Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2927/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2927
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către pârâții-recurenți Ministerul Educației, Cercetării și T și Universitatea de Medicină și farmacie " " T și de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 1882/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei-recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtei-recurente Universitatea de Medicină și Farmacie " " T, lipsă fiind pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauze de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare juridică, concluzii scrise, extras din G nr. 68/2004 și din G nr. 115/2004, iar reprezentantul reclamantului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 48/14.10.2008, în cuantum de 300 lei reprezentând onora avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 306 alin. 2 raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea pune în discuție, din oficiu, excepția nesoluționării fondului cauzei de către prima instanță și acordă cuvântul asupra recursurilor, precum și asupra motivului de recurs invocat din oficiu de către instanța de recurs.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită admiterea recursului declarat de către reclamant și modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul acordării sporului de 100% din salariul de bază pentru toate orele lucrate lunar de către reclamant, precum și respingerea recursurilor declarate de pârâții-recurenți Ministerul Educației, Cercetării și T și Universitatea de Medicină și Farmacie " " T ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a acordat reclamantului ceea ce a solicitat prin raportare, însă doar la orele lucrate în laborator, iar în subsidiar arată că dacă instanța de recurs va aprecia că nu a fost soluționat fondul cauzei înțelege să solicite admiterea recursurilor și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită respingerea excepției, motivând că nu se impune casarea cu trimitere întrucât prima instanță a soluționat fondul cauzei, precum și respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat. În ceea ce privește recursul declarat de Universitatea de Medicină și Farmacie " " T, solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii și rejudecând cauza, modificarea procentului stabilit de instanță de 100 % și acordarea unui procent între 50 % - 100%, care să poată fi stabilit de universitate în funcție de fondurile bugetare și veniturile proprii fără a depăși însă procentul de 80 % din fondurile alocate pentru salarii. Arată că sporul acordat de prima instanță este nejustificat, câtă vreme din actele dosarului rezultă că reclamanta a primit un spor de 30 %, situație față de care trebuia să acorde cel mult diferența de 70 % și nicidecum 100 %. Cu privire la recursul pârâtului Ministerul Educației Cercetării și T lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1882/16.04.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâților Universitatea de Medicină și Farmacie " ", T și Ministerul Educației, Cercetării și T B și a obligat pârâții la plata către reclamantă a unei sume egale cu contravaloarea sporului de 100% din salariul de bază, pentru intervalul de timp 12.02.2005 - 11.02.2008, corespunzătoare numărului de ore de activitate didactică lunară lucrată efectiv în condiții deosebite, ce presupune contactul direct cu cadavrele umane ori organe și țesuturi provenind de la acestea, sume ce vor fi indexate și reactualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la plata lor efectivă.
Totodată, a obligat pârâții la acordarea drepturilor salariale individualizate mai sus în continuare, lunar, până la eventualele modificări legale sau convenționale ale raporturilor de muncă ale reclamantei ori până la executarea de bună-voie a obligațiilor stabilite pronunțată hotărâre în sarcina pârâților, precum și la plata către reclamant a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timișa luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de vechime și a respins restul pretențiilor reclamantei referitoare la acordarea drepturilor salariale pentru numărul de ore corespunzător întregii activități didactice desfășurate în cadrul universității.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și TBa re calitate procesuală pasivă în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 171 din Legea învățământului nr. 84/1995 și art. 20 - 21 din Legea nr. 500/2002 întrucât are calitatea de ordonator principal de credite și finanțează angajatorul direct al reclamantului.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a apreciat că art.18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003 a fost abrogat expres prin art. 44 din nr.OUG 115/2004, care a intrat în vigoare la data de 1.01.2005.
Reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art.13 alin.1 lit. e din nr.OUG 115/2004, care înlocuiesc art.18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, deoarece art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003 asimilează personalului care lucrează în condiții deosebite și cadrele didactice din cadrul catedrelor de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și de biologie celulară, iar art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2001 nu a fost abrogat prin G nr. 115/2004. Pe de altă parte, art. 13 lit. e din G nr. 115/2004 nu cuprinde o enunțare limitativă a categoriilor de personal beneficiar, al locurilor de muncă și condițiilor de acordare a sporului pe care îl reglementează.
Dispozițiile privitoare la sporul pentru condiții de muncă deosebite din Legea nr. 104/2003 și G nr. 281/1993, invocate de pârâta angajatoare ca fiind aplicabile în speță, sunt cu mult anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 104/2003, astfel încât nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 104/2003 conferă titularului acțiunii un beneficiu suplimentar.
