Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4079/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4079
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 145 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, in contradictoriu cu pârâții DGFP O pentru STATUL ROMÂN PRIN -MINISTERUL FINANȚEOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C,-, județul D, TRIBUNALUL O L T, cu sediul în S,-, județul O, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,-,sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și că, recurenții reclamanți și intimata pârâtă DGFP O pentru STATUL ROMÂN PRIN -MINISTERUL FINANȚEOR PUBLICE au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.145 din 11.02.2008, pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, in contradictoriu cu pârâții DGFP O pentru STATUL ROMÂN PRIN -MINISTERUL FINANȚEOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții dețin calitatea de judecători în cadrul Tribunalului O l t, iar potrivit statutului magistraților, drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal invocate de reclamanți în acțiune, respectiv: OG l9/2006. modificată și completată prin Legea 444/2006, OG 6/2007, Legea 656/2002.
Astfel cum rezultă din Ordonanța nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, este necesară să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale magistraților judecători față de alte categorii profesionale - cum sunt cele între care se invocă discriminarea, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între categorii profesionale distincte, magistrați, personal auxiliar, demnitari, funcționari publici.
Actele normative invocate de către reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor clasificate așa cum acestea sunt definite în Legea nr. l82/2002, iar reclamanții nu pot beneficia de sporul solicitat întrucât nu manipulează și nu gestionează informații clasificate, și mai mult decât atât legile invocate nu prevăd expres acordarea sporului și pentru judecători.
De asemenea, actele normative invocate de reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate condiționat de încadrarea acestuia în limitele bugetelor aprobate de către ordonatorul principal de credite.
Statutul magistraților - Legea nr.303/2004, cu modificări, constituie o reglementare distinctă față de alte categorii profesionale, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării,depășind cadrul legal reglementat prin OG l37/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. l6 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi, pentru ca organul competent - Curtea Constituțională să analizeze constituționalitatea dispozițiilor legale invocate.
În mod evident, exercitarea unor drepturi la care se face referire în OG l37/2000,vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG l37/2000.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Se arată de către recurenți că în condițiile în care nu s-a reținut discriminarea acestora în raport de celelalte categorii socio-profesionale ce beneficiază de sporul de confidențialitate, instanța de fond a încălcat dispozițiile interne și comunitare ce vizează tratamentul egal al forței de muncă, respectiv Directiva 2000/JC/78.
De asemenea, aceștia arată că au fost încălcate dispozițiile constituționale ce vizează egalitatea cetățenilor în fața legii, precum și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament și înlăturarea oricărei discriminări.
A fost formulată întâmpinare de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor în care se arată că motivele de recurs formulate de reclamanți sunt nefondate atât în ceea ce privește fondul cauzei cât și în ceea ce privește stabilirea cadrului procesual, acest pârât neavând calitate procesuală pasivă.
Ministerul Justiției, pârât în cauză, a formulat întâmpinare invocând absența cadrului legal de acordare a sporului de confidențialitate, instanța neavând atribuții legislative, precum și aspecte legate de calitatea de magistrat, funcție cu îndatoriri specifice, ce nu pot fi asimilate celorlalte categorii de personal din sistemul bugetar care beneficiază de sporul de confidențialitate.
Analizând motivele de recurs cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este fondat, astfel încât în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.312 pr.civ. va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea.
Va dispune obligarea pârâților către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând din septembrie 2004, cu excepția reclamantei care beneficiază de acest drept, începând cu luna februarie 2005, și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, drepturi ce urmează a fi reactualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data executării
Va obliga pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și va obliga chematul în garanție să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile în ceea ce privește respingerea acțiunii față de pârâtul Ministerul Finanțelor
Se apreciază de către instanța de recurs că sunt întemeiate criticile recurenților în ceea ce privește fondul cauzei având în vedere următoarele:
Potrivit art.13 din OG 57/2000 privind salarizarea salariaților CNSAS, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului, primește lunar un spor de confidențialitate de până la 20 % calculat din salariul de bază brut.
OG 137/2000, în art.30 alin.3 prevede că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul, primește lunar un spor de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut, iar art.13 din OG 123/2003 stipulează că sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până 15 %, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
În același sens sunt și prev. art.13 din OG 10/2007.
Față de reglementările legale arătate, pe de o parte, pe de altă parte se constată că obligația de confidențialitate a fost impusă prin lege și altor categorii de salariați, cum este cazul reclamanților de față, fără însă ca, de această dată obligația legală să fie însoțită de sporul de confidențialitate.
Astfel, art.99 lit.d din Legea 303/2004 și art.4 alin.1 din legea 302/2004 rap. la art.15 din Codul deontologic al magistraților, precum și art.78 alin.1 din Legea 567/2004, art.9 din Codul deontologic și art.2 din Legea 677/2001 și art.18 lit.c din Legea 108/1999, impun reclamanților ca obligația profesională imperativă, obligația de confidențialitate.
