Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5935/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5935
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan judecător
- - judecător
- - judecător
Grefier
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE " " SA, împotriva sentinței civile nr. 2034/ 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE " " SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE " " SA ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală sentința Tribunalului Gorj; depune concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr.2034 din 26.martie 2009 Tribunalului Gorja fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimată
A fost admisă acțiunea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata
S-a constatat că reclamantul a desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă în perioada 18.03.1969-01.04.2001.
A fost obligată intimata să elibereze petentului adeverință în acest sens.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că petitionarul a fost salariatul intimatei B și au efectuat lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, pe toată perioada angajării.
Astfel, sarcina de muncă pe care o are petentul determină factori de risc și suprasolicitare fizică, dar mai ales psihică prin responsabilizarea deosebită pe care o au pentru asigurarea funcționării instalațiilor electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune. Mijloacele tehnice determină apariția unor factori de risc specific - înaltă tensiune, radiații electromagnetice, amplasare la înălțime, materialul rulant în mișcare etc. - care acționează permanent și la nivel ridicat asupra personalului. Ca urmare a acțiunii acestor factori există pericolul stării de sănătate a organismului atât fizic cât și psihic, prin posibile accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. Mediul ambient în care sunt nevoiți să lucreze petenții în aer liber, ziua sau noaptea, indifferent de anotimp, formă de relief determină factori de risc prezentați în detaliu în raportul de expertiză.
Acțiunea permanentă a acestor factori de risc conduc la afectarea stării de sănătate fizică. De asemenea, în Ordinul 50 la anexa 1 poziția 123 sunt prevăzuți la grupa I electromecanicii, LC, precum și alte categorii între care operatorul și seful de district, dar au fost omiși electromecanicii EA, TM,.
Astfel, în mod normal, potrivit expertizei efectuate în cauză și potrivit fișei postului, condițiilor de lucru și analizei comparative cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale, petenții ar fi trebuit să fie incluși în categoria activităților desfășurate în condițiile grupei I de muncă, aceștia prestând în mod concret lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, pe toată perioada angajării. Mai mult, petenții au desfășurat activitatea în aer liber, indiferent de anotimp (ziua sau noaptea, iarna sau vara, pe M, pe viscol, intemperii, calamități naturale), în stare tehnică necorespunzătoare a instalațiilor (care sunt uzate fizic și moral, necertificate tehnic din punct de vedere al securității muncii), în condiții de muncă necorespunzătoare (ventilație, încălzire, iluminat), utilizarea mijloacelor de protecție necertificate (stangi, scurtcircuitoare, detectoare de tensiune, covoare electroizolante, etc.), fiind expuși la mai multe noxe și factori de risc care acționează și afectează starea de sănătate.
Față de considerentele expuse și cu respectarea dispozițiilor Ordinului 50/1990, Legii nr. 168/1999 privind conflictele colective de muncă și Codul d e procedură civilă, instanța urmează să respingă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de intimată, să admită acțiunea, să oblige intimata să recunoască petenților încadrarea activității desfășurate de aceștia în grupa I de muncă conform prevederilor Ordinului 50/1990, începând cu data angajării fiecărui petent în cadrul intimatei până la data de 01.04.2001, și să oblige intimata să elibereze petenților adeverințe în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE " " SA -pârâtă invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței cu motivarea:
Instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor recurentei, în sensul că trebuia să respingă cererea intimaților-reclamanți ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, intimații-reclamanți au solicitat acordarea grupei I de muncă potrivit O 50/1990, fără a preciza însă anexa de ordin și locul din anexă care consideră că le este aplicabil.
HG 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă, cu condiții deosebite stabilea încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite în funcție de mediul dem uncă, a noxelor constând în zgomot, vibrații, precum și a noxelor profesionale chimice, biologice prevăzute în Normele Generale de protecția care nu respecta limitele admise prevăzute în aceste norme, răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și de efect biologic stabilit prin ordin al Ministerului Sănătății și Familiei și morbiditate exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
Reclamanții solicită recunoașterea grupei tocmai în perioada menționată în acest act normativ ca perioadă monitorizată.
În mod eronat Tribunalul a precizat că nu a dovedit măsurile de securitate luate de către unitate pentru protejarea securității și sănătății angajaților în măsura în care a depus procesul-verbal nr.1/2002 încheiat în urma analizării raportului privind asigurarea stării de securitate și sănătate în muncă pe anul 2001, în care Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă format din reprezentanții angajatorului și al salariaților a precizat " - nu nominalizează nici un loc de muncă cu condiții deosebite conform art.2 din HG 261/2001 și implicit nu sunt constituite condițiile legale pentru asemenea nominalizări.
Instanța de fond a adăugat locurile de muncă și activitățile prestate de reclamanți în Anexele 1 și 2,. 50/1990" prin asimilare" întrucât acestea nu se regăsesc în actul normativ.
