Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 352
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI I în numele unităților școlare: CLUBUL COPIILOR P, recurent ȘCOALA SPECIALĂ AJUTĂTOARE P, GRUP ȘCOLAR P, LICEUL TEORETIC P, LICEUL TEORETIC P, LICEUL TEORETIC P, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII P, ȘC. CU CL. I - VIII P, ȘC. CU CL. I - VIII P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 2 P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 3 P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 4 P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR. 1 P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR.6 P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P împotriva sentinței civile nr. 117 din 28 01 2009 Tribunalului Iași, intimați fiind:UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN . PREUNIVERSITAR - I - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I și PRIMARUL MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurenți și consilier jr. pentru intimata Lipsă reprezentanții celorlalți intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Părțile prezente precizează că nu mai sunt cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier jr. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 117 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean I și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reprezentații Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților,salariati ai unitatilor scolare, prin reprezentanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I, cu sediul în I,-, jud. I în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I, INSTITUȚIA PRIMARULUI I, CLUBUL COPIILOR P, ȘCOALA SPECIALĂ AJUTĂTOARE P, GRUP ȘCOLAR P, LICEUL TEORETIC P, LICEUL TEORETIC P, LICEUL TEORETIC P, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII P, ȘC. CU CL. I - VIII P, ȘC. CU CL. I - VIII P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 2 P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 3 P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 4 P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR. 1 P, GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR.6 P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - P, ȘCOALA CU CL. I - VIII - Au fost obligați pârâții să achite reclamanților, salariați ai unităților școlare pârâte care îndeplinesc condițiile de acordare, diferențele de drepturi salariale ce decurg din aplicarea art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de 27.11.2005 și până la 31.12.2007, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea privind plata diferenței pentru perioada 01.01.2008 -28.01.2009.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță sa reținut că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ - pe perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă plății, în concordanță cu prevederile art. 50 alin.(1) și (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare; obligarea pârâtelor unități de învățământ să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, conform prevederilor art. 50 alin.(1) și (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că salariații din învățământ, personalul didactic, trebuiau să beneficieze de cele trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuia să li se acorde o creștere coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Cu toate acestea, reclamanții deși îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute expres de art. 50 alin. (1) - respectiv au 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe de vechime.
Această creștere coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare nu li s- acordat, ceea ce determinat ca toate drepturile salariale care se stabilesc conform Legii nr. 128/1997 să fie greșit calculate, astfel încât, în mod netemeinic și nelegal, membrii de sindicat, reclamanți în prezentul dosar, au fost prejudiciați în drepturile salariale care li se cuvin, datorită greșitei calculări acestora. altă consecință a neacordării acestei creșteri coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, fost efectuarea de înscrieri eronate în carnetele de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greșită pensiilor.
Mai mult, Legea nr. 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea; în consecință, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți, conform dispozițiilor legii speciale (Statutul personalului didactic).
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului formulat întâmpinare arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece personalul didactic are contract individual de muncă încheiat cu unitățile de învățământ deoarece, conform Legii 84/1995, Legii 128/1997, modificate și completate și ale HG 2192/2004, directorul unității de învățământ are calitate de angajator și ordonator terțiar de credite.
Conform prevederilor HG 2192/2004, unitățile de învățământ sunt finanțate prin bugetul local, ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ fiind Primarul unității administrativ-teritoriale.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii si a menționat că tranșele suplimentare au fost introduse pentru personalul didactic, cu data de 16 iulie 1998, prin Legea nr. 154/1998.
În ceea ce privește excepția invocată, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean I nu are calitate de angajator, raportat la dispozițiile art. 16 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 2192/2004 privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel că, excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată și fost admisă în parte pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime acordându-se creștere coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin Legea 154/1998( Anexa 7/1 B), au fost introduse încă 3 tranșe de vechime în învățământ, respectiv 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani. Aceste tranșe au fost menținute prin OG9/2005, OG 4/2006 și OG 11/2007, acte normative care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic diferențiat în funcție de vechime și grad didactic.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate spune că aceste tranșe de vechime nou introduse reprezintă chiar tranșele suplimentare prevăzute de art. 50 din Legea 128/2007. În consecință, cele 3 tranșe introduse prin Legea 154/1998 reprezintă noi tranșe de vechime la salarizare și nu tranșele suplimentare prevăzute în Legea 128/1997.
În art. 5 alin. 2 din OG 15/2008 se prevede expres că: " În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2 prevăzute ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare ".
