Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 356
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect recursul declarat de ( fostă ) - și împotriva sentinței civile nr. 2389 din 19 XII 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind:- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, B, B, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimații Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă CA I, lipsă recurenții și reprezentanții celorlalți intimați
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții s-au prezentat la arhiva instanței și au semnat tabelul de la fila 222 poz. 3 și 9 reprezentând însușirea cererii de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimaților Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă CA I.
Consilier jr. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin decizia civilă nr. 202 din 10.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași,a fost admisa contestația în anulare formulată de contestatorii (fostă ) și împotriva sentinței civile nr. 216/8.04.2008 a Curții de Apel Iași, decizie ce a fost anulată,reținându-se cauza spre rejudecarea recursului celor doi contestatori.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut ca este întemeiata contestația în anulare promovată de cei doi contestatori recurenți, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 317 alin.1, pct.1 pr.civ. în sensul ca într-adevăr la data când s-a judecat recursul procedura de citare cu cei doi recurenți nu a fost legal îndeplinită.
Așa fiind,instanța a admis contestația în anulare și a anulat decizia 216 din 10.04.2008 a Curții de Apel Iași,reținând spre rejudecare recursul celor doi recurenți contestatori.
A reținut astfel instanța de recurs că, prin sentința civilă 2389 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse excepțiile necompetenței materiale a instanței și a inadmisibilității acțiunii, invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor,iar pe fond a fost respinsă acțiunea reclamanților. A fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Este neîntemeiată excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având în vedere dispozițiile art. 281, art. 154, art. 155 și art. 295 alin. 2 Codul muncii, precum și faptul că pretențiile reclamanților vizează acordarea unor drepturi salariale. Astfel, litigiul îmbracă forma unui conflict de drepturi, iar potrivit art. 2 lit. c Cod proc. civilă competența de soluționare aparține tribunalului.
De asemenea, este neîntemeiată și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții, au calitatea de procurori, iar prin acțiunea introductivă aceștia au solicitat obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, de 2% începând cu data de 01.04.2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007, creșteri salariale prevăzute de nr.OG 10/2007.
Prin nr.OG 10/2007 au fost reglementate creșterile salariale care urmau să se acorde în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Or, întrucât drepturile de salarizare ale magistraților, inclusiv ale magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006, instanța a reținut că acestei categorii profesionale nu i se aplică prevederile nr.OG 10/2007.
Sunt nefondate susținerile reclamanților referitoare la faptul că sunt discriminați față de alte categorii profesionale care beneficiază de creșterile salariale prevăzute de nr.OG 10/2007. Astfel, în art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 se prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoane aflate în situații comparabile. În același sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
Modalitatea de salarizare a magistraților este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale. Astfel, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați a determinat soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
În consecință, reținând că magistraților, salarizați în temeiul unei legi speciale, nu li se aplică acele creșteri salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 și având în vedere faptul că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu situația celorlalte categorii de salariați, ce ar determina discriminarea, instanța de fond a reținut că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamanții ,
În motivarea recursului, se susține că, față de dispozițiile art. 49 din Constituție, care reglementează restrângerea unor drepturi și a unor libertăți, art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 26 din pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, exceptarea magistraților de la indexarea generală aplicată în anul 2007 este o discriminare evidentă la adresa puterii judecătorești.
Dreptul la salarii este un drept prezent în Constituția României și legislația generală a muncii și se încadrează în art. 1 din Protocolul Național, fiind un drept patrimonial, iar situația magistraților este comparabilă cu a altor categorii socio-profesionale și beneficiază de indexare.
Intimatul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a formulat întâmpinare, solicitând menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
A arătat intimatul că acordarea creșterilor salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
La solicitarea instanței, recurenții au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul invocat ca fiind diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, nu neapărat similare.
Reclamanții fac parte din categoria personalului bugetar și, ca efect al prestării muncii, au dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri, cum ar fi cele care decurg din devalorizarea monedei naționale, creșterea indicelui prețurilor bunurilor de consum sau creșterea ratei inflației, precum și dreptul la un tratament egal, nediscriminatoriu în materie de salarizare. Deci, sub aceste aspecte, este de necontestat că reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din sistemul bugetar.
