Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.520/CM
Ședința publică din 17 Iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta - GRUP, cu sediul în B, sector 1,Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.199 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la avocat, din C,-, -.3,.A,.2,.9, județul C și intimata pârâtă PRIN ZONA,cu sediul în C, Port, 34, având ca obiect drepturi bănești - coeficient de salarizare 1,98, prime de Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul reclamant avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.20201/16.06.2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data 16 iunie 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, în xerocopii, respectiv actul adițional pentru anul 2008 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B înregistrat la cu nr.8080/23.05.2000, anexa 1 la acest act adițional, sentința civilă nr.548/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII-a, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar, adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA, Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA, adresa nr. 53948 din 12.08.1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Apărătorul intimatului reclamant depune concluzii scrise la recurs, redactate într-un singur exemplar. Totodată, arată că nu are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul asupra recursului, învederează că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică atât în ce privește soluția pronunțată în referire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată și excepția prescrierii dreptului la acțiune,cât și în ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, la pronunțarea hotărârii instanța urmând să aibă în vedere apărările formulate pe calea concluziilor scrise depuse la dosar. Totodată, solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
membru Grup Bad eclarat recurs la data de 21 aprilie 2008 împotriva sentinței civile nr.199 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată cu nr- aflată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SA prin Zona C, ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să oblige pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat,aferente ultimilor 3 ani. - obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări de Paști și de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate,aferente ultimilor 3 ani,în valoare totală de 6504 lei. - obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată. Reclamantul a afirmat că societatea pârâtă a folosit la calcularea drepturilor sale salariale o bază de calcul mai mică decât cea prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă. Astfel în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007, salariații C au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 ori mai mare decât salariul pe economie indexat,coeficient care, afirmă reclamantul, nu a fost respectat,chiar în condițiile în care art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de a rămas nemodificat. Reclamantul a considerat că susținerile societății pârâte cu privire la insuficiența fondurilor salariale sunt nerelevante în condițiile în care Contractul Colectiv de Muncă constituie legea părților,iar nerespectarea clauzelor contractuale neputând fi pusă pe seama unor acte normative care nu interzic acordarea indicelui de 1,98 prevăzut de art.128 din Contractul Colectiv De Muncă la nivel de, ci doar măsuri privind disciplina financiară. S-a considerat referitor la actele normative invocate de pârâtă, că acestea reglementează relațiile agenților economici unde statul este acționar majoritar,fapt ce contravine situației nou create începând cu anul 2004, când Statul Român a cesionat SA SA către. Austria. Cu privire la capătul 2 al cererii reclamantul a menționat că societatea pârâtă nu i-a achitat suplimentările salariale de Paște și de C pentru anii 2004-2007 așa cum sunt prevăzute de art.168(1) din Contractul Colectiv de Muncă,argumentând că numai în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază,în rest actele adiționale la Contractul Colectiv de Muncă în ultimii 3 ani nu modifică drepturile prevăzute la art. 168 alin.1.
În susținere au fost depuse în copie-adresa cu nr. 2919/12.11.2007 emisă de SA cu referire la salariile de bază din cadrul societății,adresa de înaintare pentru înregistrare a actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de SA pe anul 2003-2004 și actul adițional la Contractul Colectiv De Muncă pe 2003-2004.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată motivat de faptul că datorită unor acte normative,societatea fiind monitorizată pe perioada 2003-2005 datorită statutului special conferit de Hot.866/2001 și OUG.79/2001,a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului de 1,98 cu respectarea Hot.1552/2002.A considerat că începând cu anul 2004, art.128 din Contractul Colectiv De Muncă precizează coeficientul de 1,76.
Referitor la capătul 2 al acțiunii promovate de reclamant,societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare,iar nu după sensul literar al termenilor utilizați. Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care în anul 2005 operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
S-a susținut astfel că textul a fost explicitat în sensul că, includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003 ), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al
Prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat, astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Ori, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a solicitat să se constate că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A fost invocată, totodată, excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Această apărare a fost însă înlăturată, instanța apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă), sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, acțiunea este supusă prescripției extinctive de trei ani.
Au fost depuse la dosar: extrase din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru 2004 - 2007 și acte adiționale, adresele Comisiei Paritare din cadrul din 18.06.2007 și respectiv 31.08.2007, adresa nr. 2919/12.11.2007 privitoare la cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003 - 2007, copie a contractului individual de muncă al reclamantului.
