Drepturi bănești. Jurisprudență.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1274
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SAcu sediul în B, Calea, nr. 239, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 527 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și,toți cu domiciliul ales la.av., cu sediul în P,-,.9, Sc.B,.24 parter.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta -pârâtă SC SA și intimații-reclamanți, și.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de prima de Paște și C fiecăruia dintre reclamanți, în funcție de perioada lucrată, la plata dobânzilor legale potrivit OG nr. 9/2000, cât și obligarea pârâtei la actualizarea, prin indexare, sumelor datorate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații SN SA B, iar conform prevederilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, urmau a beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, pentru sărbătorile de Paști și C care nu le-au fost plătite astfel încât în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului privind existenta faptei ilicite, existența unui prejudiciu material și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs din culpa angajatorului.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanți au depus la dosar copiile carnetelor lor de muncă (filele 5-52).
Pârâta a fost legal citată, dar nu a formulat întâmpinare și nu a opus nici un fel de apărări.
Prin sentința civilă nr.527 din 2 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta să plătească fiecăruia drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anii 2005- 2006 și prima de Paște pentru anul 2006- sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit înscrierilor din carnetele de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte până în anul 2006, când raporturile de muncă au încetat.
În articolul 168 alin.1 din contractul colectiv de munca pe anii 2003 -2006, încheiat la nivelul unității pârâte, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA.iar prin art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 s-a prevăzut că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2006 prevede că în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Tribunalul a mai reținut că, din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2003-2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4, de altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative, care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, pârâta având astfel posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a făcut-
De asemenea, angajatorul nu a probat nici că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii;
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta SC SA B (filele 4-6) solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca prescrise conform art.283 alin.1, lit.e din Codul muncii, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate iar dacă această susținere nu va fi primită, obligarea sa la plata sumelor echivalente câte unui saariu de bază mediu pe unitate.
Recurenta a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat, fapt consemnat și constatat atât în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate (denumit în continuare ) cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate, astfel că sentința este greșită și sub acest aspect.
Examinând sentința prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Verificând prima critică din recurs referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune, potrivit art.137 cod pr.civ.Curtea reține că aceasta nu este întemeiată întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii, invocate de recurenta-pârâtă, au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
Cât privește criticile aduse fondului dreptului, Curtea constată că din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea suplimentărilor salariale reprezentând prime de sărbătorile de Paști și C, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică dintre părți nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, astfel cum în mod corect a stabilit instanța de fond.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantei raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece potrivit considerentelor sentinței, primele aferente sărbătorilor de Paști 2006 și respectiv C pentru anii 2005, 2006 au fost admise de instanța de fond prin raportare la salariul de bază mediu pe unitate, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtaSC SAcu sediul în B, Calea, nr. 239, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 527 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și,toți cu domiciliul ales la.av., cu sediul în P,-,.9, Sc.B,.24 parter.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - - - -
Fiind în, Fiind în,
Semnează, semnează,
Președintele Instanței, Președintele Instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.07.2009
f- - Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
