractul colectiv de munca pe anii 2004, 2005, prevedea suplimentari salariale de Paști și de C, nu a primit aceste suplimentari, ori prevederile art.168 alin. 1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM in urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare parata SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin.l lit. e Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata, susținând că drepturile salariale s-au introdus in salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paste și C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Munca al SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, parata a depus copii de pe contractul colectiv de munca, practica judiciara.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 121 din 18 ianuarie 2008 prin care a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să plătească acestuia suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004 - 2005, constând în primele de și de Paști, respectiv suma de 2380 lei, din care se va reține CAS 9,5%, CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultantă va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a respins-o, deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 21.09.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp. art. 283 alin.l lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat ca acțiunea este întemeiată deoarece reclamantul a fost încadrat la societatea parata SC SA B în anul 2005, când raporturile de munca au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l au fost introduse in salariu de baza al fiecărui salariat.
Contractele colective muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005 suplimentările salariale prevăzute la alin.l al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de munca pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005-2006, tribunalul apreciază ca părțile semnatare au înțeles sa păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006-2007, suplimentările fiind introduse in salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezultă din probele administrate in cauză, parâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin. l din Contractul colectiv de muncă întrucât, deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște in salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentari salariale de C si Paște pentru perioada 2004-2005, astfel că drepturile salariale pentru fiecare reclamant se ridică la suma de 2380 lei.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a pârților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse in salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentari au și fost incluse in salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Având în vedere că nu există nici un text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, pârâta fost obligată să plătească reclamanților suma sus menționată din care se va retine CAS
9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultata va fi actualizata conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 161 alin.l din Codul muncii tribunalul a admis în parte acțiunea completată și a obligat pe parâtă să plătească reclamantului suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2005, constând in primele de C și de Paște, respectiv suma de 2380 lei, din care se va retine CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadentei fiecărei sume și la plata efectivă.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta în temeiul art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinice.
Astfel, se susține că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii și nu art. 283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant care, în toată perioada 2004-2005 nu a spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor pe perioada în discuție, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar din partea recurentei, în copie, adresa nr. 6576/12.11.2007 a societății - Departamentul Resurse Umane, către Direcția Corporative - Juridic.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2004, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunile reclamanților trebuie respinse întrucât primele de și Paște pe anii 2004 - 2005 au fost achitate.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunilor, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște pe anii 2004-2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând primă C și primă Paște pentru perioada 2004 2005, respectiv 2380 lei din care s-a dispus reținerea cotelor legale de CAS, CASS și impozit precum și actualizarea conform indicelui de inflație, a fost acordată de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea obligând pârâta la plata către reclamant sumei de 1649 lei reprezentând 799 lei primă de C 2004, 850 lei primă de Paște 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 121 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în V de M, str.-. -, nr.23 B, județ
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 1649 lei reprezentând 799 lei primă de C 2004, 850 lei primă de Paște 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. CP/MD
2 ex./5 -
. fond nr- al Trib.
R -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
