Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 365/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 365
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții:, cu domiciliul ales la sediul Primăriei Comunei, județul B, împotriva sentinței nr. 40 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, Primarul Comunei, județul B și reprezentanții pârâților intimați Consiliul local al comunei - prin primar, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B - în calitate de expert -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a lăsat cauza în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr. 4611/40/3.11.2008, reclamanții, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu Primăria comunei să se dispună acordarea și plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar începând cu 1.03.2005 pentru respectiv data începerii activității la zi pentru ceilalți reclamanți respectiv, pentru perioada 1.03.2006-12.01.2009, pentru perioada 20.08.2007 - 12.01.2009, pentru perioada 1.06.2006 - 12.01.2009, și în continuare, sumele urmând a fi actualizate în raport cu rata inflației cât și înscrierea mențiunilor necesare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit legii administrației publice locale nr.215/2001, Primarul, Viceprimarul și secretarul unității administrativ - teritoriale constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită primăria comunei, iar atribuțiile acestora prevăzute în lege sunt identice cu atribuțiile ce revin angajaților Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Mai arată reclamanții că prin Ordinul Ministrului 496/2003, în cursul lunii iulie 2003 s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două sisteme cel al internelor și cel a administrației publice, astfel că personalul din administrația publică trebuia să beneficieze de o indemnizație de dispozitiv de 25% conform art. 92din ordin, obligație ce rezultă și din disp. art. 47 și art. 134 din Legea 138/1999. Consideră evident faptul că prin Ordinul Ministrului au fost reglementate drepturi și în favoarea lor, asigurându-se astfel egalitatea în tratament salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități. discriminarea dintre salariații instituției arătată mai sus și cel care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei nu se justifică nici legal și nici moral. Neacordarea acestor drepturi duce la încălcarea prevederilor art.16 din Constituția României și art.1 alin.2 din OG137/2000 care arată că "cetățenii sunt egali în fața legii fără privilegii și discriminări".
În plus organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor este legiferată prin OUG 30/2007 printre atribuțiunile acestei instituții regăsindu-se și cele de sprijinire a autorităților publice locale în aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 40/12.01.2009 Tribunalul Botoșania admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile formulate de reclamanta pentru perioada 1.03.2005 - 31.10.2005 și pe cale de consecință le-a respins ca prescrise și a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect calcularea și plata indemnizației de dispozitiv actualizată formulată de reclamanții, pentru perioada 1.03.2006 - 12.01.2009, cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei, județul B, pentru perioada 20.08.2007 - 12.01.2009, pentru perioada 1.06.2006 - 12.01.2009, pentru perioada 1.11.2005 - 12.01.2009, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei, județul B și Primarul comunei și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, cu sediul în B, nr.1, sector 3, în calitate de expert, respingând ca nefondat și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la completarea carnetelor de muncă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, potrivit dispoziției Legii 215/2001, unitățile administrativ - teritoriale cât și structurile funcționale ale acestora nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative ci sunt unități de sine stătăroare ce beneficiază de autonomie, astfel că un ordin al ministrului nu este aplicabil în ceea ce privește unitățile structurilor administrativ - teritoriale, iar Legea nr. 138/1999 privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Mai reține instanța că în speță nu sunt aplicabile disp. art. 16 din Constituția României și disp. art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru că cele două categorii de personal din cadrul instituțiilor militare arătate în Legea 138/1999 și respectiv Legea 215/2001 nu se găsesc în situații comparabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care au criticat soluția pentru nelegalitate și au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, motivat de faptul că, potrivit pct. 9 din Ordinul nr. 496/28.07.2003, indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități.
Precizează reclamanții - recurenți că această indemnizație se acordă în baza art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și beneficiază de indemnizație personalul civil definit prin Ordinul 496/2003 ca fiind funcționarii publici și personalul contractual din MIRA.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivului invocat ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 138/1999 "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției ", iar potrivit dispozițiilor art. 47 și 49 din lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275 din 5.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat din ordinul MAI nr.496 din 28.07.2003 care, în pct. 9.2, a acordat indemnizația de dispozitiv și personalului civil care, în sensul Ordinului este reprezentat de funcționarii publici și personalul contractual din
Din coroborarea disp. legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
De altfel, Ordinul 496/2003 a fost emis în baza Legii nr. 138/1999, OUG 163/2003 și ale HG 281/1993, fiind aplicabil doar structurilor aflate în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Că este așa, rezultă chiar din cererea de chemare în judecată, reclamanții arătând că Ordinul nr. 496/2003 "definește personalul civil ca fiind funcționarii publici și personalul contractual din MIRA", or reclamanții au încheiat contracte individuale de muncă cu Primăria comunei, județul
Conform dispozițiilor Legii 215/2001, unitățile administrativ teritoriale cât și structurile funcționale ale acestora nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative ci sunt unități de sine stătătoare ce beneficiază de autonomie. Un Ordin al Ministrului Internelor și reformei Administrative nu este aplicabil în ceea ce privește unitățile structurilor administrativ teritoriale. De altfel, Legea 138/1999 privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Deși reclamanții au invocat în apărare disp. OUG137/2000 se constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea 30/1994, deoarece cele două categorii de personal din cadrul instituțiilor militare arătate în Legea 138/1999 și cele arătate de Legea 215/2001 nu se găsesc în situații comparabile.
Astfel, în baza dispozițiilor legii nr. 138/1999 în unitățile militare există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului și de comunicare. De asemenea, există anumite prevederi în ceea ce privește obligația personalului din cadrul unităților militare de a se prezenta la locul de muncă în cazul în care este necesară această prezență, tocmai în acest scop fiind plătită salariaților majorarea salarială de 25% pentru respectarea regulilor de a fi la dispoziția unității militare în timpul și după programul de activitate. Aceste reguli nu se aplică și salariaților din cadrul administrației publice locale, structură care nu este organizată în mod asemănător structurilor militare. De altfel, în acest sens a fost și opinia majoritară exprimată în întâlnirea din 11.06.2008 a Comisiei pentru unificarea practicii judiciare din cadrul
În considerarea celor reținute, apreciind soluția atacată ca fiind legală, Curtea în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții:, cu domiciliul ales la sediul Primăriei Comunei, județul B, împotriva sentinței nr. 40 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Magistrat consultant:
Magistrat consultant:
Tehnored. ex.2/ 24.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrozina, Rață Gabriela
