Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4081/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4081
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie B, DGFP G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 2705 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, -, -, și intimații Parchetul de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și că, recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2705 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins exceptia necompetentei materiale a instantei invocata de intimata Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie.
S-a admis in parte acțiunea formulată de petenții, G, -, -, -, in contradictoriu cu intimații Statul R reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie-, Parchetul de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA si Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj.
Au fost obligați intimații, in solidar, la plata către petenți majorarilor salariale reprezentand 5% incepand cu 01.01.2007 in raport cu salariul din luna decembrie 2006, 2% incepand cu 01.04.2007 in raport de salariul din luna martie 2007 si de 11% incepand cu 01.10.2007 in raport cu luna septembrie 2007, indexate in raport de indicele de inflatie la data platii efective.
Au fost obligați intimatii sa efectueze mentiunile corespunzatoare majorarilor salariale in carnetele de munca ale petenților.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata dobanzilor legale pentru sumele datorate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenții îndeplinesc funcția de procurori în cadrul Parchetului de pe lânga Judecătoria Tg-
In ceea ce privește excepția necompetentei materiale a instanței invocata de intimata Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Inalta C de Casatie si Justitie, instanta respins- intrucat potrivit art.27 din alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.137/2000, invocat de intimata in motivare "Persoana care se considera discriminata poate formula, în fata instanței de judecata, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminarii sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului."
Astfel, aceste prevederi nu pot fi interpretate in sensul stabilirii ca instanta competenta judecatoriei, si cu atat mai mult timbrarii cererii, textul de lege prevazand, fara echivoc, ca cererea este scutita de taxa de timbru.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a retinut si constatat urmatoarele:
Potrivit art.1 din Ordonanta Guvernului nr.10/2007 " În anul 2007, salariile de baza ale personalului contractual din sectorul bugetar avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Petentilor nu le-au fost acordate aceste majorari salariale, mai mult decat atat, categoria magistratilor a fost exceptata de fiecare data, producandu-se astfel o discriminare vadita fata de celelalte categorii de personal, avand in vedere ca prin acelasi act normativ(art.1-4) judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtii Constitutionale, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si adjunctii au beneficiat de aceste majorari salariale succesive.
Conform art.1 din nr.OG137/2000 privind sanctionarea tuturor formelor de discriminare "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminarii sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: drepturile economice, sociale și culturale, în special dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de munca echitabile și satisfăcătoare, la protecția impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remunerație echitabila și satisfăcătoare"
De altfel si Protocolul nr. 2 la Conventia europeana a Drepturilor omului, dar si prevederile Constitutiei Romaniei reglementeaza egalitatea in drepturi, egalitatea de tratament si nediscriminarea.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind plata de catre intimati a dobanzilor legale pentru sumele datorate, instanta urmeaza sa-l respinga intrucat potrivit art.1 si 2 din OG9/2000 "Părțile sunt libere sa stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plati dobanda legală."
Ori, intre parti nu exista o conventie cu privirea la acordarea acestor obligatii, astfel ca actul normattiv invocat nu isi gasesete aplicabilitatea in speta.
De altfel, petentii au solicitat si actualizarea sumelor prin aplicarea indicelui de inflatie pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit ca urmare a neachitarii drepturilor banesti la scadenta, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Împotriva sentinței au declarat recurs cei doi pârâții, criticând-o ca fiind nelegală.
Recurentul-pârât Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 p0ct.3, pct.4,7 și pct.9 din pr.civilă cu aplicarea art. 3041. pr.civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Tg. J și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivele de recurs se arată că hotărârea cuprinde motive contradictoriii având în vedere că instanța de fond respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de recurentul-pârât în temeiul dispoz. OG 137/2000 considerând că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă, pentru care competența materială de soluționare aparține Tribunalului, iar pe de altă parte, în motivarea hotărârii judecătorești instanța precizează că " exceptarea magistraților de la indexarea salarială generală aplicată în anul 2007 presupune o discriminare la adresa puterii judecătorești ", motivare acare atrage după sine aplicarea dispoz. art. 27 al. 1 din OG 137/2000.
Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin obligarea recurentei-pârâte la plata despăgubirilor bănești reprezentând indexările salariale pentru anul 2007, în situația în care sistemul de salarizare al magistraților este stabilită prin lege specială - OG27/2006 aprobată prin Legea 45/2007,iar a tributul de modificare a sistemului de salarizare revine în mod exclusiv legiuitorului, iar intervenția instanței dej udecată este nelegală.
În ceea ce privește fondul cauzei se apreciază că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimații-reclamanți - procurori au solicitat creșterile salariale prevăzute în OG 6/2007 în condițiile în care nu fac parte din corpul funcționarilor publici, iar acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare.
În mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate a fost actualizată cu rata inflației în situația în care recurentul-pârât ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În mod nelegal a fost admisă acțiunea față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice, acesta fiind lipsit de calitate procesuală pasivă, între reclamant și acest minister neexistând vreun raport juridic.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B prin motivele de recurs depuse pe data de 23 ianuarie 2008 criticat hotărârea primei instanțe, susținând că în mod greșit a fost admisă acțiunea promovată de reclamanți și împotriva lor, acesta neavând calitate procesuală pasivă, în condițiile în care între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există vreun raport juridic.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ B este neîntemeiat și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin acțiune și precizarea la acțiune reclamanții au solicitat în ceea ce privește cuantumul sumelor pretinse: 14% pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007, în raport cu salariul avut la data de 31 dec. 2006, 2% pentru perioada 01aprilie-30 sept. 2007 în raport cu salariul avut la 31 martie 2007, 10% pe perioada 01.10.2007- la zi și în continuare comparativ cu salariul avut în luna sept. 2007, ca urmare a discriminării față de procurorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorii Curții Constituționale dar și cu procurorii generali ai Parchetului de pe lângă
În precizarea la acțiune se arată că discriminarea este și în funcție de majorarea salariilor tuturor salariaților bugetari stabilită prin OG 6/2007.
Prin. Guvernului nr. 10/31.01.2007 s-a prevăzut majorarea în 3 etape a salariilor din sectorul bugetar, respectiv cu 5%, 2% și 11%.
Prin aceeași aceste OG majorări salariale le-au fost acordate tuturor demnitarilor numiți sau aleși judecătorilor ÎCCJ, procurorului general de pe lângă ÎCCJ și adjuncții săi, judecătorilor Curții Constituționale.
De la majorările respective au fost exceptați judecătorii de la judecătorii, tribunale și Curți de apel, precum și procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea.
Motivul de recurs privind indexarea în funcție și de OG 6/2007 nu poate fi primit, deoarece OG 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publicii în anul 2007, categoria profesională din care fac parte recurenții-reclamanți nefiind cuprinsă în acest act normativ.
Critica privind neobligarea în continuare a pârâților la plata drepturilor bănești solicitate nu este fondată, deoarece prejudiciul a fost determinat în baza OG10/31.01.2007 în care s-au prevăzut creșteri salariale ( indexări) pentru anul 2007. În ceea ce privește anul 2008 se aplică prevederile OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008.
Potrivit art.1 din OG 13/2008, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției aprobată cu modificări și completări prin Lg. 45/2007, cu modificările ulterioare se majorează începând cu data de 01.04.2008 cu 2% față de nivelul din luna dec. 2007, iar începând cu data de 01.10.2008, creșterea valorii de referință sectorială este de 2% față de valoarea din luna sept. 32008.
Critica formulată de recurentul-pârât privind excepția necompetenței materiale a Tribunalului este nefondată, deoarece acțiunea are ca obiect plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale formulată de magistrați și reprezintă un litigiu în legătură directă cu executarea raporturilor dem uncă și cu existența relațiilor de serviciu.
Împrejurarea că în argumentarea demersului lor judiciar reclamanții au invocat printre altele prevederile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu schimbă cu nimic natura raporturilor juridice existente în cauză.
Potrivit art. 21 al. 1 in acest act normativ "în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun".
Prin sintagma folosită de legiuitor "potrivit dreptului comun" nu se înțelege neapărat dreptul civil ci prin termenul folosit de legiuitor trebuie să se înțeleagă dreptul comun adică instituția juridică aplicabilă prezenței concrete dedusă judecății.