Se mai reține că reclamanții încadrați în unitățile de justiție fac parte din categoria personalului bugetar cum, din aceeași categorie fac parte și toate celelelate categorii socio-profesionale enumerate anterior și care prin lege le-a fost stabilită obligația de confidențialitate și dreptul corelativ, acordarea sporului de confidențialitate.
Ori, se observă că deși atât categoria reclamanților cât și categoriile socio- profesionale enumerate fac parte din unități bugetare, având cu toții prevăzute în mod imperativ, obligația de confidențialitate, totuși tratamentul aplicat acestora în ceea ce privește drepturile salariale este diferit, reclamanților nu li se acordă sporul de confidențialitate, criteriul folosit fiind acela al apartenenței la o anume categorie socio- profesională.
Pentru ca această diferențiere să nu aibă caracter discriminator, se cere ca aceasta să fie susținută de o justificare obiectivă și rezonabilă, în condițiile în care acordarea sporului de confidențialitate este generată de obligația de confidențialitate.
Ori, atâta timp cât obligația de confidențialitate este prevăzută pentru toate categoriile de personal analizate, inclusiv categoriile magistraților, dreptul de acordarea sporului va fi privit în raport cu obligația ce l-a născut, și nu în raport de statutul diferitelor categorii socio-profesionale ce tind să aibă un regim juridic diferențiat, prin discriminarea operată.
Discriminarea astfel realizată vine să înfrângă o serie de dispoziții constituționale și ca atare urmează a fi înlăturată, căci prin ea pentru situații identice se creează o situație mai favorabilă unor categorii de personal în raport de alte categorii, aflate în aceeași situație.
Art.4 și art.16 din Constituția României, precum și art.20 sunt dispozițiile ce reglementează egalitatea între cetățeni, prin excluderea discriminării, aceste principii fiind în acord cu principiile ce guvernează materia drepturilor omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, principiul enunțat se regăsește în mod imperativ și în Codul muncii, dispoz. art.6 alin.3, potrivit cărora pentru munca egală sau de valoare egală, este interzisă orice discriminare, principiul fiind reluat și de art.1 alin,2 lit.i din OG 137/2000, aprobată prin Legea 48/2002, modificată prin Legea 27/2004 și Legea 324/2006, ce garantează egalitatea între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egală.
De asemenea, în aceeași materie se regăsesc și dispozițiile Directivei Consiliului Europei 2000/78/CE din 21.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, interzicând orice fel de discriminare inclusiv în materia salarizării.
Discriminarea presupune un tratament mai puțin favorabil, o situație comparabilă și existența unei legături directe și strânse între tratamentul mai puțin favorabil și temeiurile de nediscriminare, astfel cum s-a arătat în directiva enunțată, ori toate aceste elemente se regăsesc în speța de față.
categorii de personal aparținând unităților bugetare cărora li se impune obligația de confidențialitate.
un tratament diferențiat în cadrul acestor categorii de personal, drepturile salariale sunt diferite, deși obligația există pentru toate categoriile de personal.
Și, în sfârșit, avem categoria personalului, din care fac parte și reclamanții cauzei de față, afectați de tratamentul mai puțin favorabil și discriminatoriu, în condițiile în care acestora nu li se acordă dreptul ce însoțește obligația principală.
Astfel, așa cum s-a interpretat în practica Curții Europene, dreptul prevăzut de art.14 din Convenție prin care statele sunt obligate să nu discrimineze cetățenii se traduce prin obligația acestora de a asigura egalitatea de tratament a cetățenilor.
În raport de considerentele expuse mai sus, se apreciază ca fiind discriminatoriu criteriul de diferențiere a acordării sporului de confidențialitate, personalului din instituțiile bugetare în raport de categoria socio-profesională, în condițiile existenței unei situații identice, aceea a obligației de confidențialitate.
Pe cale de consecință urmează a fi admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților și se va menține restul dispozițiilor hotărârii instanței de fond, în ceea ce privește respingerea acțiunii față de pârâtul Ministerul Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 145 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, in contradictoriu cu pârâții DGFP O pentru STATUL ROMÂN PRIN -MINISTERUL FINANȚEOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte sentința civilă în sensul că admite acțiunea față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l
Dispune obligarea pârâților către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând din septembrie 2004, cu excepția reclamantei care beneficiază de acest drept, începând cu luna februarie 2005, și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, drepturi ce urmează a fi reactualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data executării.
Obligă pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile în ceea ce privește respingerea acțiunii față de pârâtul Ministerul Finanțelor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.TB
Ex.4/MC/04.07.2008
Jud.fond.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
