Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5113/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5113

Ședința publică de la 2 8 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu

JUDECĂTOR 3: Mariana

Grefier

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 21 2009, privind judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.493 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art 260 pr. civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 28 2009.

În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursului civil de față.

Prin sentința civilă nr. 493 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință a fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamanții ,.

Au fost respinse celelalte excepții.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 283 alin. 1 din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:

1.în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia (lit. e),

2.în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat ( lit. c).

In perioada dedusă judecății cota de participare la profit fost reglementată prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, la art. 140 astfel: "cota de participare la profitul anual precum și condițiile de diferențiere vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".

Prin contractele colective de muncă la nivel de, privitor la cota de participare a salariaților SA la profitul anual, la art. 139 s-a prevăzut că " modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu ".

Din modalitatea de redactare a acestor articole rezultă că participarea la profit nu reprezintă un drept salarial, nefiind inclusă în salariu, ci reprezintă o plată ce se acordă sporadic, anumitor angajați implicați direct și indirect în profitul societății angajatoare, după anumite criterii stabilite prin negociere cu.

Totodată, sumele pretinse cu titlu de cotă de participare la profit nu au nici natura unei despăgubiri, spre a face aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit din.

Având în vedere si reglementarea cotei de participare la profit printr-o clauză a contractului colectiv de muncă instanța apreciază că acțiunile cu acest obiect sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.

În consecință, față de aceste considerente, raportat la data promovării acțiunii, 16.12.2008, instanța de fond a constatat că dreptul la acțiune pentru cota de profit aferentă perioadei 2005-2006-2007, ce s-a născut la data emiterii hotărârilor AGA de distribuire a profitului net realizat de societate ( 27.04.2006, 27.04.2007, 16.05.2008) este prescris și, prin urmare, a admis excepția prescripției și a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Învederează faptul că potrivit art.139 în contractul colectiv de muncă în vigoare, salariații beneficiază de o cotă de participare la profitul anual.

Această obligație îi revine și unității-pârâte, deoarece dispoz. art.41 al.2 lit.a și art.42 al.2 lit. a din CCM unic la nivel național pe anii 2005 și 2006, respectiv 2007-2010 prevăd expres că această cotă din profit ce se repartizează salariților este de până la 10% în cazul societăților comerciale.

Codul fiscal laart.155 definește veniturile din salarii ca fiind toate veniturile în bani și / sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă de denumirea veniturilor ori de forma sub care se acordă.

Excepția invocată de intimată nu poate fi primită și deoarece, în conformitate cu prevederile art.22 din OG 7/2001 sunt considerate venituri din salarii, toate veniturile în bani și / sau în natură obținute de o persoană care desfășoară o activitate în baza unui indiferent de denumirea veniturilor sau forma sub care se acordă.

În speța de față nu are relevanță că suma solicitată este cota de participare a salariaților la profit pentru că, această denumire nu exclude calificarea dată de legiuitor veniturilor din salarii.

Intimata depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Curtea constată a fi fondat recursul și reține aplicabilitatea în cauză a dispoz. art.312 al.3 rap. la al.5 pr.civilă pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art.283 al.1 reglementează termenele pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și cel menționat la lit. e de 6 luni, în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.

Pentru a se reține unul din cele 2 termene de prescripție trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.

În raport de dispoz. art.154 din care definesc noțiunea de salariu și dispoz. art.155 din, Curtea constată că aceste drepturi bănești solicitate sunt drepturi salariale.

Edificatoare sunt în acest sens dispoz. art.37 al.4 din CCM unic la nivel național / 2005-2006, care prevăd elementele componente ale salariului ca fiind salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și ale art.41 din același contract care reglementează adaosurile la salariul de bază și alte venituri de care pot beneficia salariații, printre care cota de participare la profit.

De asemenea și în CCM unic la nivel național / 2007-2010,la art.42 sunt menționate adaosurile la salariul de bază și alte venituri ce se cuvin salariaților.

Întrucât cota -profit,se repartizează tuturor salariaților tocmai în virtutea calității lor de salariați,drepturile bănești în care se materializează aceasta sunt drepturi de natură salarială,indiferent de modalitatea de acordare,neavând relevanță împrejurarea că nu sunt incluse în salariu.

Împrejurarea că aceste drepturi bănești au fost prevăzute în CCM nu schimbă natura lor juridică, iar neacordarea lor nu echivalează cu neexecutarea CCM, ori a unor clauze ale acestuia pentru a se reține în cauză termenul de prescripție prev. de art.283 al.1 lit.e.

În speță, obiectul conflictului individual de muncă dintre părți îl constituie neplata acestor drepturi salariale, iar termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementate dispoz. art.283 lit. c din.

Acestea sunt argumentele pentru care, Curtea constată că acțiunea formulată de reclamanți nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reținut de prima instanță.

Întrucât prima instanță a examinat greșit cauza prin prisma excepției prescripției de 6 luni și nu a cercetat fondul cauzei, Curtea în raport de dispoz. art.82 din Lg.168/1999 și dispoz. art.312 al.5 pr.civilă va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.493 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Decizie irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 21 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- ---

Judecător,

-

Grefier,

Red. Jud. / 9.10.2009

Tehn./Ex.2

F/ și

Președinte:Lucian Bunea
Judecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Mariana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5113/2009. Curtea de Apel Craiova