Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2399/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2399
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții domiciliat HG în comuna, sat de, nr. 12, județul P, domiciliat în M,-, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr. 668, județul P, domiciliat în P,-,.29, Sc.B,.24, județul P, A domiciliat în,-,.20, Sc.B,.5, județul P, domiciliat în P,-, județul P, domiciliat în P,-,.48, Sc.A,.3, județul și domiciliată în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1183 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului ales la intimatei-pârâte - avocat să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, - A și au chemat în judecată pe parata, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei nete de 5.000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând contravaloarea indemnizației de concediere neachitată și prima de aprovizionare toamnă iarnă 2004-2006, sume actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei până în decembrie 2006, dată la care le-a fost desfăcut contractul individual de muncă pentru motive ce nu țin de angajat.
Potrivit negocierilor dintre pârâtă și, concretizate prin semnarea Planului Social, pentru salariații cu o vechime mai mare de 15 ani trebuia achitată o compensație egală cu 15 salarii medii brute la nivel de, suma achitată fiind în realitate mai mică.
Mai arată reclamanții că potrivit la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin.1, angajatorul trebuia să le achite o primă de aprovizionare toamnă iarnă, în luna octombrie, în cuantum de un salariu minim pe ramură, sumă neachitată.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale active solicitând în principal respingerea cererii privind prima de aprovizionarea toamnă iarnă ca fiind prescrisă sau introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată întrucât aceasta a fost introdusă în salariul de bază al reclamanților.
În ceea ce privește indemnizația de concediere, s-a susținut că aceasta a fost calculată în mod corect, conform art. 4 din Planul Social, în sensul că sumele acordate drept indemnizație de concediere s-au stabilit în funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat, luându-se ca bază de calcul salariul mediu brut pe din anul 2004, căruia i s-a aplicat procentul de indexare stabilit prin CCM în anul anterior disponibilizării, și nu salariul mediu brut pe anul în curs (anul în care a avut loc disponibilizarea fiecărui reclamant ) sau salariul fiecărui angajat în parte.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar reclamanții au solicitat și li s-a încuviințat proba cu expertiză salarizare, probă la a cărei administrare au renunțat în ședința din 04.06.2009.
Tot în această ședință, reclamanții au depus la dosar o precizare la acțiune, prin care au indicat sumele solicitate pentru fiecare reclamant în parte.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1183 pronunțată la data de 4 iunie 2009 Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtă.
Prin aceeași sentință a respinse acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată, deoarece exista identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecații, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și deci, au calitate procesuală activă, pârâtei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
În legătură cu excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, întrucât în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a și nici dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e, ci dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului al acțiune, în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Instanța de fond a constatat că sumele solicitate de reclamanți au caracterul unor drepturi salariale, fiind aplicabil deci termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, prima instanța a reținut în privința primului capăt de cerere că potrivit Planului Social încheiat ca urmare a procesului de reorganizare a pârâtei, au fost stabilite prin negociere cu sindicatul indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările din cursul anului 2005 precum și criteriul de determinare a cuantumului acestora pentru anii următori.
Reiese că sumele acordate cu titlu de indemnizație de concediere s-au stabilit în funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat, luându-se ca bază de calcul salariul mediu brut pe în cursul anului 2004, căruia i s-a aplicat procentul de indexare stabilit prin în anul anterior disponibilizării, iar nu în funcție de salariul mediu brut pe anul în curs, așa cum susțin reclamanții.
În privința celui de al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că potrivit art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, 2007 și 2008, u ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract, în funcție de condițiile și criteriile ce se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
Se mai arată de asemenea că, cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acorda oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda.
(6) al CCM prevede că fiecare din adaosurile de mai se acorda în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Din interpretarea acestui articol reiese că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM-urile încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
Or, cât timp din probele administrate, nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu CCM- uri la nivele inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe baza de negocieri, pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri, a fost apreciată ca neîntemeiată.
Prin urmare, atât timp cât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 176 CCM la nivel de ramura, Tribunalul a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat în termen legal recurs, criticând-o pentru neegalitate și netemeinicie.
Susțin recurenții că nu au fost respectate prevederile Planului social înregistrat la B sub nr. 23177/22.06.2006 ( înscris depus la dosar ) în care se arată că, în funcție de vechimea în se vor achita 8-15 salarii medii brute la nivelul ului.
Or, chiar și față de întâmpinarea depusă de pârâtă prin care se arată că salariul mediu brut pe 2004 este de 1400 lei și conform adresei nr. Gh C 1482/17.05.2005 care menționează că s-au majorat salariile de bază cu 13% începând cu 1.01.2005, adresei nr. Gh C 420/8.03.2006 care menționează că salariile de bază se majorează cu 10% și 3,5% începând cu 1.01.2006, reiese că în anul 2006 contravaloarea indemnizației, calculate pe baza apărărilor pârâtei, este de 1400 lei (salariu mediu brut 2004) majorat cu 13%(procentul din 2005) și cu 13,5(procentul din 2006)=1795,57 lei brut x 15 salarii= 26933,55 lei, după reținerea impozitului de 16% și a indemnizației deja primite de 19933 lei, rezultând o diferență de 2691,18 lei.
