Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 430
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul " & Asociații" din B,--8 House, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2116 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, domiciliat în P, Bd.-, -.2,.10, domiciliată în Târgoviște, str. - -, -.2,.9, județul D, -, domiciliat în Târgoviște, str. - -, -.2,.9, județul D, domiciliat în comuna, sat., județul D, domiciliat în comuna, sat. -, județul D, domiciliată în Târgoviște,-, județul D, -, domiciliat în com., sat. G, județ D, domiciliat în Târgoviște, str. - - -, -A,.3, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliată în Târgoviște, str. - -, -,.A,.1,.3, județ D, domiciliată în Târgoviște, str. -, nr.1,.5A,.9,.39, județ D, domiciliată în Târgoviște, Calea B, -B,.20, județ D, -G, domiciliat în comuna, sat, județ D, G, domiciliat în comuna, sat., județ D, domiciliat în comuna, județ D, G-, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în com., sat., județul D, domiciliat în com. județul D, G, domiciliat în com., județul D, domiciliată în Târgoviște,-, -2D,.1,.4, județul D, domiciliat în comuna, județ D și domiciliată în Târgoviște, str.-, -.10,.6, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul București, conform contractului de asistență juridică nr. 26436 din 2 martie 2009, lipsind intimații reclamanți.
Procedura neîndeplinită legal cu intimata reclamantă, pentru care dovada de citare s- restituit cu mențiunea pe strada - nu există blocul E 10.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA GRUP depune la dosar completare la motivele de recurs, în cuprinsul cărora invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, după care, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea recursului apărătorul recurentei pârâte invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, întrucât obiectul prezentei cererii vizează un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea 168/1999. De asemenea, art. 249 din Codul muncii cuprinde normă de trimitere indiscutabilă la Legea specială în sensul că procedura de soluționare conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială, iar legea singura lege specială în vigoare este Legea 168/1999.
Potrivit art. 72 din această lege cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Se solicită astfel, admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul " & Asociații" din B,--8 House, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2116 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.4963/120/23.09.2008, pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamanții -, -, -, -G, G, G-, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumelor, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2005 - 2007.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai societății pârâte, pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuiau să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu au beneficiat de acele suplimentări salariale pentru anii 2005- 2007.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din CCM 2005-2007.
S-au atașat în copie: extras de pe contractul colectiv de muncă, carnetul de muncă ale reclamantului, practică judiciară în materie.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat(art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Pârâta a invocat și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să achite reclamanților drepturilor salariale suplimentare ce reprezintă prime de Paști și C pe perioada 2005 -2007, conform art.168(1), reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței sumei până la data plății efective ținându-se cont de perioadele lucrate de fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată va fi respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare a susținut că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de salariați a societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, conform art.65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri a rezultat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru sărbătorile de C și Paști, actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2005- 2007.
Aceeași concluzie a reieșit și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2005 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2005 - 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2005 - 2007.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu a putut fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Prin completarea motivelor de recurs, pârâta invocă excepția de necompetență teritoriala a Tribunalului Dâmbovița în ceea ce privește soluționarea cauzei în primă instanță.
In susținerea acestui motiv de ordine publică pârâta arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, în raport cu care ~ cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Mai susține recurenta că dispozițiile art 72 din Legea nr.168/1999 nu au fost modificate prin dispozițiile art 284 din Codul muncii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Curtea analizand cu prioritate motivul de ordine publică invocat de pârâtă constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr.53/2003, respectiv a noului Cod al, prin cap II art 284 - competența materială și teritorială- a căpătat o nouă reglementare, în sensul că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, ca și competența materială, iar alin.2 al art.284 stabileste și competența teritorială prin o normă juridică imperativă, în sensul că -cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința,ori după caz, sediul.
Ca atare, față de modificarea intervenită prin art 284 alin 2 din Codul muncii, act normativ adoptat ulterior Legii nr.168/1999, competența teritorială privind soluționarea conflictelor de muncă este una absolută și aparține instanțelor judecătorești de la domiciliul sau reședința reclamantului, motiv pentru care recursul pârâtei din acest punct de vedere este nefondat.
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că înaintea instanței de fond nu a fost invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune, însă această excepție nu este admisibilă, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților, ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de
prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece au fost avut în vedere disp. art 168 CCM, calculul drepturilor reclamanților fiind făcut în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea acțiunii.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul " & Asociații" din B,--8 House, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2116 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, domiciliat în P, Bd.-, -.2,.10, domiciliată în Târgoviște, str. - -, -.2,.9, județul D, -, domiciliat în Târgoviște, str. - -, -.2,.9, județul D, domiciliat în comuna, sat., județul D, domiciliat în comuna, sat. -, județul D, domiciliată în Târgoviște,-, județul D, -, domiciliat în com., sat. G, județ D, domiciliat în Târgoviște, str. - - -, -A,.3, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliată în Târgoviște, str. - -, -,.A,.1,.3, județ D, domiciliată în Târgoviște, str. -, nr.1,.5A,.9,.39, județ D, domiciliată în Târgoviște, Calea B, -B,.20, județ D, -G, domiciliat în comuna, sat, județ D, G, domiciliat în comuna, sat., județ D, domiciliat în comuna, județ D, G-, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în com., sat., județul D, domiciliat în com. județul D, G, domiciliat în com., județul D, domiciliată în Târgoviște,-, -2D,.1,.4, județul D, domiciliat în comuna, județ D și domiciliată în Târgoviște, str.-, -.10,.6, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex./02.04.2009
dosar fond --- Tribunalul Dâmbovița
jud. fond -- -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
