Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.305
Ședința publică din data de 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1641 din data de din data de 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat Popești, nr.8, județul P și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, din B, str. 11 Iunie, nr.15,.1,.10, sector 4.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că intimata-reclamantă depus la dosar întâmpinare în două exemplare.
Curtea comunică recurentei-pârâte, prin apărătorul său legal, un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă depune la dosar, în copie, împuternicirea avocațială și adresele nr.2919 din 12 noiembrie 2007 (6576/12.11.2007) și nr.3081 din 28 noiembrie 2007 (6942/28.11.2007) emise de SC SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respinge acțiunii ca fiind prescrisă.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării drepturilor salariale solicitate raportate la salariul de bază mediu.
Cu privire la cheltuielile de judecată precizează că înțelege să formuleze acțiune separat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B,solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2006, respectiv cu ocazia sărbătorile de C pe perioada 2004-2006 și Paște pe perioada 2005-2006, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariata SC SA în perioada 1991-19.02.2007.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paște și C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
La data de 14.12.2007 reclamanta a depus concluzii scrise, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 7480 lei ca sumă datorată și ca aceasta să fie actualizată cu rata inflației la data plății efective, solicitând și cheltuieli de judecată constând în contravaloarea onorariului de avocat în cuantum de 550 lei.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.12.2007, pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior,la data de 31.08.2007, fiind emisă o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus copiile sentințelor civile nr.637/2007, nr.1084/2007, 604/2005, Contractul Colectiv de Muncă și Nota Comisiei paritare din anul 2007.
Prin sentința civilă nr.1641 din 14.12.2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantei suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2006, constând în primele de C pe perioada 2004-2006 și de Paște pe perioada 2005, neacordate, respectiv suma de 7480 lei, din care se va reține CAS 9,5%, CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă. De asemenea a fost obligată pârâta la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s- reținut că, așa cum rezultă din rezoluția de primire,cererea a fost înregistrată la data de 12.10.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza disp.art.137 Cod procedură civilă instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut de către instanța de fond că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă SA-Sucursala în perioada 1991-19.02.2007, când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168 prevede că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C,angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al salariaților, nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2006 și, întrucât nu a achitat aceste sume de bani la termen, pârâta datorează această sumă actualizată conform indicelui de inflație.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA,solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresanr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, susținând în esență respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând la data de 19.02.2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004,2005 și 2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON,înainte de Cul 2005-de 927 Ron,înainte de Paștele 2006 de 1047 Ron și înainte ce Cul 2006 de 1163 Ron. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2006 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus,principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 12.10.2007.
Din considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.1641/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va reduce cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată față de reclamantă la 4783 lei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1641 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în comuna, sat Popești, nr.8, județul P și cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în B, sector 4,-,.1,. 10 și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință recurată în sensul că că reduce cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată față de reclamantă la 4783 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3ex./20.03.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