De asemenea, chiar dacă dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea toamnă-iarnă nu a fost prevăzut în contractele colective de la nivel de unitate, obligativitatea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură rezultă din art. 238 alin. 1 Codul muncii în care se arată "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior", acesta fiind și motivul pentru care și-au întemeiat acțiunea pe prevederilor CCM la nivel de ramură.
În al doilea rând, recurenții afirmă că susținerea pârâtei că acest drept salarial fost inclus în salariul de bază începând cu data de 1.06.1997 și până la sfârșitul anului 1998-conform telexului 2412/1998 nu este reală.
S- solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost precizată.
Intimata-pârâtă deși legal citată cu această mențiune nu a depus la dosar întâmpinare
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Astfel, în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai - printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În același sens, art.137 din contractul colectiv pe ramură prevede că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic unele sporuri și/sau adausuri pot fi incluse în salariul de bază.
Intimata-pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale recurenților- reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, potrivit art.168 alin.3 din același contract ( fila 130 dosar de fond).
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998 ( fila 132 dosar de fond).
Acest înscris, depus la fila 133 dosar de fond, emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește că pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM pe anul 2007, începând cu data de 1 martie 1998, prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.001-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.001 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice.
Deși ulterior anului 2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă nu este stipulat în termenii de mai, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat în precedent.
Curtea mai reține că aceste adrese nu au vizat Societatea -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997 această societate nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar, pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Astfel, prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Societatea a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome, cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații SC, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Societății aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din - " ", iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ -citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această din urmă federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților din cauza de față.
La data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile angajaților conform adresei nr.3552/1999, prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
Prin urmare, la data de 1 iunie 1999 s-au egalizat grilele de salarizare ale SC cu cele ale SN SA, iar acestea din urmă cuprindeau toate drepturile acordate salariaților, precum și indexările care au avut loc până la 30.05.1999, iar împrejurarea de netăgăduit, a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul brut de bază până în prezent explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept până în prezent, fără vreo justificare verosimilă.
În acest sens, de exemplu, în carnetul de muncă al reclamantei -recurente (fila 33 dosar de fond) la nr. crt. 76 figurează mențiunea că salariul acesteia fost reașezat conform adresei SNP IP 3355
Lipsa negocierilor la nivel de unitate pe tema acordării distincte a primei de aprovizionare toamnă-iarnă, pe anii 2005-2007, nu putea reprezenta, într-adevăr, un argument pentru respingerea acțiunii, esențial fiind faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile brute de bază ale angajaților, pentru argumentele mai -reținute, iar tocmai această includere explică de ce la nivel de unitate nu au mai avut loc negocieri pentru acordarea primei respective pe perioada în discuție în cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs care vizează pretinsa respingere în mod greșit a cererii de plata a diferenței indemnizației de concediere Curtea reține că potrivit art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005 -2006, "la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează:de la 0-3 ani - 1,5 salarii medii nete, de la 3 la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete".
La data de 21 04.2005, avându-se în vedere obligația angajatorului de a întocmi un Plan de măsuri sociale cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, între și SC SA a fost încheiat un plan social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizării ce urmau să se facă în următoarea perioadă. Potrivit punctului 4 din acest Plan social, astfel cum a fost modificat prin amendamentul din 09.01.2006, se prevede că, "în funcție de vechimea în, angajații vor primi următoarele pachete financiare, cu titlu de indemnizații de concediere: 0,5-5 ani - 8 salarii medii brute pe, 5-75 ani -12 salarii medii brute pe, peste 15 ani - 15 salarii medii brute pe.
Cuantumul acestei indemnizații de concediere a fost stabilit în cuprinsul acestui plan prin raportare, pentru anul 2005 la salariul mediu brut din din anul 2004 și pentru anii ulteriori, la același salariu majorat, direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Reiese că sumele acordate cu titlu de indemnizație de concediere s-au stabilit în funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat, luându-se ca bază de calcul salariul mediu brut pe în cursul anului 2004, căruia i s-a aplicat procentul de indexare stabilit prin în anul anterior disponibilizării, iar nu în funcție de salariul mediu brut pe anul în curs, așa cum susțin recurenții - reclamanții în motivele de recurs
Prin urmare, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții domiciliat în comuna, sat de, nr. 12, județul P, domiciliat în M,-, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr. 668, județul P, domiciliat în P,-,.29, Sc.B,.24, județul P, A domiciliat în,-,.20, Sc.B,.5, județul P, domiciliat în P,-, județul P, domiciliat în P,-,.48, Sc.A,.3, județul și domiciliată în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1183 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/VS
11 ex./ 13.01.2010
f--Trib.
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
