Obligație de a face. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.961
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 248/ din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și sentinței civile nr. 160 din 11 martie 2009, pronun-țată de Judecătoria Baia de A în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Primăria B de A și intimatul intervenient, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat și intimatul intervenient, lipsind intimata reclamantă Primăria B de
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recursul a fost declarat în termenul legal, motivat; prin serviciul registratură, intimatul reclamant a depus întâmpinare, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării către reprezentantul recurentului pârât.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus împuternicire avocațială, chitanța nr.33 din data de 01.10.2009, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 800 lei, taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei, arătând că a observat întâmpinarea și nu solicită termen în acest sens.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, a arătat că, prin cererea cu caracter reconvențional, depusă la instanța de fond, a solicitat și anularea procesului-verbal de contravenție. A susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul intervenient a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A sub nr- la data de 08.12.2008, reclamanta Primăria B de Aas olicitat în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la desființarea lucrărilor realizate nelegal.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul a executat în gospodăria proprie lucrări de reconstruire adăpost pentru porci și păsări, fără a deține autorizație de construcție eliberată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991. De asemenea, precizează reclamanta că prin procesul verbal nr. 2/08.09.2008 pârâtul a fost sancționat contravențional cu suma de 1.000 lei și s-a dispus sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate, pârâtul neformulând plângere potrivit disp. art. 31 și 32 din OG2/2001.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, republicată.
Numitul a formulat cerere de intervenție în nume propriu, prin care a solicitat admiterea cererii și să se constate că pârâtul este în proces cu acesta, construcția fiind ridicată pe terenul care a făcut parte din masa succesorală a tatălui său, autorul Gh. De asemenea, a solicitat ca pârâtul să fie obligat să elibereze aceste teren, ocupat de acesta.
La termenul din data de 18.02.2009, instanța a luat act de întâmpinarea - reconvențională formulată de pârât, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție, considerând că nu există o legătură suficientă între aceasta și cererea principală. Cu privire la cererea principală s-a precizat că procesul verbal de contravenție invocat de reclamantă nu i-a fost comunicat, neavând cunoștință de conținutul acestuia, astfel că nu l-a putut contesta.
Judecătoria Baia de A prin sentința civilă nr.160 din 11.03.2009 a respins excepția prematurității cererii; a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria B de A, în contradictoriu cu pârâtul N; a dispus desființarea construcției cu destinație de adăpost porci și păsări executată de pârâtul și cu privire la care s-a încheiat proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2/08-09-2008, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin procesul verbal nr. 2/2008, ce constituie titlu executoriu, s-a dispus ca pârâtul N să sisteze lucrările și să intre în legalitate, măsurile urmând a fi aduse la îndeplinire până la data de 15.10.2008, însă acesta nu s-a conformat acestor dispoziții, astfel că reclamanta este îndreptățită să ceară desființarea construcțiilor executate fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul N, cale de atac fiind calificată ulterior ca apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că procesul verbal de contravenție nr. 2/2008 nu i-a fost comunicat, și din acest motiv, deși a invocat o serie de excepții care conduceau la anularea procesului verbal, instanța nu le-a analizat, ca urmare a adresei 717/10.03.2009 în care se consemnează eronat că a luat cunoștință de procesul verbal de contravenție.
Prin decizia civilă nr.248/A din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut că apelantul a avut cunoștință de măsurile dispuse prin procesul verbal nr. 2/08.02.2009, pe care l-a semnat fără obiecțiuni, precizând că nu a cunoscut faptul că-i este necesară o autorizație de construire și nici nu a înțeles să sisteze lucrările și să obțină autorizația necesară.
Criticile ce vizează necomunicarea sunt irelevante în condițiile în care procesul verbal a fost semnat de acesta, și nici nu poartă mențiunea refuzului de a-l primi ceea ce ar fi condus la comunicarea cu confirmare de primire.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând schimbarea acestora în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia recurată este nemotivată, respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților; că instanța a aplicat greșit dispozițiile legale din materia comunicării procesului verbal de contravenție respectiv prevederile art. 21 și 25-27 din OG nr. 2/2001. A precizat recurentul că agentul constatator al contravenției reținută în sarcina sa nu avea prerogativa aplicării sancțiunii contravenționale, situație în care procesul verbal a trebuit să fie înaintat persoanei care avea această prerogativă legală. Astfel, procesul verbal din 8 septembrie 2008 fost înaintat cu adresa nr. 2541/12 septembrie 2008 către Primarul orașului în vederea aplicării sancțiunii contravenționale.
Recurentul a mai învederat faptul că în fața instanței de apel Primarul orașului B de Aaf ost prezent și a pus concluzii de admitere a apelului ceea ce echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor părții adverse. Instanța trebuia să ia act de aceasta pentru a respecta în acest mod principiul disponibilității părților.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001 în situația în care agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea (potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției) procesul verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. Aplicarea sancțiunii are loc prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal. Procesul-verbal se va înmâna sau după caz se va comunica contravenientului de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
În speță din procesul verbal nr.2 din 8 septembrie 2008, aflat la filele 3, 4 din dosarul de fond, rezultă că constatarea săvârșirii contravenției s-a făcut de către inspectorul în urbanism, iar aplicarea sancțiunii s-a făcut de către Primarul orașului B de Procesul-verbal cuprinde 3 rubrici la care trebuia să figureze semnătura contravenitului: o rubrica viza constatarea contravenției, a doua comunicarea procesului verbal de constatare și a treia -în partea finală a procesului verbal -care este rezervată rezoluției de aplicare a sancțiunii.
Procesul verbal este semnat de contravenient numai în partea completată de agentul constatator, lipsind semnătura din partea completată de organul care a aplicat sancțiunea. Acest aspect, dedus din observarea procesului verbal de contravenție, coroborat cu adresa nr. 2541 din 12 septembrie 2008 din care rezultă că la această dată agentul constatator a înaintat procesul verbal de contravenție în vederea aplicării sancțiunii, duc la concluzia că recurentul a luat cunoștință numai despre constatările pe care agentul constatator le-a înserat în procesul-verbal de contravenție, nu și de sancțiunea aplicată.
Întrucât aplicarea sancțiunii s-a făcut de către o altă persoană decât agentul constatator și din cuprinsul rezoluției de aplicare a sancțiunii nu rezultă că recurentul a fost prezent în momentul sancționării sale și că a luat cunoștință de sancțiunea aplicată, este indiscutabil că acestuia îi erau aplicabile prevederile art. 25 alin.2 din OG nr.2/2001 în conformitate cu care organul care a aplicat sancțiunea avea obligația de a comunica procesul verbal în integralitatea sa contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii. Întrucât în cauză nu s-a procedat astfel, acțiunea prin care Primăria B de Aas olicitat obligarea pârâtului să desființeze construcțiile, pentru care prin procesul-verbal nr.2/2008 s-a constatat că au fost edificate fără autorizație de construcție, este prematur formulată.
În temeiul art.312 rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va fi admis recursul.
Vor fi modificate hotărârile pronunțate în cauză iar pe fond va fi respinsă acțiunea.
În baza art.274 Cod pr.civilă intimata reclamantă va fi obligată la 1610 lei cheltuieli de judecată către recurent, efectuate la fond și în recurs, reprezentând onorarii de avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.248/ din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și sentinței civile nr.160 din 11 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Baia de A în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Primăria B de A și intimatul intervenient.
Modifică ambele hotărâri în sensul că respinge acțiunea formulată de Primăria orașului B de
Obligă intimata Primăria B de A la plata sumei de 1610 lei cheltuieli de judecată către recurentul, la fond și recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
7.10.2009
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
