Drepturi salariale (banesti). Decizia 368/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 368
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții:, - și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei Comunei, județul B, împotriva sentinței nr. 150 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtei intimate Primăria Comunei - prin primar -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a lăsat cauza în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr-, precizată ulterior, reclamanții, - și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei Comunei, județul B, au solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei, la plata sumelor de bani reprezentând:
-suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei în procente de câte 25% din salariul de bază, pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 1 ianuarie 2007 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă;
-alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă începând cu 1 ianuarie 2004 și până în prezent, sume actualizate cu indicii de inflație, și acordarea acestora pentru viitor.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt îndreptățiți la acordarea acestor sporuri prevăzute de Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, întrucât au fost suspendate abuziv prin OUG92/2004 și că li se cuvin tichetele de masă în virtutea Legii nr.142/1998 și a calității lor de salariați în cadrul administrației locale, respectiv Primăria comunei. Mai arată în esență că s-au adresta pârâtei cu cererea înregistrată sub nr.1968 din 28.10.2008 prin care au solicitat acordarea tichetelor de masă, iar prin răspunsul primit cu nr.1970 din 28.10.2008 s-a refuzat plata acestora, întrucât în bugetele instituțiilor publice nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
În drept au fost invocate dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din legea 188/1999, art.28 și 54 din Legea nr.54/2003 și legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, HG 5/1999 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.142/1998, legea 53/2003 Codul Muncii și Constituția României. În dovedirea pretențiilor lor reclamanții au depus înscrisuri.
Din oficiu, a fost invocată excepția de necompetență materială a secției comerciale și de contencios administrativ, cauza fiind scoasă de pe rol și trimisă completului specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, ca urmare cauza fiind reînregistrată sub nr-.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanții nu au beneficiat de tichete de masă și a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 150 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondată acțiunea în pretenții bănești având ca obiect plata contravalorii tichetelor de masă actualizată cu indicii de inflație și acordarea pe viitor a acestora și a constatat că reclamanții au renunțat la judecarea capetelor de cerere privind plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998 prevăd doar posibilitatea nu și obligativitatea acordării tichetelor de masă, sens în care s-a pronunțat și prin decizia în interesul legii nr. XIV din 18 februarie 2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, - și, care au criticat soluția ca fiind nelegală și au solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii, motivat de faptul că deși i-au solicitat primarul comunei - care este ordonator principal de credite - să includă în bugetul anual de venituri și cheltuieli sumele necesare acordării tichetelor de masă, acesta nu a prezentat Consiliului Local cererile lor, împrejurare în care, reclamanții consideră că sunt îndreptățiți la acordarea acestor tichete, ce constituie o formă de protecție socială, cu atât mai mult cu cât alți salariați din instituții similare beneficiază de aceste drepturi.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate ce pot fi încadrate în disp. art. 304 pct. 91Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiat.
Prin Legea nr.142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi.
Aceste tichete reprezintă o alocație individuală de hrană, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori (art. 1 al. 2 Legea 142/1998).
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci a fost instituit un drept opțional - "salariații pot primi o alocație individuală de hrană" (art. 1 alin. 1) - și care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile finanțate de la bugetul de stat de prevedere a unor sume cu această destinație în buget.
Or, potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2003 - 2006 respectiv: Legea nr. 631/2002 - art. 39 alin. 4; Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004 - art.40 și Legea nr. 379/2005 - art. 24, "în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Or, nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții; dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație, așa cum s-a arătat mai sus.
Nu există astfel o încălcare nici a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții:, - și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei Comunei, județul B, împotriva sentinței nr. 150 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud: și
Tehnored. ex.2/24.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrozina, Rață Gabriela
