Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2036/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2036
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul recurent,prin Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1454/PI/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Școala cu cl. I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Primăria Sânnicolau - Instituția Primarului, Consiliul Local Sânnicolau, și Inspectoratul Școlar al Județului, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, precum și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa,constată litigiul in stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr. 1454/PI/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea promovată de Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar în numele membrilor de sindicat, in contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.1 Sânnicolau M, Consiliul Local Sânnicolau M, Primăria Sânnicolau M-Instituția Primarului și Inspectoratul Școlar al Județului T, acțiune ce a avut ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea muncii prestate in plus, cate 2 ore săptămânal fata de norma didactica, începând cu data de 01.09.2008, actualizata in funcție de rata inflației, concomitent cu reducerea normei didactice de predare a educatorilor, învățătorilor și institutorilor cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I, cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a depășit in prealabil excepția ce viza lipsa de legitimare procesual pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, cu motivarea că ea poate fi dedusă cu ușurință din atribuțiile sale expres prevăzute de art. 9 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic,respectiv de organizare și control al modului de desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante in învățământul de stat.
In privința fondului drepturilor solicitate prin acțiune,Tribunalul reține că într-adevăr, potrivit art. 45, alin. 1 din Legea nr. 128/1997 "personalul didactic de predare și instruire practică,cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului."
În privința categoriei de salariați pe care legiuitorul a înțeles să o includă in sfera personalului didactic de predare și instruire practică, dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 5 alin. 1 ale Legii nr. 128/1997 sunt cât se poate de clare. Astfel,personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, iar în categoria funcțiilor didactice din învățământul preuniversitar sunt incluși educatorii și institutorii, din învățământul preșcolar, iar din învățământul primar, învățătorii și institutorii.
În considerarea normelor legale mai sus enunțate,tribunalul împărtășește opinia reclamanților potrivit căreia in categoria personalului didactic de predare și instruire practică sunt incluși și educatorii, învățătorii și institutorii, iar in cazul in care aceștia îndeplinesc exigențele cumulative ale art. 45, alin. 1 din Legea nr. 128/1997,nu pot fi exceptați de la beneficiul reducerii normei didactice cu 2 ore săptămânal,fără diminuarea salariului.
Astfel, tribunalul a mai observat ca, educatorii, institutorii și învățătorii la care se face referire in conținutul acțiunii sunt încadrați pe posturi didactice și nu pe norme didactice, la fel ca profesorii și maiștrii instructori a căror catedră este stabilită pe număr de ore. Aceasta pentru că, așa cum dispune art. 43 din Legea nr. 128/1997, privind statutul personalului didactic, un post de educator, învățător,institutor pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate,constituie norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă și reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților didactice.
Cu alte cuvinte, chiar dacă, pentru categoria de salariați supusă astăzi analizei, norma didactică nu se exprimă intr-un număr exact de ore pe săptămână, cum este cazul profesorilor, ea este reprezentată de postul didactic,ce la rândul său poate fi exprimat intr-un număr de ore corespunzătoare activității didactice, care poate fi diminuat in conformitate cu prevederile art. 45, alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat in cauza, nu rezulta daca, membrul de sindicat reprezentat de către Sindicat a prestat munca peste programul normal cu 2 ore, iar in cazul in care a prestat 2 ore peste programul normal, reclamanta nu face dovada ca acestea au fost solicitate la plata sau sa fie compensate in timp liber, conform dispozițiilor legale respectiv art.119 din muncii, de unde rezulta obligația membrului de sindicat reprezentat ca, acesta avea obligația de a solicita angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite, in următoarele 30 de zile după efectuarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamantul,reprezentat prin Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara,la data de 22.10.2009, solicitând modificarea sentinței supusă reformării,in sensul admiterii cererii sale,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului, Curtea constată că acestea s-au referit in principal la omisiunea judecătorilor fondului de a-și exercita rolul activ la care sunt obligați potrivit art. 129/pr.civ.,ajungând astfel la concluzia eronată că reclamantul nu ar fi făcut dovada că a prestat muncă peste programul normal cu 2 ore, in contextul in care din Adeverința nr.49/2009 emisă de unitatea școlară pârâtă a rezultat in mod clar această împrejurare. Cu atât mai mult cu cât potrivit art. 287 din Codul Muncii sarcina probei revine angajatorului.
argumentele de fapt și de drept care au susținut cererea de chemare in judecată,recurentul a mai susținut că instanța de fond a interpretat greșit normele art. 119 din Codul Muncii,întrucât textul nu instituie nici o obligație in sarcina angajatului,ci in sarcina angajatorului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr.168/1999,Legea nr. 54/2003 Legea nr. 128/1997 și OG nr. 103/1999.
Pârâții intimați nu s-au prezentat in instanță și nu și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare,cu toate că au fost citați cu aceasta mențiune in cursul procesului.
Examinând recursul reclamantului,prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosar și a dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Soluția instanței de fond este cel puțin surprinzătoare in contextul in care,in considerentele sale,s-a reținut că pretențiile reclamantului sunt reglementate de art. 45, alin. 1 din Legea nr. 128/1997, că autorul acțiunii,in calitate de institutor in învățământul primar se încadrează in noțiunea de personal didactic de predare și instruire practică definită de art. 3 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din aceeași lege și că,chiar dacă pentru categoria de salariați din care el face parte norma didactică nu se exprimă intr-un număr exact de ore pe săptămână, cum este cazul profesorilor, ea este reprezentată de postul didactic,ce la rândul său poate fi exprimat intr-un număr de ore corespunzătoare activității didactice,care poate fi diminuat in conformitate cu prevederile art. 45, alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Distincția făcută de pârâtul prin întâmpinarea depusă in primul ciclu procesual este nefondată, atâta timp cât legiuitorul nu face o astfel de distincție, ci stabilește clar că toate categoriile de personal didactic de predare beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Cum o parte însemnată din considerentele sentinței atacate susțin practic temeinicia acțiunii reclamantului,Curtea constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct.7/.civ.
In ce privește faptul că reclamantul nu ar fi dovedit că a depășit norma de muncă,ori că ar fi solicitat compensarea cu timp liber corespunzător,Curtea observă că lipsa unor probe in acest sens ar fi trebuit să profite angajatului, întrucât,așa cum întemeiat susține recurentul,regula specială instituită de art. 287 din Codul Muncii este in sensul că sarcina probei in conflictele de muncă revine angajatorului,acesta fiind obligat să depună dovezile in apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Cu alte cuvinte, simplele afirmații ale salariatului devin eficiente dacă nu sunt combătute cu probe administrate la solicitarea angajatorului.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 raportat la art.304 pct.7 și pct.9 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului,va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea reclamantului și va obligă pârâții la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică de 2 ore săptămânal începând cu data de 01.09.2008 și până la pronunțarea prezentei, actualizate cu rata inflației. Totodată, va obliga pârâți să asigure reducerea normei postului didactic de predare a reclamantului cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul prin Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T împotriva Sentinței Civile nr. 1454/PI/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâții la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică de 2 ore săptămânal începând cu data de 01.09.2008 și până la pronunțarea prezentei, actualizate cu rata inflației.
Obligă pârâți să asigure reducerea normei postului didactic de predare a reclamantului cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.01.2010
Tehnored. / /2 ex./ 14.01.2010
Prim inst.: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
