Pretentii civile. Speta. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 34/
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP C, împotriva sentinței civile nr. 1331/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, a intimat ei reclamante și a intimaților pârâți Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursului, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Se constată că prin sentința civilă nr. 1331 din 15 noiembrie 2007, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna să achite reclamantei drepturile salariale cuvenite acesteia reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada iunie 2004 - iunie 2007, în cuantum actualizat, astfel cum a fost determinat prin raportul d expertiză tehnică contabilă nr. 204/2007 întocmit d expert, raport ce face parte integrantă din sentință, în cuantum de 2.225 lei.
Suma menționată urmând a fi actualizată prin aplicarea indicelui de inflație pe perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii și data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești cuvenite reclamantei.
A fost respins petitul doi din acțiune privitor la acordarea indemnizației de 10% din salariul brut pentru viitor.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 300 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Covasna, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de APEL BRAȘOV și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la: - plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, pe perioada iunie 2004 - iunie 2007, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000.
- acordarea acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul de specialitate;
- obligarea în solidar a pârâților 1,2,3,4 să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a acestor sume datorate de pârâți pentru perioada sus - menționată;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Judecătoriei Rupea.
Potrivit Legii nr.500/2002 și nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale, având în vedere și faptul că instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Așa fiind, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
.Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, MEF prin DGFP
Curtea de APEL BRAȘOV critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se invocă următoarele: Art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, republicată, prevedea "Grefier care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Față de dispozițiile legale menționate și față de procedura concretă în care se poate acorda sporul de 10% personalul auxiliar care nu participă activ la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă nu poate beneficia de sporul în discuție, așa cum greșit a apreciat instanța de fond.
Totodată, nu poate exista discriminare prin efectul hotărârilor judecătorești care se bucură de prezumția interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale și putere de lucru judecat. Practica judiciară, în sistemul de drept român nu este izvor de drept, hotărârea judecătorească fiind opera convingerii intime a magistratului.
Sentința pronunțată de instanța de fond este criticabilă și sub aspectul modalității de evaluare a prejudiciului pretins de reclamanți, având în vedere că una dintre condițiile reparării prejudiciului este ca aceasta să fie cert, adică să existe și să poată fi evaluat. Ori, în cauză acest prejudiciu nu poate fi determinat. Evaluarea făcută de reclamanți nu este reală și obiectivă deoarece după cum s-a arătat acest spor nu este unul cu caracter permanent ci se acordă ținând seama de participarea efectivă la activitățile de executare penală și civilă, precum și cele privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în legislația în vigoare iar dispoziția în cauză nu a fost abrogată, modificată sau declarată neconstituțională, considerăm că aceste cereri nu pot fi soluționate favorabil de instanțele judecătorești prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege deoarece s-ar încălca principiul separației puterilor în stat depășindu-se astfel limitele puterii judecătorești.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Baf ormulat recurs invocând greșita soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a sa fundamentată pe neexistența unor raporturi de muncă între reclamanți și acest pârât, faptul că MEF nu are atribuții în angajarea și salarizarea intimaților reclamanți. Este criticată sentința și pe fond cu privire la posibilitatea reactualizării sumelor în litigiu.
Ministerul Justiției a formulat recurs în cauză invocând următoarele motive de recurs:
1. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Drepturile pretinse de grefieri sunt drepturi neprevăzute de lege.
În speță a fost aplicată greșit OG 137/2000.
În această privință s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea 333/8.10.2007 stabilind că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare.
Instanța nu și-a întemeiat concluzia în sensul că cele două categorii de grefieri desfășoară o muncă egală, pe o analiză concretă și faptică asupra muncii depuse de fiecare reclamant.
Un alt motiv de recurs vizează nelegalitatea sentinței. Se susține că recunoașterea și acordarea acestui spor este o opțiune a legiuitorului, reprezentând o probă de legiferare. În momentul actual, pretinderea sporului de 10% de către reclamanți nu are suport legal, are drept consecință încălcarea atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Analizând cu prioritate motivele de recurs invocate de recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin care se critică sentința sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia instanța de control constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Pârâtul MEF justifică calitatea procesual pasivă pentru următoarele considerente: acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002.
În speță, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordonatorii de credite: Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, la plata diferențelor de drepturi constând în sporul de vechime, ci conform dispozitivului hotărârii acest pârât are o obligație de rezultat, aceea de a vira fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest recurent și-o invocă în cadrul recursului, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Pentru aceste considerente, recursul formulat de MEF prin DGFP va fi respins.
Cu privire la criticile comune din recurs ce vizează interpretarea dispozițiilor legale instituite de art.19 pct.3 din Legea 50/1996 modificate prin OG 83/2000 și prevederile art.3 alin.8 OG 8/2007 ca fiind discriminatorii, instanța constată că soluția Tribunalului Brașovs -a fundamentat pe condițiile impuse de OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie discriminatorie.
Instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect acordare de despăgubiri constând în echivalentul indemnizației de 10% ca efect al discriminării pretinse.
În consecință, în mod corect instanța de fond și-a exprimat argumentele logice care au determinat-o să admită acțiunea raportându-se la dispozițiile OG 137 modificată și completată prin Legea 324/2006.
