Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4078/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4078
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, și C, împotriva sentinței civile nr.91/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Tribunalul Mehedinți, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și că, recurenții reclamanți, și C, au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr..91/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantele, C, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ambele cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin acțiunea formulată, reclamantele, și C în calitate personal conex în cadrul Tribunalului Mehedinți au solicitat obligarea pârâților la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de stres, în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel Legea nr.50/1996.
Acțiunea nu a fost considerată întemeiată.
Astfel, sporul de stres a fost prevăzut în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea nr.50/1996.
Susținerile reclamantelor potrivit cărora dispozițiile referitoare la acordarea sporului de suprasolicitare prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat doar prin OG nr.8/2007, nu au fost primite față de dispozițiile art.1 pct.42 din OG nr.83/2000.
Astfel, prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 se abrogă total și expres art.47 din Legea nr.50/1996.
Împotriva hotărârii respective, la data de 19.02.2008 au declarat recurs reclamantele criticând-o ca fiind nelegală solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată, dispunându-se obligarea pârâților în solidar la plata actualizată în favoarea fiecărei reclamante a sporului de stres, în procent de 50% prev. de art.47 din Lg. 50/1996 calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 01.04.2004 și până la data de 01.02.2007 ( data intrării în vigoare a OG 8/2007).
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată s-a susținut că, în baza dispoz. art. 47 din LG. 50/1996 privind salarizarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate s-a prevăzut un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor ce a mai fost prevăzut pentru magistrați odată cu intrarea în vigoare a OUG 177/2002, însă s-a menținut beneficiul acestuia pentru personalul auxiliar de specialitate, sporul respectiv fiind abrogat odată cu intrarea în vigoare - 01.02.2007 a dispozițiilor OG 8/2007, act normativ ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
S-a arătat și faptul că la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință ce rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, condiții care în prezent nu s-au schimbat ci dimpotrivă s-au acutizat.
La data de 15 mai 2008 pârâtul Ministerul Justiției a for mulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de reclamante, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, dispozițiile OG 83/2000 abrogând expres și în totalitate dispoz. art. 47 din Lg. 50/1996.
Recursul declarat de reclamante este întemeiat și se va admite avându-se în vedere următoarele considerente.
Potrivit dispoz. art. 47/ din Lg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut, lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor ce a fost efectiv plătit acestor două categorii sociale, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din. Guvernului 83/2000 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, aprobată prin Lg. 334/2001, s-a dispus că art. 47 din Lg. 50/1996 se abrogă.
Această ultimă ordonanță a Guvernului a fost emisă, așa cum rezultă din preambul în baza art.1 lit.Q pct.1 din Lg. 125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Lg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, iar, la rândul ei Lg. 24/2000, act normativ aflat în vigoare la data emiterii ordonanței prevedea faptul că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea, reieșind faptul că modificarea, completarea sau abrogarea totală a unui act normativ reprezintă instituții juridice distincte cu efecte diferite.
În condițiile în care prin Lg. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, și nu să abroge total sau parțial Lg. 50/1996, se constată faptul că dispozițiile art.I pct.42 din OG83/2000 nu și-au produs efectele juridice, dispoz. art. 47 din Lg. 50/1996 aflându-se în vigoare și în prezent.
Se reține sub acest faptul căî prin emiterea Og. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României încălcîndu-.se astfel dispoz. art. 108 al.3 cu referire la art. 73 al. 1 din Constituția României, iar Lg. 92/1992 privind organizarea judecătorească, așa cum a fost modificată prin Lg. 142/1997, lege organică aflată în vigoare la data emiterii OG 83/2000, prevedea la art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare psihică, astfel încât abrogarea art. 47 din Lg. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect o normă de nivel inferior( art. I pct.42 din OG 83/2000) lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Lg. 50/1996 și art.IX al.2 paragraful I din OG 83/2001 prin care a fost abrogat art. 231din Lg. 50/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Lg. 92/1992, modificată și completată, lege organică, iar neconstituționalitatea abrogării dispoz. art.47 din Lg. 50/1996 poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, în condițiile în care Curtea Constituțională are în competența sa numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor aflate în legile și ordonanțele în vigoare.
Se constată astfel că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea plenitudinii de jurisdicție.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Lg. 50/1996 republicată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, sub acest aspect rezultând fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și își produc în continuare efecte juridice.
În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de casație și Justiție prin. 21 din 10 martie 2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art.47 din LG. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Lg. 334/2001.
În ceea ce-i privește pe reclamanți, se constată faptul că nu sew încadrează în categoria sintagmei " personal auxiliar de specialitate ", având funcții conexe personalului auxiliar conform dispoz. art. 3 pct.3 din Lg. 567/2004, însă beneficiază și aceștia de sporul respectiv de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atâta vreme cât sub aspect salarial sunt asimilați personalului auxiliar de specialitate.
În consecință, față de cele arătate și în baza dispoz. art. 312 al.1 raportat la art. 304 pct. 9C:pr.civilă, recursul declarat de reclamante se privește ca fiind întemeiat și se va admite; Se va modifica hotărârea Tribunalului Mehedinți în sensul că se va admite acțiunea formulată de reclamante și se va dispune obligarea pârâților Tribunalul Mehedinți și Ministerul Justiției B către fiecare reclamant la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 01 aprilie 2004-01.februarie 2007, sume ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile în ceea ce privește respingerea acțiunii formulată de reclamante împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta fiind lipsit de calitate procesuală pasivă, în condițiile în care calitatea de ordonator principal de credite o are Ministerul Justiției, acestuia revenindu-i obligația legală de a depune diligențele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea drepturilor bănești solicitate de reclamante, precum și faptul că nu există nici un raport juridic între reclamante și Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și C, împotriva sentinței civile nr.91/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Tribunalul Mehedinți.
Modifică în parte sentința civilă în sensul admiterii acțiunii reclamantelor împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți.
Dispune obligarea pârâților către reclamanți la plata sporului de stres în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare pe perioada 01.04.2004-01.februarie 2007, sumă actualizată în raport de indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței în ceea ce privește respingerea acțiunii față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.4/18.06.2008
/ și
Fl.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
