Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 521/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.521/CM
Ședința publică din 17 Iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.201 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la avocat, din C,-, -.3,.A,.2,.9, județul C și intimata pârâtă PRIN ZONA,cu sediul în C, Port, 34, având ca obiect drepturi bănești - coeficient de salarizare 1,98, prime de Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.20202/16.06.2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data 16 iunie 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, în xerocopii, respectiv actul adițional pentru anul 2008 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B înregistrat la cu nr.8080/23.05.2000, anexa 1 la acest act adițional, sentința civilă nr.548/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII-a, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar, adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA, Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA, adresa nr. 53948 din 12.08.1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Apărătorul intimatei reclamante depune concluzii scrise la recurs, redactate într-un singur exemplar. Totodată, arată că nu are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul asupra recursului, învederează că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică atât în ce privește soluția pronunțată în referire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată și excepția prescrierii dreptului la acțiune, cât și în ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, la pronunțarea hotărârii instanța urmând să aibă în vedere apărările formulate pe calea concluziilor scrise depuse la dosar. Totodată, solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să oblige pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat,aferente ultimilor 3 ani;
- obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări de Paște și C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, aferente ultimilor 3 ani, în valoare totală de 6504 lei.
- obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că societatea pârâtă a folosit la calcularea drepturilor sale salariale o bază de calcul mai mică decât cea prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă.
Potrivit Contractului Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007, salariații ar C aveau dreptul la un coeficient de salarizare de 1,98 ori mai mare decât salariul pe economie indexat,coeficient care, nu a fost respectat, cu toate că art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ar a rămas nemodificat.
Cu privire la capătul 2 al cererii reclamanta a menționat că societatea pârâtă nu i-a achitat suplimentările salariale de Paște și de C pentru anii 2004-2007 așa cum sunt prevăzute de art.168(1) din Contractul Colectiv de Muncă,argumentând că numai în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată motivat de faptul că datorită statutului special conferit de HOT.866/2001 și OUG.79/2001,a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului de 1,98 cu respectarea HOT.1552/2002.
Începând cu anul 2004, art.128 din CCM stabilește coeficientul de 1,76. Referitor la capătul 2 al acțiunii promovate de reclamant,societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare,iar nu după sensul literar al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților, prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003 ), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
La 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al, fiind astfel complinită orice deficiență de ordin formal.
Prin această decizie s-a confirmat că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Pârâta a solicitat în subsidiar,respingerea acțiunii ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente, iar aceste negocieri nu au avut loc.
S-a mai invocat că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut la nivelul, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A fost invocată și excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
În ședința publică din 29.02.2008, Tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă), sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, astfel că, acțiunea este supusă prescripției extinctive de trei ani.
Prin sentința civilă nr.201 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a fost obligată pârâta către reclamantă la plata drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007, precum și celor de C pentru anii 20005, 2006 și 2007 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat, pentru perioada cuprinsă între 5.02.2005 și 05.02.2008 indexate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Cu privire la primul capăt de cerere, s-a reținut în conformitate cu art. 128 alin.5 din CCM/ 2003-2004 la nivel de modificat prin actul adițional înregistrat la. B cu nr. 9214/11.11.2003 că "În cadrul ar C,salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.".
Societatea pârâtă a confirmat prin întâmpinare că în perioada 2003-2005 nu a aplicat indicele de salarizare de 1,98 datorită unor acte normative care îi stabileau un anumit fond de salarii și care nu îi permitea aplicabilitatea acelui indice.
S-a mai reținut că potrivit art.7 alin 2 din.130/1996 - Contractele colective de muncă,încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,constituie legea părților.
Deși pârâta a invocat modificarea art. 128 din CCM, în sensul că începând cu anul 2004 salariul de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, acest aspect nu a fost probat.
În acest sens, instanța a constatat că actele adiționale de modificare a acestui articol, nu erau înregistrate la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei astfel că acestea nu sunt aplicabile în condițiile în care importanța înregistrării este deosebită, pentru că de la această dată contractul devine aplicabil. Pentru aceste considerente instanța a admis capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada cuprinsă între 5.02.2005 și 5.02.2008.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 care arată:,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Și pentru 2006 și pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariatdoar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
De altfel, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a constatat astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, s-au respins întrucât angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că prin clauza art. 168 alin. 1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cât privește acordarea de daune, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
S-a făcut de asemenea aplicarea art. 274 cod procedură civilă, în sensul obligării pârâtei la 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă:
- Recurenta arată că, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru al doilea capăt de cerere întrucât sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii, dar, instanța de fond nu s-a pronunțat pe această excepție în dispozitivul sentinței.
În opinia recurentei, acest aspect conduce la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța pe toate aspectele cu care a fost sesizată.
- Nici excepția prematurității formulării cererii nu a fost soluționată, deoarece, nu se regăsește în dispozitivul hotărârii și nu s-a acordat cuvântul părților pe această excepție.
Motivele pentru care instanța a apreciat că această excepție este nefondată se regăsesc în considerentele sentinței dar, în mod legal această soluție trebuia să se găsească în dispozitiv.
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamant deoarece indicele de salarizare prevăzut de actele adiționale la CCM pe anii 2004-2007 este de 1,76 si nicidecum de 1,98, așa cum a reținut instanța de fond.
Pentru al doilea capăt de cerere, recurenta apreciază că soluția instanței este de asemenea greșită, având în vedere că a făcut dovada, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimatul reclamant și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat, invocând în esență aceleași aspecte că și la instanța de fond.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- Cu privire la excepția prematurității cererii, Curtea constată:
Practicaua este partea introductivă a hotărârii, potrivit art. 261 cod procedură civilă și ea cuprinde dispozițiile instanței înainte de închiderea dezbaterilor, precum și concluziile părților.
xcepția prematurității formulării cererii fost în mod corect soluționată, și se regăsește modul de soluționare al acesteia în practicaua hotărârii, precum și poziția procesuală a părților cu privire la excepție.
Astfel, instanța de fond a apreciat că lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamantului de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamanta era în drept să solicite plata sumelor de bani datorare de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii și în acest sens s-a și pronunțat la ultimul termen de judecată, când a acordat cuvântul părților pe excepțiile invocate de pârâtă.
Astfel, reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin.1 Codul muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamantul era în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Pentru primul capăt de cerere, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 pentru perioada 2005-2008, deoarece acest indice este cel negociat de părți.
Din probele administrate la fond, rezultă că salariul reclamantei a fost calculat și achitat prin aplicarea indicelui de salarizare de 1,76 cu toate că, actele adiționale care modificau art. 128 pct.5 din CCM la nivel de unitate nu au fost înregistrate la, conform Legii 130/1996 republicată.
În lipsa înregistrării unei modificări legale a clauzelor din CCM, în mod corect prima instanță a reținut că angajatorul are obligația de a calcula și plăti salariul angajaților săi, prin raportare la clauzele existente, în speță cele referitoare la indicele de salarizare de 1,98.
Și în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, soluția instanței este corectă, având în vedere că au fost aplicate dispozițiile legale în materie.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată: "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Însă astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin 1 și 3 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constată ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
Urmează a se face aplicarea disp. art. 274 cod procedură civilă, potrivit cu care recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în valoare de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.201 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la avocat, din C,-, -.3,.A,.2,.9, județul C și intimata pârâtă PRIN ZONA,cu sediul în C, Port, 34,
Obligă recurenta către intimata reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/2 ex.
Tehnored.gref./02.07.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