Astfel, se poate reține că "în cazul de față, există tratamentul diferențiat aplicat grefierilor ce constă în deosebirea ce s-a realizat între grefierii care participă la ședințele de judecată și alte activități și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală sau civilă și care beneficiază de o indemnizație de 10% corespunzătoare timpului efectiv lucrat în această activitate".
"Există și un criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 OG 137 /2000 republicată care în speță se referă lacategoria profesională".
În speță, dispozițiile OG 137/2007 pe care și-au fundamentat acțiunea reclamantele sunt aplicabile.
S-a dovedit că există un tratament diferențiat al salarizării în cadrul aceleiași categorii profesionale, iar scopul acestui tratament constă în restrângerea exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În speță, potrivit pregătirii profesionale, calificării, încadrării în postul deținut de reclamanți, sunt încălcate prevederile art.6 alin.2 CM care instituie principiul pentru muncă legală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie retribuiți în mod egal.
Recurenții pârâți susțin că instanța de fond trebuia să analizeze și să stabilească în mod concret dacă între activitatea desfășurată efectiv la locul de muncă de cele două categorii de personal (categoria care nu beneficiază de dispozițiile art.3 alin.8 din OG 8/2007 și cea care este salarizată în baza acestora) există deosebiri, pentru a susține discriminarea. că, pentru a exista fapta discriminatorie trebuia ca, tratamentul diferențiat să nu fie justificat de un "scop legitim", iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie "adecvate și necesare".
În speță, diferențierea celor două categorii de personal auxiliar, nu este justificată obiectiv pentru că activitatea celor două categorii de personal auxiliar esteasemănătoare. Există aceeași încadrare pentru ambele categorii de personal auxiliar (reclamanții și grefierii care beneficiază de aplicarea sporului de 10%) pe care însuși legiuitorul o instituie denumindu-i pe toți "grefieri" și incluzându-i în categoria personalului auxiliar prevăzut de art.3 alin.1 Legea 567/2004 cu aceeași specializare, cu activitate de desfășurat asemănătoare.
În consecință, a apreciat că nu există discriminare în speță, echivalează cu a ignora o situație identică recunoscută deja prin Hotărârea 185/2005 de CNCD cât și de ÎCCJ prin decizia VI/15.01.2007 care vizează acordarea discriminatorie a sporului de 40% pentru magistrați.
Recurentul invocă în susținerea recursului că CNCD a pronunțat Hotărârea 333/8.10.2007 prin care ar fi reținut că faptele prevăzute nu constituie discriminare, însă nu justifică această susținere așa cum impune art.1169 Cod civil. În lipsa acestei dovezi - hotărârea invocată - instanța nu poate reține veridicitatea afirmației recurentului.
Așadar soluția instanței de fond va fi menținută, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, în speță nefiind vorba de pronunțarea unei soluții cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, ci doar de aprecierea faptei discriminatorii, care potrivit OUG 137/2000, cu modificările intervenite, îi revine instanței de judecată. În cauză, Tribunalul Brașov prin sentința pronunțată a apreciat că discriminarea izvorăște din lege și nu din efectul hotărârii judecătorești invocate ca practică judiciară, așa cum a reținut recurenta Curtea de APEL BRAȘOV în motivele de recurs.
Cu privire la motivele comune de recurs prin care se arată că prejudiciul invocat de reclamanți nu poate fi determinat iar evaluarea făcută nu este reală și obiectivă întrucât se bazează pe un calcul greșit al expertului, instanța de control constată critica neîntemeiată.
În speță prejudiciul a fost evaluat printr-o expertiză care nu a fost obiectată de recurenții pârâți la judecata în fond a cuzei.
Susținerea din recurs cu privire la neconcludența expertizei și la greșita evaluare a prejudiciului reprezintă o încălcare a principiului disponibilității părților în procesul civil, principiu ce presupune și respectarea normelor procedurale privitoare la sarcina probei, forța probantă a expertizei propuse de reclamanți ca probă în cauză.
Cu privire la motivele de recurs invocate de pârâți prin care se critică reactualizarea sumelor care reprezintă cuantumul sporului de 10% pretins, instanța constată că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării.
Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În consecință, față de cele ce preced, instanța va respinge recursurile formulate, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții pârâți Curtea de APEL BRAȘOV, MEF prin DGFP C, Ministerul Justiției împotriva sentinței civile1331/2007 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 ianuarie 2008.
Judecător, - - | Judecător, - - | Grefier șef secție, - |
Opinie separată
în sensul admiterii recursurilor, modificării hotărârii recurate și respingerii acțiunii reclamanților.
Președinte,
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză recursurile formulate de pârâților se impuneau admise iar sentința atacată modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza și pe perioada în care au fost în vigoare prevederile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 modificată prin OG nr.83/2000 potrivit cărora: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului actelor de publicitate imobiliară, acela de executare penală și executare civilă, actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități" Aceste dispoziții legale abrogate împreună cu întreaga Lege 50/1996 - prin OG nr.8/2007.
În opinia reclamanților însușită atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs indemnizația instituită de textul legal citat mai sus în favoarea numai a unor categorii de grefieri a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez că instanțele ordinare au posibilitatea să constate doar existența unei discriminări în aplicarea unei legi, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme.
reședinte,
- -
Red AP 24.01.2008
Dact AG 289.01.2008/ 2 ex
Jud fond pricină/
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Nicoleta Grigorescu