Sporul de 30% din salariu, plătit angajatului, are denumirea de spor de toxicitate și a fost calculat în considerarea prevederilor G nr. 281/1993, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, astfel încât reclamantul este îndreptățit să beneficieze de sporul în litigiu în temeiul dispozițiilor art. 13 lit. e din G nr. 115/2004 coroborate cu cele ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003, individualizat de instanță, în interesul angajatului, la nivelul maxim prevăzut de legiuitor, deoarece Ordinul nr. 721/7.07.2005 nu a stabilit în concret cuantumul acestui spor.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu de avocat.
Reclamanta a formulat recurs, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1882/16.04.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, deoarece, conform art. 18 alin.2 din Legea nr. 104/2003, salariile de bază sunt cu 100% mai mari pentru categoria locurilor de muncă în condiții deosebite față de salariile de bază prevăzute de lege, la care se adaugă sporurile legale, iar reclamantul lucrează în condiții deosebite de muncă. Instanța de fond a apreciat că se impune majorarea salariului raportat doar la orele lucrate de reclamant în laborator.
Pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " " Taf ormulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1882/16.04.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu reținere spre rejudecare și modificarea procentului de 100% stabilit de către prima instanță la un procent între 50% - 100%, care să poată fi stabilit de universitate în funcție de fondurile bugetare și veniturile proprii ale acesteia, fără ca să depășească procentul de 80% a fondurilor bugetare alocate pentru salarii.
În motivarea recursului, se arată că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța a stabilit acordarea unui procent de 100% din salariul corespunzător numărului de ore de activitate lunară, în loc de un procent de 50%-100%, așa cum prevăd art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004 și art. 81 lit. a din nr.HG 281/1993.
Universitatea nu s-a referit din eroare la alte acte normative, cum greșit reține prima instanță, deoarece stabilirea salariilor în sănătate și în învățământ se face prin acte normative distincte.
Pe de altă parte, sporul acordat de instanță este neîntemeiat în condițiile în care, potrivit fluturașilor cu plata salariilor, reclamanta a primit sporul de 30%, astfel încât instanța nu putea obliga pârâții decât la plata diferenței de 70%.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și TBa formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1882/16.04.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală și netemeinică deoarece Ministerul Educației, Cercetării și T nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în situația în care între minister și reclamantă nu există raporturi juridice concretizate în obligații specifice angajatorului și angajatului, iar ministerul, în calitate de ordonator principal de credite, și-a îndeplinit toate obligațiile față de Universitatea de Medicină și Farmacie " " T în ceea ce privește alocarea fondurilor solicitate de universitate.
Din coroborarea prevederilor art. 171 alin. 2, alin. 3, alin. 7 și alin. 10 din Legea nr. 84/1995 cu cele ale art. 8 și art. 21 alin. 5 din Legea nr. 500/2002 rezultă că finanțarea de bază se acordă sub forma de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca, în temeiul autonomiei universitare, veniturile alocate de Ministerul Educației, Cercetării și T să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra lor.
Obligarea Ministerului Educației, Cercetării și T la plata sumelor de bani în litigiu ar conduce la încălcarea art. 4 alin. 3 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Cu privire la fondul cauzei, se susține că, potrivit titlului Legii nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, în cuprinsul căruia se folosește conjuncția "și", atât manipularea cadavrelor, cât și prelevarea de organe și țesuturi de la cadavre se face în vederea transplantului, iar în universitățile de medicină din România nu există un serviciu specializat pentru transplant.
Articolul 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003 se referă la activitatea de manipulare și prelevare de țesuturi și organe în vederea transplantului, iar personalul didactic din cadrul catedrelor de anatomie din universități desfășoară activitate didactică conform art. 42 alin. 1 și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, ce nu presupune efectuarea de transplanturi de organe și țesuturi.
Salariații catedrei de anatomie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie " " T sunt cadre didactice și sunt salarizați potrivit nr.HG 281/1993 și nr. 1350/2007, beneficiind de un spor la salariu de 30% pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 104/2003, nr.HG 281/1993 și nr. 1350/2007.
