Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 235/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 235
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții:-, HG, împotriva sentinței civile nr. 2120 din 14 XI 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind:- MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol a dosarului, iar prin cererea de repunere pe rol, recurenții au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 2120/14.11.2007 Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, HG, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A disjuns si declinat in favoarea Judecatoriei R competenta de solutionare a capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratilor la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a retinut că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 și 3 si 27 din OG137/2000 ce impun citarea obligatorie a acestei autoritati.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții sunt salariați în cadrul Judecătoriei R având calitatea de personal auxiliar de specialitate, iar prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de până la 15%.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din nr.OG 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din nr.OG -, "sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ".
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, "persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate".
Același spor de confidențialitate de 15% se acordă, potrivit dispozițiilor art. 231alin. 3 din nr.OG 137/2000, și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate a fost reglementată prin Legea nr. 50/1996, iar în prezent este reglementată prin nr.OG 8/2007. Or, instanța reține că în nici unul dintre aceste acte normative nu există dispoziții în sensul acordării sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% reclamanților.
Se mai reține de către instanță că sunt nefondate susținerile reclamanților referitoare la faptul că sunt discriminați față de categoriile de persoane care beneficiază de sporul de confidențialitate, întrucât au obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, în art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 se prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoane aflate în situații comparabile. În același sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
Modalitatea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale. Astfel, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați a determinat soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității, așa cum susțin reclamanții.
În consecință, având în vedere faptul că sporul de confidențialitate nu este prevăzut în legea specială de salarizare, precum și faptul că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu situația celorlalte categorii de salariați, ce ar determina discriminarea, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată cererea acestora de obligare a pârâților la plata sporului de până la 15%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, HG, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează reclamanții-recurenți că dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 1 alin. 2,3 și art. 2 din nr.OG 137/2000 și art. 5 din Codul muncii consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii fără privilegii sau discriminări.
Mai motivează recurenții că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane, salariați ce gestionează astfel de informații - sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Asemenea dispoziții se găsesc în art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, în art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, în art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002 și în art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000.
Se mai motivează că, deși grefierii conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele în curs de desfășurare sau a unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului arătând că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce nu poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000.
Recursul este nefondat.
Pentru a ne afla în domeniul de aplicare a art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești formează obiectul unor reglementări speciale. Acestea au fost stabilite prin Legea nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare și, în prezent, prin Ordonanța de Guvern nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, care nu conțin dispoziții în sensul acordării de sporuri de confidențialitate.
Din analiza dispozițiilor legale ce reglementează activitatea categoriilor de personal față de care reclamanții se consideră discriminați, se reține că sporul de confidențialitate este acordat prin acte normative speciale, prin prisma atribuțiilor deosebite pe care aceste categorii de persoane le exercită, ce implică protecția informațiilor clasificate, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 182/2002.
Se mai reține că doar personalul care operează cu informații clasificate, în funcția de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personal civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, beneficiază de sporul de confidențialitate.
Acest spor este acordat, în consecință, unor categorii profesionale distincte cu statut special, expres prevăzute de legiuitor, statut care derivă din însăși natura activităților desfășurate.
cu aceste categorii profesionale, potrivit legislației corelative statutului personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, precum și Hotărârii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, personalul auxiliar de specialitate nu are acces și nu operează cu informații clasificate, de natura celor prevăzute de legea nr. 182/2002 și nu are atribuții similare personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sau funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sau funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Prezidențiale.
Se mai reține că statutul corespunzător personalului auxiliar de specialitate diferă de cel al categoriilor profesionale la care reclamanții s-au raportat prin acțiunea formulată, sub aspectul atribuțiilor, al competențelor, al condițiilor de acces, de numire, de eliberare din funcție, al incompatibilităților și al salarizării.
legale invocate de către reclamanți ce prevăd acordarea sporului de confidențialitate anumitor categorii profesionale sunt circumscrise unor condiții care ating un grad de justificare obiectivă și rezonabilă, date de operarea cu informații clasificate.
Pentru considerentele expuse anterior, nu se poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între categoriile de persoane care sunt invocate în prezenta acțiune și intimații-reclamanți.
Se mai reține că prin deciziile Curții Constituționale s-a statuat că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, atât în doctrină, cât și în jurisprudența constituțională s-a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situații care nu sunt diferite. De aceea, nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite.
Curtea Constituțională a mai reținut că instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite, nu este contrară art. 16 alin. 1 din Constituție.
Se mai reține că, prin hotărârea nr. 437/05.11.2007, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat asupra petiției formulate de personalul auxiliar privind constatarea existenței unei situații de discriminare raportat la acordarea sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 3 din Legea nr. 444/2006, numai anumitor categorii de personal - salariați militari și civili - care gestionează informații clasificate. Prin această hotărâre s-a reținut, în raport cu definiția discriminării, că nu se poate reține întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire, restricție, excludere, preferință, între persoane care se află în situații comparabile și care sunt tratate în mod diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege și care are ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefundat si va mentine sentinta recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, HG, împotriva sentinței civile nr. 2120 din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul I: -
07.05.2008
2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
