Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2084/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2084
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, - toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat în P,-, Bl.4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr.953 din data de 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA B reprezentată de avocat - din baroul d e Avocați P, lipsind recurenți reclamanți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care:
Avocat - declară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata fiecărui reclamant a valorii drepturilor reprezentând cota de aprovizionare cu benzină sau valoarea acestor drepturi rezultate din totalitatea diferenței de preț dintre prețul pe litru de benzină avut în vedere la data compensării 1997 și prețul real a litrului de benzina pe anii 2005, 2006, 2007 conform art. 187 alin.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze pe anii 2005-2007, cate o suma bruta de 2500 lei reprezentând drepturi bănești conform art. 128 pct.2 din CCM pe anul 2007 sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt angajații societății conform actelor de identitate și a cărților de muncă, iar pentru munca prestată au primit salariul negociat, însă rămas în discuție plata drepturilor cerute prin prezenta acțiune.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în condițiile în care dreptul la acțiune este prescris în baza art. 283 lit.e muncii, fiind expirat termenul de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii pe motiv că drepturile salariale solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază, iar pârâta a achitat sumele brute solicitate.
Reclamanții au depus o precizare la acțiune prin care și-au micșorat câtimea obiectului pretențiilor, solicitând obligarea pârâtei numai la plata c/valorii cotei de 4000 gaze naturale, reactualizate cu indicele de inflație ce li s-ar fi cuvenit pentru perioada 2005-2007, precum și a cheltuielilor de judecată, motivându-se că au dreptul la încasarea acestor suplimentări salariale în baza CCM.
După analizarea probelor administrate în cauză Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 953 pronunțată la data de 5 mai 2009 a respins excepția prescripției invocată de pârâtă, precum și acțiunea reclamanților astfel cum a fost precizată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în conformitate cu actele existente la dosar (cărțile de muncă, fluturașii depuși la dosar, actele adiționale, adresele existente la dosar) reclamanții sunt salariații pârâtei, însa în perioada 2005-2007 li s-au achitat sumele brute de câte 2500 lei reprezentând prima ocazională, precum și toate drepturile salariale la care au avut dreptul în raport de munca prestată, inclusiv c/valoarea cotelor de gaze ce li se cuveneau ce au fost compensate prin majorarea salariilor de bază.
De asemenea, disp.art. 176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr. 397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii de petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă la câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, în baza art.170 din CCM, salariații din cadrul industriei petroliere, au dreptul la un ajutor material reprezentând c/valoarea unei cantități de 4000. de gaze naturale, anual.
Pe de alta parte, disp.art.187 din CCM nr.288/2006 a prevăzut ca salariații agenților economici din domeniul petrolului, vor primi anual un ajutor material egal cu c/valoarea unei cote de gaze naturale, în măsura în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, astfel încât acest ajutor material a fost compensat prin CCM pe anul 1997, cuantumul și condițiile de acordare ale acestuia urmând să fie stabilite prin CCM-uri la nivele inferioare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții sunt salariații pârâtei însa, în perioada 2005-2007 au încasat toate drepturile salariale ce li se cuveneau în raport de munca prestată, de atribuțiile de serviciu, iar pârâta a achitat c/valoarea cotelor de gaze naturale prin majorarea salariului de bază în urma compensării și includerii c/valorii acestora în salariul de bază.
Mai mult chiar, actele și lucrările dosarului atestă că în CCM-ul la nivel de ramura pe anii 2005-2007 s-a prevăzut pentru salariații pârâtei, acordarea unor cote de gaze numai în măsura în care acestea nu au fost compensate prin majorarea salariului de bază, menționându-se că în ceea ce privește cuantumul și condițiile de acordare ale acestora, urmează sa fie încheiate CCM-uri la nivele inferioare, pe baza unor negocieri în acest sens, caz în care în speță, nu există nicio probă la dosar care să ateste că nu s-ar fi compensat prin majorarea salariului de bază aceste drepturi și că ar fi existat negocieri și întocmirea unor CCM-uri la nivele inferioare, privind condițiile și criteriile de acordare ale acestora, valoarea lor concretă în cazul neincluderii lor în salariul de bază.
Prin urmare instanța, având în vedere aceste considerente a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de CCM-urile sus-menționate.
Prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art. 283 al.1 lit.c muncii, în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început că curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv decembrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată faptul că argumentația instanței de fond este contrazisă de probele existente la dosarul cauzei.
Astfel, arată recurenții negocierea drepturilor și obligațiilor patronat-sindicate este obligatorie potrivit disp.art.41 alin.5 din Constituția României care arată că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
Pentru munca prestată, arată recurenții aceștia au primit salariul negociat, insă a rămas in discuție plata drepturilor cerute prin acțiune detaliind in continuare dispozițiile legale pe care și-au întemeiat acțiunea.
Se arată că atât timp cât societatea pârâtă nu a plătit aceste drepturi salariale și nici nu le-a inclus efectiv in plata lunară, acțiunea salariaților este inadmisibilă.
La termenul de judecată în recurs a cauzei din data de 4.11.2009, intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauza, Curtea va reține următoarele:
În anul 2006 s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze nr.288/2006.
Ajutorul social solicitat a fost deja acordat reclamanților prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestuia la nivelul anilor 1997.
Prin dispozițiilor art.187 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze nr.288/2006, se prevede faptul că, salariații vor beneficia de ajutorul social constând în plata contravalorii unei cote determinante de gaze naturale, doar în măsura în care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Prin art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, se prevede faptul că, la nivelul, ajutorul social constând in plata contravalorii de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Suma de 17.000 lei, reprezintă așa cum prevede HG nr.860/26.09.1996 la art.5 alin.1 compensația corespunzătoare creșterilor de prețuri la energie electrică și termică, combustibili pentru pregătirea hranei și încălzire a fost reglementată de HG nr.542/1996, având o valoare de 11.000 lei.
Prin HG nr.860/1996, această compensație a fost majorată cu 6000 lei brut lunar, de la 11.000 lei lunar brut la 17.000 lei lunar brut.
Atât valoarea inițială a compensației de 11.000 lei cat si valoarea majorată de 17.000 lei, apare in cărțile de muncă începând cu data de 01.07.1996.
La nivelul de Aprovizionare, cota de gaze a fost inclusă în salariul de bază la data de 01.07.1997 când în limita fondului de salarii aprobat conform prevederilor CCM s-a adăugat și suma de 17.000 lei aferentă compensației conform art.7 alin.3 din HG860/1996, iar la, cota de gaze in baza aceluiași temei legal, a fost inclusă in salariul de baza prin decizia nr.189/1997, cu aceeași ocazie fiind introdusă și cota de benzină in valoare de 116.000 lei.
Astfel, prevederile deciziei nr.189/1997 au fost respectate, in sensul că s-a efectuat prima dată negocierea, după care s-a introdus suma fixă de 133.000 lei, compusă din 116.000 lei reprezentând contravaloarea celor 40 de litri de benzină și 17.000 lei reprezentând compensația pentru energie electrică și termică, combustibili pentru prepararea hranei și încălzire și pâine.
Față de aceste considerente, având in vedere si disp.art.312 pr.civilă corob. cu disp.art.3041pr.civilă, Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, - toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat în P,-, Bl.4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr.953 din data de 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red.VD/AV/12.11.09
f- Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
