Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2083/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2083
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții -, G, G, O-lexandrina, O-etrișor, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în municipiul P,-, Bl.4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr.951 din data de 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat - din Baroul d e Avocați P, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de această declarație și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat -, pentru intimata pârâtă SC SA B, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, O-lexandrina, O-etrișor, G și G, în contradictoriu cu pârâta SC SA, au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a contravalorii drepturilor reprezentând cota de aprovizionare cu benzină sau contravaloarea acestor drepturi rezultate din totalitatea diferenței de preț dintre prețul pe litru de benzină avut în vedere la data compensării 1997 și prețul real al litrului de benzină pe anii 2005, 2006, 2007, conform art.187 alin.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005-2007, câte o sumă brută de 2500 lei, reprezentând drepturi bănești conform art.128 pct.2 din CCM pe anul 2007, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt angajații societății conform actelor de identitate și cărților de muncă, iar pentru munca prestată au primit salariul negociat, însă plata drepturilor cerute prin prezenta acțiune nu s-a efectuat.
La data de 24.02.2009, reclamanții au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei și la plata contravalorii unei cote de 4000 de mc de gaze naturale anual pentru anii 2005 - 2007, conform art.178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.
La data de 08.04.2009, reclamanții au precizat din nou acțiunea, solicitând obligarea pârâtei numai la plata contravalorii cotei de 4000 de mc de gaze naturale anual pentru anii 2005 - 2007, conform art.178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr.951 din 5 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției la acțiune invocată de pârâtă, iar pe fond a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, prima instanță a reținut că, potrivit art.283 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea unui conflict de muncă pot fi soluționate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Tribunalul a constatat că acțiunea a fost înregistrată la data de 30.12.2008, iar obiectul acțiunii vizează obligarea pârâtei la plata unor sume cu titlu de drepturi salariale pe anii 2005, 2006, 2007.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că retenția reclamanților de a li se acorda cota de gaze naturale este neîntemeiată, cât timp din probele administrate în cauză nu rezultă că s-au încheiat sau nu CCM la niveluri inferioare, în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri.
Conform actelor existente la dosar, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în perioada 2005 - 2007 li s-au achitat sumele brute de câte 2500 lei reprezentând prima ocazională, precum și toate drepturile salariale care li se cuveneau în raport de munca prestată, inclusiv contravaloarea cotelor de gaze și care au fost compensate prin majorarea salariilor de bază.
De asemenea, disp. art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă iarnă la câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi ce se vor acorda în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, în baza art.170 din CCM, salariații din cadrul industriei petroliere, au dreptul la un ajutor material reprezentând contravaloarea unei cantități de 4000 mc de gaze naturale, anual.
Pe de altă parte, disp. art.187 din CCM nr.288/2006 au prevăzut că salariații agenților economici din domeniul petrolului, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în măsura în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, cuantumul și condițiile de acordare ale acestuia urmând să fie stabilite prin CCM la nivele inferioare.
Instanța de fond a mai reținut că în CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007 s-a prevăzut, pentru salariații pârâtei, acordarea unor cote de gaze numai în măsura în care acestea nu au fost compensate prin majorarea salariului de bază, menționându-se că în ceea ce privește cuantumul și condițiile de acordare ale acestora, urmează să fie încheiate CCM la nivele inferioare, pe baza unor negocieri în acest sens, caz în care în speță, nu există nici o probă la dosar care să ateste că nu s-ar fi compensat prin majorarea salariului de bază aceste drepturi și că ar fi existat negocieri și întocmirea unor CCM la nivele inferioare, privind condițiile și criteriile de acordare ale acestora, valoarea lor concretă în cazul neincluderii lor în salariul de bază.
Prin urmare, instanța de fond, având în vedere aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de CCM sus-menționate a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamanții, cu motivarea că pentru munca prestată au primit salariul negociat, însă plata drepturilor cerute prin prezenta acțiune a rămas în discuție.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.187 din CCM nr.288/2006, salariații agenților economici din domeniul petrolului, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote determinate de gaze naturale, în măsura în care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Curtea constată că suplimentarea salarială solicitată prin acțiune a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, potrivit deciziei nr.189/1997 a managerului general al SC SA, dată în aplicarea HG nr.860/2006.
Prin urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții -, G, G, O-lexandrina, O-etrișor, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în municipiul P,-, Bl.4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr.951 din data de 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Th./Red.-CL/AV
2 ex./20.11.2009
f- Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