Cum prin acțiune s-au formulat pretenții salariale, dreptul comun aplicabil raporturilor juridice dintre părți este dreptul muncii, astfel că rezolvarea conflictului ivit este de competența jurisdicției muncii neputând fi primită critica privind motivele contradictorii ale hotărârii.
Instanța de fond nu a săvârșit un exces de putere, în sensul de a fi trecut în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Faptul că, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5%, începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 01 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01. oct. 2007, în raport cu luna sept. 2007 sume reactualizate cu rata indicelui de inflație până la data plății efective, s-a făcut pe considerentul că reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Așadar, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispoz. OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2006, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că într-adevăr prin OUG 27/2006-art.41 lit. c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Lg. nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că majorările salariale prevăzute de OG 10/2007 nu îi mai viza pe aceștia și că în privința procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia prin adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II la Lg.nr154/1998, pozițiile care se refereau la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă în conformitate cu Legea de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, însă Curtea constată că există discriminare în raport cu celelalte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr.6/2007,8/2007, 10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământul salarizat, potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția procurorilor și judecătorilor.
Rezultă că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar. s-a creat un caz de discriminare.
Prin OG 16/2007 s-au prevăzut aceleași majorări salariale pentru personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar prin OG 27/2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art. 39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 7% începând cu data de 01.08.2007, aplicabile la salariul din 2006 și în cotă de 11% începând cu 01.oct. 2007 față de nivelul din luna sept. 2005, pentru toți funcționarii publici.
Excluderea reclamanților de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2004.
Curtea reține că potrivit art. 35 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin art. 39 din OUG 27/2006, așa cum a fost modificat prin Lg. 45/2007 se arată că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2,4 și 5 la Lg. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 01.09.2006, față de nivelul din luna aug. 2006.
Prin OG 3/2006, începând cu data de 01.02.2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01.02.2006 și cu 6% din sept. 2006.
OG nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg. nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ian. 2007, față de nivelul din luna dec. 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.oct. 2007, față de nivelul din luna sept. 2007.
Curtea reține că prin art.17 al Legii 45/2007 a fost abrogat art. 35 din OUG 27/2006 care se referea la indexarea drepturilor de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Legea 45/2007 a intrat în vigoare la 12 martie 2007, rezultă deci că până la acest moment există temei legal pentru acordarea indexării indemnizațiilor reclamanților.
Prin excluderea ulterioară a recurenților-reclamanți de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
Susținerea recurentului-pârât, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții - procurori - având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG 10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din OG 137/2000.
Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezultă și din dispoz. art.1 din Protocolul 12 la CEDO, potrivit căruia dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute del ege trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere sau orice alte situații. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea nici unei autorități publice.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Sunt avute în vedere de către instanță și obligațiile internaționale asumate de țara noastră cu necesitatea respectării prevederilor imperative cuprinse în art. 292 din Lg. 53/2003, care arată că potrivit obligațiilor internaționale asumate de România, legislația muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, Normele dreptului internațional al muncii, în sensul că raporturile de serviciu ale reclamanților și sub aspectul salarizării acestora trebuie supus convențiilor și recomandărilor OIM, dar și Cartei Sociale Europene revizuită și ratificată prin Lg. 74/1999, care la art. 4 prevede că, există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
În cea ce privește recursul declarat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP G se constată că este întemeiat și se va admite, avându-se în vedere dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr, civilă, Tribunalul Gorj reținând în mod greșit lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
Din dispozițiile legale ce reglementează activitatea Ministerului Economiei și Finanțelor se constată că acesta nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic cu părțile din proces, astfel încât nu poate sta în judecată, în condițiile în care drepturile solicitate de reclamanți sunt de natură salarială, potrivit dispoz. art. 282 Codul muncii, într-o asemenea acțiune calități procesuale active și pasive putând avea numai angajatorul sau organele ierarhic superioare, precum și salariații, primii având atribuții în ceea ce privește salarizarea celor din urmă, iar calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut vreun drept.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1.pr. civilă recursul declarat de acest pârât se va admite, se va modifica hotărârea primei instanțe, în sensul că se va respinge cererea față de acest pârât.
În baza acelorași considerente se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, împotriva sentinței civile nr. 2705 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, -, -, și intimații Parchetul de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Respinge recursul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva aceleiași hotărâri.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.4
/
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