Nici raportul de expertiză nu precizează exact poziția din Anexa 1 la. 50/1990 în care s-ar încadra activitățile prestate de către reclamanți.
Expertul precizează că petenții au desfășurat activități ce se pot încadra în grupa I de muncă, prin asimilare, spre exemplu la poziția 123 din Anexa 1 la. 50/1990 sau alte poziții similare.
Dacă instanța de fond ar fi verificat ce se regăsește la poziția 123 din Anexa 1 din. 50/1990 ar fi constatat, că acolo sunt menționate meseriile și funcțiile din unitățile de explorare a ferate a căror activitate este legată direct de siguranța circulației.
Așa cum s-a precizat în întâmpinare, reclamanții au solicitat acordarea grupei I de muncă, potrivit. 59/1990, fără a preciza însă Anexa din ordin și locul din anexă care consideră că este aplicabil.
Instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere, că decizia 87/1999 a Curții Constituționale prevede că, personalul de la locurile de muncă și activitățile care potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea erau prevăzute să fie încadrare în grupele I și a II-a de muncă, beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective.
Dispozițiile art.2 al.1 din 68/1990 referindu-se la personalul de la locurile de muncă și activitățile pentru perioade anterioare datei intrării lor în vigoare recunosc doar beneficiul unor drepturi cuvenite și câștigate anterior ale căror efecte sau valorificare se face însă ulterior.
Sub acest aspect apare discriminatorie recunoașterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activități caracterizate prin condiții deosebite, nu și în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de intrarea în vigoare a 68/1990 au încetat raporturile lor de muncă prin pensionare sau din alte motive.
Ori, în măsura în care textul de lege criticat reglementează beneficiul și posibilitatea valorificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioada cât toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleași condiții, este evident că sub acest aspect, ele se află într-o situație identică, ceea ce impune un tratament juridic identic.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate constatând, că dispoz. art.2 al.1 din 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile, care potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și ulterior erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
Ori, așa cum s-a arătat reclamanții nu au avut niciodată aceste drepturi, nefiind niciodată încadrați în grupa I de muncă.
Instanța de fond în mod eronat respins obiecțiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză, apreciind greșit că expertiza a fost judicios întocmită, întrucât expertul a identificat în concret pozițiile de lucru ale reclamanților, riscurile la care au fost supuși, fapt pentru care instanța a însușit expertiza respingând obiecțiunile cu motivarea că expertul a analizat în concret situația fiecărui reclamant și condițiile în care și-a desfășurat activitatea, existând dovezi că s-a deplasat efectiv la punctele de lucru ale reclamanților.
Apreciază că expertiza trebuia să detalieze condițiile de muncă specifice locului de muncă în care-și desfășoară activitatea fiecare reclamant și nu să prezinte generic locurile dem uncă.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs, se vor reține următoarele:
Recurenta susține că intimatul nu a indicat temeiul în drept al acțiunii și că. 50/1990 are un caracter limitativ.
Astfel, intimatul a invocat la instanța de fond o asimilare a activităților lor cu cea prev. la poziția 123 anexa 1 raportată la dispoz. art.3 al. 2 din ordin alături de condițiile generale cuprinse în art.3,6,7 și 9 din același act normativ privind caracterul enunțiativ și nu limitativ a ordinului care permite o largă asimilare de activități.
Critica referitoare la caracterul limitativ al ordinului este neîntemeiată, întrucât principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor ca lucrează în acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește în Nota de Fundamentare la HG 1223/1990 potrivit căreia, principiul de bază privind extinderea acordării grupelor de muncă este analiza condițiilor de muncă.
Totodată după pronunțarea dec. 87/1999 a Curții Constituționale, nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care activități în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.258 din 20.09.2004, că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
În ceea ce privește pretinsa eroare în care s-a aflat instanța atunci când a invocat în argumentele sale faptul că reclamanții au beneficiat de spor pentru condiții grele, periculoase sau nocive se vor reține următoarele:
Atât sporul cât și grupa superioară de muncă sunt beneficii ce se acordă angajatului pentru lucrul în condiții grele. Ambele au la bază justificarea sau premiza faptului că salariatul lucrează într-un microclimat defavorabil.
Recunoașterea unuia dintre aceste beneficii de către angajator nu înseamnă excluderea celuilalt.
Dimpotrivă angajatorul trebuie să fie cel care are obligația să explice de ce, în condițiile în care microclimatul de lucru este defavorabil și implicit îl recunoaște prin acordarea unui beneficiu nu-i acordă salariatului și beneficiul grupei superioare de muncă, din moment ce legiuitorul a prevăzut acest drept, tocmai pentru lucru în condiții grele, periculoase sau nocive.