Pentru aceste considerente, instanța a obligat pârâtele unități de învățământ să achite reclamanților care îndeplinesc condițiile de acordare, diferențele de drepturi salariale ce decurg din aplicarea art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de 27.11.2005 și până la 31.12.2007, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective și va respinge cererea privind plata diferenței pentru perioada 01.01.2008 - 28.01.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul Școlar al Județului I, în numele și pentru unitățile școlare chemate în judecată, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul că unitățile școlare au calculat și achitat salariile conform ordonanțelor care privesc salarizarea personalului didactic, fiind introduse cele trei tranșe suplimentare de salarizare cu respectarea diferențelor prevăzute de art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997. A mai susținut recurentul în numele unităților școlare că la data intrării în vigoare a Legii nr. 128 /1997, salarizarea personalului didactic se făcea în baza HG nr. 281/1993, iar tranșa de vechime maximă în învățământ era de 25 de ani; prin actele normative ulterioare: Legea nr. 154/1998, nr.OG 9/2005, nr.OG 4/2006, nr.OG 11/2007, și nr.OG 15/2008, sunt prevăzute tranșele suplimentare de vechime în învățământ, de 30, 35 și peste 40 ani în învățământ;
- prin aceste acte normative, legiuitorul a pus în aplicare și a respectat întocmai prevederile art. 50, alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1977, în sensul că sunt prevăzute tranșele suplimentare, iar diferența dintre acestea este de cel puțin 1/25 față de tranșa anterioară;
- coeficienții de ierarhizare nu se calculează de către unitățile de învățământ, ci sunt stabiliți de legiuitor prin acte normative;
- unitatea de învățământ calculează salariile în baza metodologiilor / machetelor de calcul stabilite prin Ordine ale ministrului nr. 4209/2004, nr. 3541/2006, nr. 1350/2007, în care sunt prevăzute în mod expres sporurile, indemnizațiile, premiile și gradațiile care se acordă personalului din învățământ, printre care nu se regăsește și calcularea unor creșteri salariale, cum în mod eronat interpretează reclamatul;
- prin întâmpinarea depusă la dosar, a demonstrat prin calcule, faptul că legiuitorul a aplicat întocmai prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997;
Așa fiind, unitățile de învățământ au procedat în mod corect, la calcularea salariilor personalului din învățământ, respectând machetele de calcul, plecând de la coeficienții de ierarhizare și salariile stabilite de către legiuitor prin acte normative care au pus în aplicare și respectă întocmai prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
Solicită astfel recurentul admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca recursul nu este fondat.
Astfel, conform prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 ș la peste 40 de ani de activitate în învățământ", iar potrivit alin. 2 "pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Ca atare, personalul didactic din învățământul preuniversitar este remunerat atât în funcție de tranșele de vechime la școlarizare stabilite de lege, cât și de cele 3 tranșe suplimentare acordate la 30, 35 și 40 ani de activitate în învățământ.
Este adevărat că, până la apariția Legii nr. 128/1997, cadrele didactice erau salarizate în funcție de 8 tranșe de vechime în învățământ, care se opreau la vechimea de peste 25 ani (Anexa I alin. 2 din HG281/1993).
Ulterior apariției Legii 128/1997, prin Legea 154/1998 (Anexa 7/1 B) a fost introduse încă 3 tranșe de vechime în învățământ, respectiv 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani. Aceste tranșe au fost menținute prin OG9/2005, OG4/2006 și OG11/2007, acte normative care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic diferențiat în funcție de vechime și grad didactic.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate spune că aceste trei tranșe de vechime nou introduse reprezentau chiar tranșele suplimentare prevăzute de art. 50 din Legea 128/1997, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge (ubi lex non distinguit, nec nos distingere debemus).
În consecință, Curtea reține că cele 3 tranșe introduse prin Legea 154/1998 reprezintă noi tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege în sensul art. 50 alin. 1 teza întâi, și nu tranșele suplimentare, prevăzute în teza a doua a art. 50 alin. 1.
Ca atare, terminologia și necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare au fost înlăturate abia prin OG15/2008 (aplicabilă cu data de 1.01.2008) care, la art. 5 alin. 2 prevede expres că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzută la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză,nefiind incidente dispozitiile art.304 pct9 pr.civ. astfel încât va respinge ca nefondat recursul Inspectoratului Școlar al Județului I menținând ca legală și temeinică sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Școlar al Județului I, în numele unităților școlare cu personalitate juridică pârâte, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 117 din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - Ec.
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