Pârâta-recurentă Universitatea de Medicină și Farmacie " " Tad epus concluzii scrise, prin care solicită admiterea recursului și constatarea faptului că prima instanță a aplicat corect dispozițiile Ordinului nr.721/2005, iar nu ale art.12 alin.2 din Legea nr.104/2003, reiterând motivele de fapt și de drept expuse în cererea de recurs. La aceste concluzii au fost anexate extrase din nr.OUG115/2004 și nr.OUG68/2004.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 coroborate cu cele ale art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a chemat în judecată pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie " " T și Ministerul Educației, Cercetării și T B, solicitând obligarea pârâților la plata contravalorii sporului de 100% din salariul de bază, indexată și reactualizată la data plății, reprezentând drepturi bănești neachitate ce i se cuveneau pentru munca depusă în condiții deosebite în ultimii 3 ani, conform art. 18 din Legea nr. 104/2003, întrucât se încadrează în categoria personalului prevăzut de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003 care beneficiază de un salariu stabilit în condițiile art. 18 alin. 2 din aceeași lege.
Prin hotărârea recurată, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei în temeiul art. 13 alin. 1 lit. e din nr.OUG 115/24.11.2004, obligând pârâții la plata către reclamant a unei sume egale cu contravaloarea sporului de 100% din salariul de bază, pentru intervalul de timp 12.02.2005 - 11.02.2008, corespunzătoare numărului de ore de activitate didactică lunară lucrată efectiv în condiții deosebite, ce presupune contactul direct cu cadavrele umane ori organe și țesuturi provenind de la acestea, deși reclamantul a indicat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile art. 18 din Legea nr. 104/2003 și nu a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe prevederile art. 13 alin. 1 lit. a din nr.OUG 115/24.11.2004, invocate de pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " " T prin întâmpinare, sau pe cele ale art. 13 alin. 1 lit. e din nr.OUG 115/24.11.2004, reținute în considerentele sentinței atacate.
Art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă dispune că: "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății".
Conform art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare".
Având în vedere cele arătate anterior, Tribunalul Timiș nu putea să soluționeze cererea de chemare în judecată prin raportare la alt temei de drept, decât cel invocat de reclamantă și menținut de aceasta după ce pârâta a arătat, prin întâmpinare, că dispozițiile legale invocate de reclamantă sunt abrogate și că ar fi incidente, în cauză, alte prevederi legale. De altfel, niciuna din părți nu a susținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. e din OUG nr. 115/2004.
Instanța de fond a reținut, prin considerentele hotărârii recurate, că art. 18 din Legea nr. 104/2003 a fost abrogat prin nr.OUG 115/2004, fără a argumenta înlăturarea apărărilor reclamantei privitoare la neabrogarea acestui text legal.
Pe de altă parte, prima instanță a obligat pârâții să plătească reclamantei contravaloarea sporului de 100% din salariul de bază, în condițiile în care art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003 prevedeau acordarea unor salarii de bază pentru personalul menționat la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 104/2003 cu 100% mai mare față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, la care se adaugă sporurile, nepunând în discuție obiectul acțiunii prin raportare la temeiul de drept invocat în susținerea acesteia.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 21.07.2005 în cauza Virgil și alții împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Soluționarea cauzei prin raportare la alt temei de drept decât cel invocat în cererea de chemare în judecată și nemotivarea înlăturării apărărilor invocate de reclamant cu referire la neabrogarea dispozițiilor legale pe care a fost întemeiată acțiunea pendinte, reprezintă o nesoluționare a fondului cauzei, ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Având în vedere aplicabilitatea, în cauză, a prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este lipsită de interes analizarea celorlalte motive de recurs invocate de către părți.
În temeiul art. 312 alin. 1, alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile declarate de pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie " " T și Ministerul Educației, Cercetării și T și de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 1882/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Timiș, care o va soluționa prin raportare la temeiul de drept invocat de reclamant și va pune în discuție obiectul cererii raportat la acest temei de drept, urmând să aibă în vedere susținerile și apărările formulate de părți în fața instanței de recurs, inclusiv cele privitoarea la abrogarea art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003.
Întrucât cauza nu a fost soluționată în fond, astfel încât nu s-a stabilit culpa procesuală a vreuneia dintre părți, Curtea nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs, cererea reclamantei-recurente de obligare a pârâților-recurenți la plata cheltuielilor de judecată urmând a fi analizată cu ocazia judecării în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către pârâții-recurenți Ministerul Educației, Cercetării și T și Universitatea de Medicină și Farmacie " " T și de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 1882/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
GREFIER
- -
Red. /14.11.2008
Tehnored.: M/ 2 ex./14.11. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Carmen Pârvulescu
