Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 460/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.460/CM
Ședința publică din data de 30.05.2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Spiridon Eleonora
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții - pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.336/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, cu domiciliul procesual ales în T,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești - spor de risc și suprasolicitare neuropsihică 50%.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, învederând că recursurile sunt declarate în termen, motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 al.2 pr.civ. Totodată aduce la cunoștința completului de judecată faptul că intimații - reclamanți au depus concluzii scrise, solicitând judecata cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata dosarului și în lipsă, în baza art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții, judecători în cadrul Tribunalului Tulcea au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Tulcea, Curtea de APEL CONSTANȚA, pentru ca prin hotărârea judecătorească să fie obligați la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art.47 din legea 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar, pe o perioadă de 3 ani în urmă iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestor sume.
Reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând instanței obligarea serviciului de contabilitate din cadrul Curții de APEL CONSTANȚA să opereze în carnetele de muncă sporul de solicitare neuropsihică în acord cu hotărârea ce se va pronunța în cauza de față.
În motivarea acțiunii, reclamanții învederează instanței că sporul de 50% din salariul brut lunar " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin.2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aduce atingere însăși existenței dreptului.
Au mai arătat reclamanții că situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă unde Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XXXVI/07.07.2007 a admis recursul în interesul legii, iar dispozițiile legale se interpretează în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar și controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Reclamanții, în perioada 1.09.2004 - 1.02.2007 au funcționat ca judecători la Tribunalul Tulcea și la instanțele arondate, iar potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Acest drept trebuie acordat în continuare magistraților, riscul și suprasolicitarea neuropsihică există și în prezent și pe tot parcursul practicării acestei profesii.
Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr.336/06.02.2008 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea în solidar să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 6 septembrie 2004 - 31 decembrie 2007 actualizate cu indicele de inflație până la data de 31 decembrie 2007 după cum urmează:
- - 83.610 lei net actualizat (brut 108.082 lei)
- - 74214 lei net actualizat( brut 96003 lei)
- - 66.962 lei net actualizat (brut 86659 lei)
- - 64.892 lei net actualizat (brut 83645 lei)
- - 63.892 lei actualizați (brut 82.874 lei)
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească sumele de mai sus reclamanților, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost obligată Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin T și Ministerul Justiției.
1. În motivele de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin mandatarul ales DGFP T critică hotărârea pronunțată de instanța de fond reținând următoarele aspecte: conform legii 500/2004 - art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35 proiectul bugetului Ministerului d e Justiție este elaborat de ordonatorul principal de credite, așa cum este nominalizat în art. 20 din lege. Proiectul urmează a se depune până la data de 15.07 ale fiecărui an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor Publice unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia conform art. 34 pct. 4. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atributul deciziei asupra valorilor capitolelor din proiect. Decizia finală este luată de Guvern și în ultimă instanță de Parlamentul României.
Prin urmare, hotărârea pronunțată de instanța de fond adaugă la lege, fapt ce trimite dispozitivul acesteia în sfera netemeiniciei și nelegalității.
2. În motivele de recurs Ministerul Justiției învederează instanței faptul că art. 47 din legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000 emisă în baza prevederilor art. 107 alin.1 și 3 din Constituția României.
OG 83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României în condițiile precizate de această lege, cu respectarea dispozițiilor constituționale și ulterior a fost aprobată de legiuitor.
Abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a magistraților reprezintă o problemă de legiferare. Numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și prin urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați. În acest sens a statuat și Curtea Constituțională prin decizii că: " diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în măsură să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de persoane cărora li se acordă."
Examinând criticile formulate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 pr.civ. Curtea apreciază că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1.Referitor la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin
În speță reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul organelor judecătorești.
Potrivit art. 118 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 pct.2 din HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, în realizarea funcțiilor sale, acest minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ministerul d e Justiție, în calitate de ordonator de credite întocmește necesarul sumelor de bani reprezentând drepturi salariale neacordate, urmare a discriminării, iar Ministerul Finanțelor Publice, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, urmează să facă propuneri de rectificare a bugetului.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Având în vedere faptul că, plata sumelor solicitate de reclamanți prin acțiune se poate face numai după alimentarea cu fonduri a Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor Publice, în mod corect prima instanță a apreciat că recurentul are calitate procesual pasivă în cauza de față.
2. Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general și a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin legea 331/2001.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din legea 50/1996 și art. 231din legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr.83/29.08.2000, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că articolul 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin legea nr.334/2001 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.370/09 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art. 73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege(art. 108 alin.3 din Constituție). Dar, asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit.Q pct.1 din legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24 din 27 martie 2000, în vigoare la data emiterii nr.OG83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, art. 58 și art.62 precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci, că modificarea, completarea sau abrogarea, totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Mai este de reținut că, la momentul emiterii nr.OG83/2000, era în vigoare și Legea nr.56/1996, care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr.56/1996, modificată și completată prin nr.OG55/1997, aprobată la rândul ei prin legea nr.126/2000, se prevedea, la art. 231, că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin legea nr.125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, modificată și completată prin nr.OG55/1997 aprobată cu modificări și completări prin legea nr.126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin.2 paragraful 1 din acea ordonanță, s-au abrogat dispozițiile art. 231din legea nr.56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000, au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin.3, cu referire la art. 73 alin.1 din Constituția României.
abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, și art. 231din Legea 56/1996 modificată și completată prin art. I pct. 42 respectiv prin art. 9 alin.2 din ordonanța Guvernului 83/2000 - norme abrogate în prezent - poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești.
Art. 1 pct.42 și art. 9 alin.2 paragraful 1 din ordonanța Guvernului 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art. 147 alin.1 din Constituția României și își încetează efectele.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din legea nr.50/1996, republicată și, respectiv, ale art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței ( art. 108 alin.3 în forma republicată în 2003 Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din legea nr.50/1996 și art. 231din legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
În raport de considerentele arătate mai sus, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții - pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.336/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, cu domiciliul procesual ales în T,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
Red.dec.-jud.-/12.06.2008
- gref. -
2 ex./18.06.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Spiridon Eleonora, Costea Monica
