Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 237
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin I împotriva sentinței civile nr. 2324 din 14 XII 2007 Tribunalului Iași intimați fiind:-, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI, având ca obiect drepturi bănești - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar prin registratura instanței o cerere prin care precizează că nu formulează întîmpinare și nu solicită comunicarea eventualelor înscrisuri depuse la dosar, solicitînd judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului,constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 2324/14.12.2007 Tribunalul Iași respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamantei sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 07.08.2006 - 01.02.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata acelorași drepturi pentru perioada 21.08.2004 -07.02.2005.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele Având în vedere dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor publice. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesar includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că legea este actul juridic al Parlamentului, elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, miar Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin nr.OG 83/2000.
Legea incidentă în cauză are caracter de lege organică, conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. Articolul 47 din Legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat prin art.42 din nr.OG 83/2000, însă abrogarea nu produce efecte juridice întrucât OG83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct. 2).
În aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general, stipulat într-o lege, să nu poată fi concretizat în practică. Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu are calitate procesuală pasivă, având răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Mai motivează recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Ministerul Justiției susține, în primul rând, că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin nr.OG 83/2000.
Invocând dispozițiile art. 107, 72 și 74 din Constituție, art. 1 din Legea 125/2000, recurentul consideră că, în mod incorect, Tribunalul Iașia reținut că abrogarea realizată de nr.OG 83/2000 nu poate produce efecte. Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului unor articole dintr-o lege ordinară. De altfel, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în Legea nr. 50/1996 de nr.OG 56/1997, care a completat nr.OG 9/1997, acte normative de valoare egală cu nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2000 de către Parlament, care a fost în măsură să cenzureze dispozițiile ordonanței.
Mai arată recurentul că a admite că o ordonanță simplă, cum este cea în discuție, nu ar putea modifica o lege ordinară,ar putea da naștere unei succesiuni de litigii și excepții de neconstituționalitate și reprezintă o interpretare arbitrară a dispozițiilor constituționale.
Cu privire la jurisprudența în materie, marea majoritate a instanțelor au respins acțiuni similare.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat. Calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Recurentul nu a fost obligat la plata unor sume către intimații reclamanți, cu care, într-adevăr, nu are raporturi juridice, și nici nu s-a dispus finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Acesta a fost obligat, de către instanța de fond, să includă în buget sumele acordate intimatei, în condițiile în care printre atribuțiile sale, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Față de recursul Ministerului Justiției, se reține că salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000. Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996, care prevedea, în art. 47, că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării. nr. 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996, a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernului i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, față de considerentele expuse, care se substituie considerentelor primei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se vor respinge recursurile și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2324/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.05.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
