Pretentii civile. Speta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1280
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.450 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în comuna, sat, nr.250, județ P și, domiciliată în comuna, sat, nr.75, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - pârâtă, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații -reclamanți.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea subscrisei la plata drepturilor bănești pretins cuvenite pentru aprovizionare toamnă-iarnă, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la ribunalul Prahova sub nr- reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2005-2006, în cuantum de câte 1008 RON actualizate cu rata inflației de la data scadentei fiecărei sume la data plății efective precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
În dovedirea susținerilor lor, reclamantele au depus înscrisuri (filele 5-18 și 24-50).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 55-63) la care a atașat înscrisuri (filele 64-88) prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a prescripției dreptului la acțiune, întrucât reclamantele nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate, câtă vreme s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat pe de o parte, iar pe de alta că dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e din Codul muncii, care prevede un termen de prescripție de 6 luni.
În subsidiar, în fondul cererii, pârâta a solicitat respingerea acesteia, întrucât drepturile revendicate de reclamante au fost incluse în salariul lor de bază, începând cu anul 1997.
Prin sentința nr.450 din 17 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea reclamantelor, obligând pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în sumă de câte 1008 pentru aprovizionare toamnă-iarnă pe perioada 2005-2006 conform art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței la cea a plății.
Pârâta a fost obligată și la plata sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între persoana reclamantelor și titularii dreptului dedus judecății există identitate, în condițiile în care salariații au dreptul de a pretinde angajatorului plata tuturor drepturilor derivând din raporturile lor de muncă, inclusiv cele solicitate prin acțiunea de față, astfel că excepția lipsei calității lor procesual active, așa cum a fost invocată de pârâtă, a fost respinsă.
Prima instanță a respins și cea de-a doua excepție, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, reținând că acțiunea vizează un conflict de muncă, pentru care sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii, iar nu cele ale art.283 alin.1, lit. e din același cod, invocate de societatea pârâtă.
Sub aspectul fondului dreptului, tribunalul a reținut că din probele dosarului nu rezultă includerea drepturilor suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, în salariile reclamantelor, apărarea opusă de pârâtă în acest sens nefiind dovedită deși sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, iar lipsa negocierilor dintre patronat și sindicate nu o exonerează de obligația plății drepturilor reglementate de art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 4-13) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În ședința dezbaterilor de astăzi, recurenta a formulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri (filele 24-42).
Intimatele-reclamante, legal citate, nu s-au înfățișat la judecata recursului.
Examinând sentința prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamantele și au fost salariate ale societății pârâte SC SA B, Sucursala - astfel cum rezultă din copia carnetelor lor de muncă, anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamantele au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, reiterând această susținere în recurs, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamantelor la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 și 2006, după cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamantelor-intimate, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 65-66 dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998( filele 67-68).
Acest înscris (fila 69) emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus (filele 70-75) iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată (filele 43-46) nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că această adresă, a cărei natură juridică este aceea a unui veritabil act adițional la, nu a vizat Sucursala -unde au fost salariate reclamantele, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" - " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copia carnetelor de muncă ale reclamantelor-intimate rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamantele nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimatelor-reclamante prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.450 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în comuna, sat, nr.250, județ P și, domiciliată în comuna, sat, nr.75, județ
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - - - -
Fiind în O, Fiind în,
semnează, semnează,
Președintele instanței, Președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
3 ex./09.07.2009
f-- Tribunalul Prahova
R,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