Prin sentința civilă nr.199 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas-a admis acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a fost obligată pârâtă la plata către reclamant, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 precum și celor de C pentru anii 2005, 2006 și 2007 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație,la data plății efective.
A fost obligată pârâtă la plata, către reclamant, a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat, pentru perioada cuprinsă între 05.02.2005 și 05.02.2008, indexate în raport de indicele de inflație,la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Instanța a reținut că în conformitate cu art. 128 alin.5 din Contractul Colectiv de Muncă pe 2003-2004 la nivel de modificat prin act adițional înregistrat la. B cu nr. 9214/11.11.2003 în care se prevede că:"În cadrul C,salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.".Societatea pârâtă confirmă prin întâmpinare că în perioada 2003-2005 nu a aplicat indicele de salarizare de 1,98 datorită unor acte normative care îi stabileau un anumit fond de salarii și care nu îi permitea aplicabilitatea acelui indice. Susținerile pârâtei cu referire la faptul că începând cu anul 2004 în art 128 din Contractul Colectiv De Muncă este precizat că salariul de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat nu sunt probate. Depunerea de către societatea pârâtă a unor copii parțiale de pe Contractele Colective De Muncă pe anii 2004,2005,2006,2007,care nu poartă dovada înregistrării la direcția pentru dialog,familie și solidaritate socială județeană sau a municipiului B sau după caz la Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei nu pot forma convingerea instanței că acestea sunt și aplicabile în condițiile în care importanța înregistrării este deosebită, pentru că de la această dată contractul devine aplicabil.,
De altfel nu vor fi reținute nici susținerile cu privire la imposibilitatea acordării indicelui de 1,98 datorită prevederilor unor acte normative,întrucât, deși sarcina probei în litigiile privind dreptul muncii îi incumbă,pârâta nu dovedește cum aceste acte normative au împiedicat-o să-și respecte obligațiile asumate prin contract.
Se reține că potrivit art.7 alin 2 din.130/1996-Contractele colective de muncă,încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,constituie legea părților.
Pentru aceste considerente instanța a admis capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata către reclamant,a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada cuprinsă între 5.02.2005 și 5.02.2008.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
În fine, prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al, datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție,potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează șidevin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă ( în egală măsură ca și contractele individuale de muncă ) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare laprematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu
s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța va reține că prin clauza art. 168 alin. 1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
De altfel, instanța a respins ca neutilă cauzei administrarea probei cu expertiză contabilă judiciară, reținând existența elementelor de calcul care să permită cuantificarea drepturilor solicitate.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Apreciază că în mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în cauză fiind incidente disp. art.283 lit. Codul muncii.
Deși instanța a respins excepția, considerând că obiectul cauzei constă în plata unor drepturi salariale, în considerente se face o amplă analiză a clauzelor contractului colectiv de muncă, din interpretarea acestora, concluzionându-se că pretențiile reclamanților sunt întemeiate în conformitate cu art.168 (1), însă acestea se raportează la salariul de bază pe, iar nu la cel brut pe unitate.
Drepturile salariale cuprinse în sfera noțiuniii de "salarii, își au izvorul și sunt reglementate de norma art.128 alin.2 din, coroborată cu art.129 - 141 ale Capitolului V din M și sunt supuse în mod exclusiv termenului general de prescripție de 3 ani în conformitate cu norma art.145 alin.5 din
Față de caracterul de normă generală a art.168, astfel dedusă din reglementările C: și în raport de faptul că "ajutoarele" în cauză nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adausurilor intrate în sfera noțiunii de salarii reglementată de normele cap.V din, dreptul la acțiune se prescrie în 6 luni.
"Cu privire la plata suplimentărilor salariale apreciază că în mod greșit instanța a respins apărarea pârâtei, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariul de bază".
Prin Decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariile de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală părților la negocierea a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003.
2. Cât privește prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată apreciază că această excepție nu a fost soluționată de instanța de fond, decât în considerente și nu prin dispozitiv.
3. În mod nejustificat a considerat instanța de fond că reclamanților li se cuvenea coeficientul de ierarhizare de 1,98, fie și până la 10.05.2005, întrucât acesta se cuvenea numai salariaților și nu salariaților în cadrul serviciilor.
Conform art.128 alin.5 din articol cu același conținut pentru anii 2004 - 2005 - 2006 - 2007 "salariul minim de bază este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
În aceste condiții, în mod nelegal și nejustificat, instanța de fond a admis acest capăt de cerere.
