Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR.495

Ședința publică din data de 16 martie 2009

PREȘEDINTE: Valentin Niță

JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA (fostă SC SA) cu sediul în B,- bis, sector 1, având sediul procesual ales la " și Asociații", cu sediul în B,-, etaj.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2852 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul în,-, județul

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului B, intimații-reclamanți, toți prin avocat din cadrul Baroului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimații-reclamanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând că în ceea ce privește acordarea primei de C pentru anul 2005, această solicitare este neîntemeiată întrucât prin contractul colectiv de muncă s-a stipulat că începând cu anul 2003 aceasta a fost introdusă în salariul de bază, valoarea acesteia fiind de 694 lei.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat având cuvântul pentru pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.

Depune și concluzii scrise.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamații, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 5700 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005, cu ocazia sărbătorilor de C, ajutor de deces și c/valoare sicriu, sume reactualizate în raport cu rata inflației, precum și a cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorul lor- - în prezent decedat a fost salariatul pârâtei, calitate în baza căreia pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de C 2005, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată, precum și c/valoarea sicriului și ajutorului de deces, drepturi prevăzute în favoarea lor, în calitate de moștenitori ai defunctului, în baza CCM.

In cauză s-a administrat proba cu acte.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2852 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților moștenitori ai defunctului prima de C 2005 și ajutorul de înmormântare, c/valoarea sicriului conform disp.art.168 și 166 din CCM la nivel de societate, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 300 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar (acte medicale, carnetul de muncă, acte de stare civilă, Decizia din 12.01.2007, declarații pe propria răspundere), autorul reclamanților - în prezent decedat, a fost salariatul pârâtei până în anul 2005, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru C, iar în urma decesului acestuia, reclamanții, în calitate de moștenitori, nu au încasat de la pârâtă ajutorul de deces și c/valoarea sicriului.

A mai reținut instanța de fond, că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.

De asemenea, disp.art.166, 167 din CCM pe anii 2003 și următorii prevăd că în cazul în care un salariat decedeaza, moștenitorii acestuia au dreptul să încaseze de la societate un ajutor de deces și c/valoarea sicriului.

Totodată, instanța de fond a reținut că din analiza probelor administrate în cauză rezultă că autorul reclamanților - a fost salariatul pârâtei însă,

în anul 2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorii de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi moștenitorilor acestuia, respectiv reclamanților, alături de ajutorul de deces și c/valoarea sicriului, mai ales că nu există nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.

Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul.muncii, art.166, 167 din CCM, a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei sentințe, societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând în esență modificarea sentinței în sensul precizării în concret a sumelor datorate de către pârâtă.

Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul de față este nefondat.

Este de necontestat că prin art.168 din contractul colectiv de muncă pe societatea pârâtă s-a instituit un drept la prime pentru Paște și C la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate, drepturi care însă nu au fost plătite autorului reclamanților și nici nu au fost incluse în salariile primite cum a pretins recurenta-pârâtă, neexistând dovezi în acest sens, așa cum impun disp.art. 287 din Codul muncii.

Critica referitoare la neprecizarea sumelor datorate cum a susținut recurenta este nefondată deoarece în art.168 din CCM se prevede în mod expres că astfel de prime pentru cele două sărbători sunt egale cu salariul mediu de bază stabilit la nivel de societate pentru luna anterioară fiecărei sărbători, astfel că este precizat cuantumul unor astfel de drepturi și care pot fi avute în vedere cu prilejul executării hotărârii, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt diferite pentru perioada în litigiu și pentru fiecare.

Nesubzistând motive de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, hotărârea recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge recursul de față ca nefundat în baza art. 312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA (fostă SC SA) cu sediul în B,- bis, sector 1, având sediul procesual ales la " și Asociații", cu sediul în B,-, etaj.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2852 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul în,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 martie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu

- - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

2 ex./18.03.2009

dosar fond - - Tribunalul Prahova

judecători fond-

-

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Ploiesti