Drepturi bănești. Jurisprudență. Sentința 32/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA nr.32
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
Asistenți judiciari -
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantele (), domiciliată în B,-,.42,.B,.9,.55, sector 4, domiciliată în B,-,.154,.1,.4,.17, sector 6, (), domiciliată în B,- - 16, -.2,.34, sector 4, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiune scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că urmează să se pună în discuție excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin conținutul întâmpinării, măsură dispusă de instanță la termenul anterior.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea sentință.
Curtea
Deliberând asupra acțiunii civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, reclamanții (), (), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica si a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic in raport cu evoluția preturilor de consum, in condițiile stabilite de lege, pentru determinarea si corecția valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de
referința sectoriala de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de
referința sectoriala de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de
referința sectoriala de 365 lei conform OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de
referința sectoriala de 405 lei conform OG 10/2007;
- pentru perioada 01.01.2008 - prezent, conform actelor normative în vigoare;
- cât și aplicarea pentru viitor a cele mai recente valori de referință sectorială la calcularea salariilor până la intervenirea unei noi modificări a actelor normative în vigoare, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
Solicită, de asemenea, ca pârâții să fie obligați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, pârâtul Ministerul Justiției urmând să fie obligat și la emiterea ordinului de salarizare care să conțină noua valoare de referință sectorială pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioada 01.10.2006 - 31.07.2008 au avut calitatea de auditori de justiție în cadrul, calitate asimilată celei de magistrat. Prin nr. 658/2008 au fost numiți începând cu data de 01.08.2008 în calitate de judecători stagiari în raza Tribunalului Prahova la Judecătoriile P și.
Potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 3 din OUG 27/2006, precizează reclamanții, în perioada în care aveau calitatea de auditori de justiție aveau dreptul la o bursă care are natura unui drept salarial și se stabilește prin raportare la indemnizația judecătorilor sau procurorilor stagiari.
Potrivit art. 1 din Legea nr.50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat. de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art. 9 din Legea nr. 154/1998, se precizează că "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile Stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art.1din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare este corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum. În condițiile stabilite de prevederile legale, ea se aplică de drept si personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că.valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor la intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4,5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. 1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005, personalului salarizat potrivit OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX".
Prin OUG nr. 27/2006 se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește pe "baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" Conform anexei valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei. Această valoare de referință sectorială este diferită de cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art. 3 alin. 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
OG 27/2006 încalcă acest principiu stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în și diferită de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin legi, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanțele 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituției României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite din organele puterii legislative, executive și judecătorești, fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit.,i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt OUG 123/2003, OG9/2005, OG 3/2006 și OG 10/2007.
Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea personalului din justiție, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească.
Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată acțiunii, având în vedere că, salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești este reglementată prin legi speciale având un regim de salarizare diferit față de celelalte categorii de personal.
Potrivit art. 2 și 3 din OG 27/2006 salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, ale personalului asimilat acestora și magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal
Având în vedere că salarizarea întregului personal din justiție este reglementată prin lege specială nu se poate invoca discriminare.
Mai mult temeiurile legal pe care reclamanții le-au invocat sunt cuprinse în legi sau ordonanțe abrogate și care astfel nu mai pot produce efecte juridice.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat la rândul său întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât nu se află în raporturi procesuale cu părțile în cauză ci răspunde dosar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitand respingerea actiunii formulata de reclamanți, învederând în primul rând faptul că prin Decizia nr. 818/16.07.2008 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 1, 2 alin. 3, 27 alin. 1 din OUG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii. Așadar, sistemul de salarizare pentru sistemul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
Mai mult, prin art.3 din OUG nr. 27/2006 se prevede: " Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
De asemenea, prin OUG nr. 27/2006 a fost abrogată OUG nr. 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea 56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art.56 din Legea nr. 317/2004, precum si orice alte dispoziții contrare.
De altfel, începând cu 1 ianuarie 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese si numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG 24/2000.
Or, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Astfel, prin acest act normativ, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, personalului asimilat acestora, potrivit legii, judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și justiție, magistraților asistenți, și asistenților judiciari au fost majorate, după cum se cunoaște cu un procent de 40% fată de cele prevăzute în OUG nr.177/2002 prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță, în raport de funcția deținută si prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă si primă de concediu.
De asemenea, precizează că Legea nr. 303/2004 nu conține nici o dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, iar pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr. 154/1998, OUG nr. 177/2002 și din alte acte normative care se refereau la acest aspect au fost abrogate expres după cum s-a arătat mai sus.
Or, dacă Legea nr.303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ special la care a făcut referire anterior, pretențiile reclamanților de a fi salarizați conform unor acte normative care nu li se adresează sunt, în mod vădit, neîntemeiate.
Totodată, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și a celuilalt personal prevăzut de acestea, în sens contrar celor susținute de reclamanți, au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr. 24/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată deoarece modalitatea de salarizare a magistraților este prev. de OUG 27/2006, nefiind încălcate dispozițiile legale în materia salarizării.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea urmează a se pronunța întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art.137 pr.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a MEF, urmează să o admită având în vedere că acesta nu se află în raporturi procesuale cu părțile, ci are numai atribuția elaborării proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, potrivit ar. 47 alin. 4 din Lg. 500/2002.
Pe fondul cauzei urmează să constate acțiunea reclamanților ca nefiind întemeiată având în vedere că, în temeiul art. 2 din OUG 177/2002, indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese, însă prin Legea nr. 347/10.07.2003 care aprobat OUG 177/2002, articolul 2 fost modificat în sensul că aceste indemnizații sunt stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute în anexa 1 la această ordonanță de urgență.
Potrivit art. 3 din ordonanța sus menționată, indemnizația de încadrare brută se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Prin art. 50 din OUG nr. 177/2002, au fost abrogate dispozițiile art.11și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, conform Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare. De asemenea, prin OUG nr. 27/2006 a fost abrogată OUG nr. 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea 56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art.56 din Legea nr. 317/2004, precum si orice alte dispoziții contrare.
Începând cu 1 ianuarie 2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese si numite în cadrul autorităților legislativă și executivă beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG 24/2000.
Or, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Astfel, prin acest act normativ, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, personalului asimilat acestora, potrivit legii, judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, magistraților asistenți, și asistenților judiciari au fost majorate, după cum se cunoaște cu un procent de 40% fată de cele prevăzute în OUG nr.177/2002, prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță. în raport de funcția deținută, si prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă si primă de concediu.
Legea nr. 303/2004 nu conține nici o dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă iar, pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr. 154/1998, OUG nr. 177/2002 și din alte acte normative care se refereau la acest aspect au fost abrogate expres după cum am arătat mai sus. Or, dacă Legea nr.303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ special la care le-am referit anterior, pretențiile reclamanților de a fi salarizați conform unor acte normative care nu li se adresează sunt, în mod vădit, neîntemeiate.
Totodată, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și a celuilalt personal prevăzut de acestea, în sens contrar celor susținute de reclamanți, au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr. J/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
De asemenea, rin p. decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art. 2 alin.3 și ale art. 27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Așa fiind, având în vedere dispozițiile legale sus menționate, va respinge ca neîntemeiată acțiunea față de restul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea formulată de către reclamantele (), domiciliată în B,-,.42,.B,.9,.55, sector 4, domiciliată în B,-,.154,.1,.4,.17, sector 6, (), domiciliată în B,- - 16, -.2,.34, sector 4, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5. față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
- - - - - -
Asistenți judeciari,
Grefier,
Red..
9 ex./30.01.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