În subsidiar, cu privire la acest capăt de cerere consideră nefondate pretențiile din perspectiva nr.HG866/2001, prin care s-a aprobat lista cu agenții economici prev. în art.11 alin.3 din nr.OUG79/2001, prin care a fost monitorizată, având statut special în perioada 2003 - 2005.
Clauza prevăzută la art.168 alin.2 din poate fi considerată o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face având în vedere și disp. art.978 cod civil conform căruia clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce efect.
Menținerea aliniatului 2 al art.168 din cu aceeași formulare pentru anii 2005, 2006 și 2007 nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect. O interpretare contrară în sensul că doar pentru anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariul de bază ar lipsi de orice efect aliniatul 2, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulteriori anului 2003, an la care se referă acest aliniat.
Recursul a fost motivat în drept în baza art.304 pct.6-9 Cod procedură civilă.
Recursul formulat de recurenta pârâtă este nefondat și va fi respins.
1. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
2. O altă critică vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - noiembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
3. Astfel, pârâta recurentă susține că, având în vedere dispozițiile contractuale coeficientul de salarizare de 1,98 fost exclus a se aplica cu respectarea Hotărârii nr.1552/2002.
Pentru a da clarificarea corectă a acestei chestiuni avem în vedere următoarele texte de lege:
Art.236 (4) Codul muncii dispune "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Art.244 Codul muncii prevede că pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, clauzele pot fi modificate, în condițiile legii, opri de câte ori părțile convin acest lucru.
Legea nr.130/1996, republicată, cu privire la contractul colectiv de muncă stabilește la art.31(2) că "modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului care le păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților
Între Patronat și Sindicate s-au încheiat mai multe acte adiționale prin care s-a convenit modificarea la nivelul C și nu la nivelul SC SA, iar dintre acestea au fost înregistrate potrivit legii, numai actul adițional din anul 2003 care a adus modificări, dar nu în ceea ce privește art.128.
În privința actelor adiționale la. pe anii 2005, 2006 și 2007, recurenta pârâtă SC SA nu a făcut dovada înregistrării la Direcția de Muncă și Protecție Socială, astfel că toate aceste modificări nu pot avea nici un efect asupra clauzei cuprinse în art.128(5) din 2003 care prevede în mod explicit coeficientul de ierarhizare 1,98.
În privința actului adițional înregistrat la. B sub nr.447/21.01.2005 trebuie făcute următoarele precizări: actul adițional are în calitate de semnatari C și Federația Sindicală.
Chiar luând în considerare actul adițional acesta nu a afectat drepturile pentru salariații SC SA el vizând doar salariații SC SA, sens în care s-a dat art.128(5), următorul conținut: "În cadrul C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Împrejurarea că SNP a fost monitorizată având un statut special în perioada 2003 - 2005, conform OUG nr.79/2001, nu are nici un fel de consecințe juridice, întrucât în cauză nu s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești salariale majorate, ci obligarea la plata drepturilor, astfel cum au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă adoptat în anul 2003.
Pe de altă parte prin această ordonanță nu se prevede nerespectarea clauzelor de salarizare din contractul colectiv de muncă, ci o serie de măsuri privind disciplina financiară.
Trebuie arătat faptul că această ordonanță este aplicabilă agenților economici la care statul este acționar majoritar, or în cauză intimata recurentă nu a depus dovezi în legătură cu structura acționariatului, rămânând numai stadiul de susținere și afirmare fără însă a-și proba aspectul invocat.
În legătură cu nr.HG866/2001 (abrogată) dată în aplicarea OUG nr.79/2001, este real că menționează SNP, dar înainte de privatizare.
În fine Hotărârea de Guvern nr.1552/2002 privind aprobarea obiectivelor salariale trimestriale pe anul 2003, pentru agenții economici monitorizați potrivit HG nr.866/2001, se referă exclusiv la anul 2003, ceea ce nu prezintă relevanță în cauză, întrucât pretențiile salariale sunt ulterioare.
O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nici o semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă. O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Pe de altă parte, nu a fost adus în fața instanței nici un litigiu având drept scop interpretarea și, pe cale de consecință, modificarea art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă în discuție, toate aceste demersuri fiind invocate pe cale de apărare prin întâmpinare în fața Tribunalului.
În baza art.274 cod procedură civilă va fi obligată recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâta - GRUP, cu sediul în B, sector 1,Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.199 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la avocat, din C,-, -.3,.A,.2,.9, județul C și intimata pârâtă PRIN ZONA,cu sediul în C, Port, 34.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/02.07.2008
Tehnored.gref.RD/2ex./10.07.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