Recurenta invocă excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea unui asemenea litigiu, făcând referire la nominalizarea prev. de art.6 din ordin ce ar avea un caracter definitiv, obligatoriu și de necenzurat de către instanță.
Menționează faptul că reclamanții sunt vinovați de neacordarea acestui beneficiu, fiind cei care-și invocă propria culpă, dar și faptul că existența condițiilor deosebite de muncă trebuie să rezulte din determinări de noxe.
Cu privire la aceste critici, se vor reține următoarele:
Reclamantul a solicitat instanței să constate că activitatea prestată de aceștia în cadrul SC SA se desfășoară în condiții specifice gr. I de muncă și obligarea pârâtei la acordarea acestei grupe de muncă.
Astfel fiind, instanța nu este investită cu o cerere de nominalizare a unor persoane într-o grupă sau alta de muncă, deoarece acest lucru nu s-a cerut, iar conform art.6 din. 50/1990, această prerogativă o au alte organe, respectiv conducerea unităților împreună cu sindicatele libere.
Competența instanței este justificată în raport de dispoz. Legii 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, art.281 și urm. și art.6 pct.1 din CEDO, art.10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.14 Pactul Universal cu privire la drepturile civile și politice, dispoziții internaționale ce consacră accesul liber la justiție.
În accepțiunea recurentei, ar însemna ca un act administrativ să capete un caracter definitiv, obligatoriu, de necenzurat de către o instanță de judecată, fapt ce ar intra în contradicție cu normele de drept expuse anterior.
Susținerea recurentei că Tribunalul a încălcat dispoz. art.5 din ordin, prin aceea că, existența condițiilor deosebite trebuie să rezulte din determinări de noxe este nefondată și în contradicție cu dispoz. art. 14 din același act normativ care prevăd că această condiționare de buletine de determinare a noxelor nu este obligatorie pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989.
La dosarul cauzei au fost depuse buletine de determinare prin expertizarea locurilor de muncă ( 1990-2001) Raportul Comisiei de Analiză a locurilor de muncă, Evaluarea stării de sănătate a muncitorilor, diferite referate ale Direcțiilor de Sănătate și buletine de determinări toxicologice cât și un studiu efectuat de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Protecția B efectuat la cererea pârâtei privind evaluarea nivelului de risc, de accidentare și îmbolnăvire profesională la lucrătorii din cadrul SC SA ale cărui concluzii au fost defavorabile angajatorului.
În ceea ce privește invocarea propriei culpe, se reține că potrivit art.171-187., angajatorul este cel care veghează la protejarea securității și sănătății în muncă a salariaților și care trebuie să ia toate măsurile pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru, iar atunci când toate eforturile acestuia nu ajută la îmbunătățirea rezonabilă a mediului de lucru, este cel care în compensație trebuie să acorde anumite beneficii.
Pe de altă parte, potrivit art.287, sarcina probei incumbă pârâtei, care până în prezent nu a făcut decât să nege susținerile reclamanților, fără să-și dovedească în concret apărarea.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată cât și invocarea prev. art.4 civil prin aceea că Tribunalul a adăugat la lege prin hotărârea pronunțată vor reține următoarele:
Excepția invocată nu poate fi primită, întrucât s-ar eluda dispozițiile privind liberul acces la justiție.
S-ar ajunge astfel la denegare de dreptare în accepțiunea art.3 Civil.
Cu privire la criticile aduse raportului de expertiză, în sensul că expertul nu a analizat situația concretă ce a avut în vedere instalații și activități ce nu se regăsesc în gestiunea pârâtei, se apreciază nefondate.
Astfel, până la apariția HG 627/2000, societatea pârâtă era o secție de transport a energiei electrice în cadrul, ulterior, iar instalațiile erau comune, expertul raportându-se la acea perioadă.
Pe de altă parte, expertul a avut în vedere obiectivele fixate de instanță dar și perioada de aplicare a ordinului și astfel, că acesta a trebuit în lucrarea ce a întocmit-o să se raporteze la înscrisurile din perioada respectivă, dar să aibă în vedere și perceperea activității concrete actuale.
Există la dosar dovezi care atestă că expertul s-a deplasat efectiv la stațiile de electricitate ce aparțin recurentei, existând în acest sens la dosar procese verbale efectuate în anumite puncte de lucru.
La expertiză s-au anexat note comune privind acordarea sporurilor la salariu pentru condiții de risc, lista cu locurile de muncă cu spor pentru condiții nocive, situația accidentelor de muncă, măsurători câmp electromagnetic cu valori depășite, instrucțiuni de operare.
Față de cele arătate, se va aprecia sentința legală și temeinică urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE " " SA, împotriva sentinței civile nr. 2034/ 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009
PREȘEDINTE: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Marian Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Ex. 2/02.12.2009
Jud. fond
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marian Lungu, Ioana Bodri
