Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 322/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 322
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg J, împotriva sentinței civile nr. 7257/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă Școala Generală " ", având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către Consiliul Local al Municipiului Tg J în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 7257 din 02.12.2008, a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de intimatul Consiliul Local al Municipiului Tg-
A admis acțiunea formulată de petenta, împotriva intimaților Școala Generală " " - Tg-J și Consiliul Local Tg-
A obligat intimații Școala Generală " " - Tg-J și Consiliul Local Tg-J, să plătească petentei drepturile bănești reprezentând primele de vacanță aferente perioadei anilor 2001-2008, sumele urmând să fie actualizate conform indicelui de inflație la data plății efective.
A obligat intimații să plătească petentei suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.2 din nr.OUG146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din nr.OUG146/2007, personalul didactic din sectorul bugetar care până la data intrării în vigoare a respectivei ordonanțe nu i s-a acordat primele de concediu de odihnă pe perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi în cursul anului 2008.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că "personalul didacticbeneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", iar potrivit art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ, "personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că petenta -personal didacticeste îndreptățită să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 în condițiile prevăzute de art.1 alin.3 din nr.OUG146/2007.
Cu privire la primele de concediu pe anii 2007 și 2008 acțiunea a fost admisă având în vedere dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic coroborate cu dispozițiile art.37 alin.1 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pe anii 2007-2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului Tg-J, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:
În mod greșit, prima instanță a dispus obligarea recurentei la plata diferențelor salariale solicitate prin acțiune, invocându-se, atât lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte dar și faptul că sumele solicitate de reclamantă sunt ilegale.
În sprijinul acestei din urmă cereri au fost invocate dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, art. 37 lit. g din CCM la nivel de ramură - învățământ, pentru anii 2003 - 2004, art. 167, art. 13 și 14 din Legea nr. 84/1995.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată parțial formulate criticle formulate, pentru considerentele ce se vor expune ulterior:
Reclamanta, având calitatea de personal didactic, susțin că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea lor dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2001-2006.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Este nefondată susținerea reclamantei în sensul că dreptul s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși reclamanta a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2001-2006, în sprijinul susținerilor au invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2007-2010, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
Cu alte cuvinte, deși nu se contestă vocația salariaților de a beneficia de prima de vacanță, pretențiile reclamantei nu pot fi satisfăcute, în lipsa unei reglementări legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 cod. pr. civ. va fi admis recursul și va fi modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii.
Ca urmare, devine inutilă cercetarea celei de a doua susțineri formulată de către recurentă, referitoare la calitatea sa procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg J, împotriva sentinței civile nr. 7257/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă Școala Generală " ", având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința civilă nr. 7257/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj și espinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Școala Generală " " și Consiliul Local al Municipiului Tg.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/ 2 ex./ 18 febr. 2010
,
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