Prin acte normative succesive, personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007, ca și în anii anteriori, de majorările anuale. Astfel, s-au acordat majorări salariale următoarelor categorii socio-profesionale: demnitarii (art. 1 din nr.OG 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din nr.OG 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din nr.OG 10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art. 19 din nr.OG 10/ 2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din nr.OG 27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul auxiliar din justiție (art. 31 din nr.OG 8/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din nr.OG 11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale din străinătate (art. 1 din nr.OG 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din nr.OG 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din nr.OG 20/2007).
Din expunerile de motive ale acestor acte normative, întocmite conform art. 29-32 din Legea nr. 24/2000 și art. 6 din Legea nr. 52/2003, rezultă că adoptarea lor s-a fundamentat, în esență, pe necesitatea acordării majorărilor salariale, în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007, față de anul 2006, precum și pe tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
Așadar, acordarea acestor creșteri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale mai scăzute, în condițiile în care de majorări salariale au beneficiat, deopotrivă, demnitarii, personalul asimilat demnitarilor, judecătorii Curții Constituționale, membrii Curții de Conturi și alte categorii de personal bugetar cu venituri salariale ridicate.
Deși veniturile recurenților, salarizați potrivit nr.OUG 27/2006, au fost afectate de creșterea indicelui prețurilor de consum și rata inflației în același mod ca și veniturile celorlalți salariați bugetari, acestora nu li s-au acordat majorări salariale în anul 2007. Este adevărat că, în anul 2007, ca urmare a adoptării Legii nr. 45/2007, veniturile salariale ale magistraților au crescut, însă creșterea drepturilor salariale a fost consecința reintroducerii sporului de vechime. În acest context, este inadmisibilă operarea unei noi discriminări, constând în neacordarea majorărilor anuale destinate contracarării efectelor erodării nivelului real al salariilor, datorită creșterii prețurilor de consum și a inflației, sub pretextul înlăturării unei discriminări preexistente, cea a neacordării sporului de vechime.
În aplicarea principiului egalității de tratament în salarizare, se impune ca persoanele aflate în aceeași situație, a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor datorate creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, să beneficieze de același drept, respectiv de majorarea drepturilor salariale pentru contracararea acestor efecte. Recurenții, aflați într-o situație identică cu celelalte categorii de bugetari, primind un salariu a cărui valoare reală a fost erodată de inflație, nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, prin neacordarea majorărilor salariale anuale pentru 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, doar apartenența la o anumită categorie socio-profesională neputând constitui un temei al aplicării tratamentului diferențiat.
Singurele elemente și obiective, care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare, sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă. Trebuie subliniat că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul sau indemnizația de bază, care reprezintă partea fixă a salariului, nu și în sporurile, adaosurile sau indexările salariale, care întotdeauna au obiective și elemente specifice de acordare.
Se desprinde concluzia că, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, recurenții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaosul salarial pentru restul personalului bugetar.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, la stabilirea existenței unei discriminări nu se au în vedere doar criteriile enumerate limitativ în text, ci și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Mai mult, alin. 3 prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Prin urmare, reținându-se existența unei discriminări în ceea ce privește acordarea majorării salariale anuale, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din G nr. 137/2000 coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul muncii, recurenții sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor.
Doar pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite recurenților, se vor aplica, prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art. 1 din nr.OG 10/2007, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit prin discriminare.
În consecință, față de considerentele expuse, constatând că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanții și (fostă ) și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite acțiunea formulată de reclamanți și, respectând principiul disponibilității părților, pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, vor fi obligați la plata despăgubirilor, în cuantumul arătat, ținându-se seama și de perioadele în care reclamanții s-au aflat efectiv în raporturi de muncă, până la încetarea stării de discriminare.
Se vor menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții (fostă ) și împotriva sentinței civile nr. 2389 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții (fostă ) și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași să plătească reclamanților (fostă ) și drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5 % începând cu data de 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2 % începând cu data de 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11 % începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, până la încetarea discriminării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
