Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.39/
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef secție - -
Pe fiind soluționarea recursului formulat de pârâta GRUP împotriva sentinței civile nr.1014/M din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la cele două strigări ale cauzei, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.1014/M/2007 a Tribunalului Brașov pârâta a fost obligată să-i calculeze și să-i plătească reclamantei contravaloarea drepturilor salariale reprezentând prima de Paști pentru perioada 2005-2007 și prima de C pentru perioada 2004-2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu din societate, sumă ce urma să fie actualizată în raport de indicele de inflație până la data plății, respingându-se totodată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut cu privire la excepție că aceasta este nefondată întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul Muncii care se referă la o prescripție specială de 6 luni pentru situația neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia, ori acțiunea dedusă judecății are ca obiect drepturi salariale.
Pe fond, s-a reținut că potrivit art 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă " cu ocazia sărbătorilor de Paști și salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe societate", iar pârâta nu și-a respectat obligația de a negocia cu acordarea acestor drepturi bănești.
Apărările pârâtei potrivit cărora începând cu anul 2003 primele de Paști și au fost introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat au fost înlăturate pe considerentul că un contract încheiat în mod valabil reprezintă lege pentru părți câtă vreme nu a fost desființat, iar hotărârea comisiei paretare a din 2007 nu poate modifica retroactiv clauzele contractelor de muncă pe anii anteriori. De asemenea, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada că suplimentările salariale solicitate au fost incluse în salariile salariaților și nici nu s-a dovedit că există diferențe între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta, iar prin motivele de recurs este reiterată excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât se solicită drepturi bănești mai vechi de 6 luni încălcându-se astfel termenul imperativ prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii. În acest sens, prin motivele de recurs se arată că drepturile solicitate prin acțiune nu constituie drepturi salariale pentru a fi prescriptibile în termenul de 3 ani, acest lucru rezultând din analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul pe anul 2004 din care rezultă că drepturile solicitate sunt înscrise în capitolul VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", iar nu în capitolul V intitulat "Salarizarea "
Pe fond, soluția atacată este criticată pe considerentul că prima instanță a ignorat faptul că începând cu anul 2004 salariații și-au primit prima de Paști și de C fiind introdusă în salariul de bază. În final, prin motivele de recurs se invocă faptul că instanța de fond a calculat pretențiile admise în funcție de un alt criteriu decât cel prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă, respectiv în funcție de salariul mediu brut în loc de salariul de bază mediu, deși este de notorietate că cele două categorii sunt distincte.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea reține că în mod corect prima instanță a respins această excepție deoarece pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă și au un caracter periodic cu scadență anuală. Fiind vorba de drepturi bănești acordate de către angajator salariaților, acestea au ca izvor raporturile de muncă dintre părți și se încadrează în categoria drepturilor salariale ca formă de răsplată pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Primele acordate de către angajatori cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art 155 Codul Muncii, reprezentând un "adaos" ce a fost stabilit prin voința părților.
Chiar prin art.168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă părțile au folosit noțiunea de " suplimentări salariale"pentru a desemna primele ce constituie sursa pretențiilor din acțiune.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art 166 alin. 1 și art. 283 lit c Codul Muncii.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii care instituie un termen de 6 luni " în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale.
Curtea reține că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia primele de paști și de crăciun au fost introduse în salariul de bază din 2003.
Astfel cum a reținut și instanța de fond voința părților a fost clar exprimată cu ocazia negocierilor pe anul 2003 când la alin. 2 al art 168 din Contractul Colectiv de Muncă s-a prevăzut că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salarul de bază al fiecărui salariat"
Doar în situația în care o clauză contractuală este susceptibilă de mai multe interpretări este necesar să se apeleze la regulile de interpretare logico - juridice, însă clauza menționată mai sus este clară, iar interpretarea dată de comisia paritară a intimatei în cursul soluționării prezentelor litigii reprezintă adăugare la voința părților.
Nici cel de al treilea motiv de recurs nu este fondat. Astfel, pretențiile acordate de prima instanță au fost calculate în funcție de salariul de bază mediu, conform art 168 al. 1 din Contractul Colectiv de Muncă. Este de notorietate faptul că cele două noțiuni salariul mediu brut și salariul de bază mediu sunt distincte din punct de vedere contabil. În acest sens recurenta a depus adeverința nr. 5190/4.09.2007 din care rezultă care au fost salariile de bază medii pe în lunile anterioare acordării drepturilor solicitate.
Instanța de fond a soluționat corect acțiunea în funcție de prevederile Contractului Colectiv de Muncă și de datele din adeverința invocată. Se constată că însăși reclamanta a solicitat acordarea acestor prime raportat la salariul de bază mediu dar a calculat greșit pretențiile raportându-se la salariul mediu brut pe. Dispoziția instanței însă este corectă.
Întrucât prin sentința atacată pretențiile din acțiune au fost acordate în mod corect în raport de salariul de bază mediu aferent perioadelor 2004, 2005-2007, curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.1014/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier șef secție,
-
Red / 22.01.2008
Dact. / 23.01.2008 /- 2ex.-
Jud. fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pârvulescu, Nicoleta Grigorescu
