Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2398/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2398
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții domiciliată în P,-,. 2. Sc.B,.38, județul P, domiciliată în P, Intrarea, nr. 1,. 4. Sc.1, etaj 4,.17, județul P, domiciliat în P,-, județul P, domiciliat în P,-,. 135, Sc. A, etaj 9,.35 județul P, domiciliat în P,-,.110, Sc.B, etaj 4,.38, județul P, domiciliată în P,-, județul P, domiciliată în comuna, sat, nr. 16, județul P și domiciliat în P, str. -, nr.68, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1087 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului ales la intimatei-pârâte - avocat, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei nete de 3000 lei pentru fiecare reclamant, sumă reprezentând contravaloarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă 2004-2007, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, iar conform art.176 alin.1 din contractul colectiv la nivel de ramură pe perioada indicată, reclamanții aveau dreptul la câte suplimentare drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă, în luna octombrie a fiecărui an, în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, pârâta nerespectându-și însă această obligație deși executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În drept, au fost invocate disp.art.176 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, susținând că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art.283 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție aplicabil fiind de 6 luni conform acestui text de lege, iar reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atâta timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat.
Pe fond, s- solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât drepturile solicitate au fost incluse, începând cu anul 1998, în salariul de bază, iar ca o confirmare a acestei situații, din 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie, pentru aprovizionare toamnă-iarnă.
Pe parcursul procesului, reclamanții și-au precizat câtimea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantul a sumei nete de 453,37 lei, reprezentând contravaloarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă pe anul 2005 și a sumei nete de 1321,89 lei către ceilalți reclamanți, reprezentând contravaloarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă pe perioada 2005-2007, cu cheltuieli de judecată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză de specialitate salarizare-normare administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1087 pronunțată la data de data de 22 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active reclamanților invocate de pârâtă prin întâmpinare, iar pe fond, a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă este neîntemeiată, fiind respinsă pe motiv că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecații, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și deci, calitate procesuală activă, pârâtei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă a fost, de asemenea, respinsă constatându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, prezenta acțiune fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, iar în CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007 se prevede, la art.176, faptul că li se acordă angajaților, în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, menționându-se totodată și modalitatea în care se vor acorda asemenea adaosuri, condițiile și criteriile de acordare urmând să fie stabilite în CCM-urile încheiate la nivele inferioare pe baza negocierilor, pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
Astfel, s-a arătat că în art.176 din CCM la nivel de ramură se stipulează că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, adaosuri care se dau în condițiile în care, prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază.
A mai arătat tribunalul că din probele administrate nu rezultă dacă s-au încheiat contracte colective de muncă la nivele inferioare, în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a stabilit sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri, concluzionându-se că pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri este neîntemeiată, acțiunea precizată fiind, în consecință, respinsă.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susțin recurenții că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile legale referitoare la obligativitatea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, reținând în mod nelegal că neîncheierea CCM-urilor la nivel inferior prin care să se prevadă criteriile și condițiile de acordare a contravalorii primei de aprovizionare toamnă-iarnă conduce la concluzia că reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite aceste drepturi salariale.
Se mai arată că obligativitatea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură rezultă din art.238 alin.1 Codul muncii, potrivit căruia contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior, acesta fiind și motivul pentru care recurenții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile CCM la nivel de ramură, iar în plus, pârâta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că pe perioada dedusă judecății, respectiv 2005-2007, s-a plătit prima în discuție.
Se învederează în continuare că susținerea pârâtei conform căreia acest drept salarial a fost inclus în salariul de bază, conform telexului nr.5412/2008, nu este reală, fiind combătută de recurenți prin raportul de expertiză dispus în cauză.
Astfel, verificându-se înscrierile din carnetul de muncă al reclamanților și statele de plată, rezultă că singurele majorări ale salariului de bază au ca temei doar HG nr.466/1997 și HG 208/1998, acte normative ce stabilesc doar indexări ale salariului de bază, neexistând alte majorări ale acestuia, iar pârâta nu a susținut niciodată că salariații nu ar avea dreptul de a încasa aceste suplimentări pe motiv că nu ar fi existat negocieri între salariați și patronat, ci pentru că s-ar fi achitat aceste drepturi salariale prin includerea în salariul de bază, recurenții demonstrând însă că nu li s-au plătit drepturile solicitate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii precizate.
Intimata-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus - printre care și cel în discuție în cauză - se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Intimata-pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale recurenților-reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, potrivit art.168 alin.3 din același contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM pe anul 2007, începând cu data de 1 martie 1998, prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei - 10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.001 - 2.000.000 lei - 7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.001 lei - 5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice.
Deși ulterior anului 2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă nu este stipulat în termenii de mai sus, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat în precedent.
Curtea mai reține că aceste adrese nu au vizat Societatea - unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997 această societate nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar, pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Astfel, prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a - care a fost desființată - astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ - Anexa 2, Societatea a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome, cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații SC, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Societății aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din - " ", iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această din urmă federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților din cauza de față.
La data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile angajaților conform adresei nr.3552/1999, prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
Prin urmare, la data de 1 iunie 1999 s-au egalizat grilele de salarizare ale SC cu cele ale SN SA, iar acestea din urmă cuprindeau toate drepturile acordate salariaților, precum și indexările care au avut loc până la 30.05.1999, iar împrejurarea de netăgăduit, a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul brut de bază în modalitatea expusă mai sus, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept până în prezent, fără vreo justificare verosimilă.
Lipsa negocierilor la nivel de unitate pe tema acordării distincte a primei de aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005-2007, nu putea reprezenta, într-adevăr, un argument pentru respingerea acțiunii, esențial fiind faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile brute de bază ale angajaților, pentru argumentele mai sus-reținute, iar tocmai această includere explică de ce la nivel de unitate nu au mai avut loc negocieri pentru acordarea primei respective pe perioada în discuție în cauză.
Concluziile expertizei întocmită la prima instanță la solicitarea recurenților-reclamanți, care a stabilit cuantumul sumelor datorate de intimată fiecărui recurent-reclamant cu titlu de prime pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe perioada în discuție în cauză, nu pot constitui un argument pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de aceștia, câtă vreme, contrar celor reținute de expert, intimata-pârâtă a făcut dovada, pentru considerentele mai sus expuse, includerii primei de aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază al angajaților, în modalitatea arătată.
Prin urmare, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în mod corect prima instanță a respins acțiunea precizată a reclamanților. Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții domiciliată în P,-,. 2. Sc.B,.38, județul P, domiciliată în P, Intrarea, nr. 1,. 4. Sc.1, etaj 4,.17, județul P, domiciliat în P,-, județul P, domiciliat în P,-,. 135, Sc. A, etaj 9,.35 județul P, domiciliat în P,-,.110, Sc.B, etaj 4,.38, județul P, domiciliată în P,-, județul P, domiciliată în comuna, sat, nr. 16, județul P și domiciliat în P, str. -, nr.68, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1087 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/VS
11 ex./ 14.01.2009
f--Trib.
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
