Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 61/
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva deciziei civile nr. 1722 din 07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 13 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, la data de 20.01.2009, apoi, pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea la 27.01.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1722/M/07.11.2008 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 8 ( opt) salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei SC SA B în funcția de subinginer, conform actului adițional nr.4/2006 la contractul individual de muncă nr.24015/2002.
Prin Decizia nr.106/21.11.2007 emisă de societatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului la data de 19.12.2007, conform art.65-67 din Codul Muncii, după efectuarea preavizului de concediere de 15 zile lucrătoare.
Susținerea paratei potrivit căreia reclamantul nu poate beneficia de salarii compensatorii deoarece concedierea sa a fost individuala si nu colectiva nu poate fi primita de către instanță.
Astfel,temeiul juridic indicat in decizia de concediere a fost Codul Muncii -articolele 65-67, iar art. 66 din acest act normativ prevede că "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva".
In conformitate cu dispozițiile art.287 Codul Muncii,sarcina probei revine angajatorului care,in cauza de față, nu a dovedit caracterul individual al concedierii.
In ceea ce privește susținerea paratei potrivit căreia acordul social nu creează obligații in sarcina acesteia,instanța retine următoarele:
Acordul Social, anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA B, încheiat la data de 13.12.2004 si autentificat la Biroul Notarial, prevede la litera E-CONDIȚII PRIVIND DISPONIBILIZAREA, ca "salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată,de 8 (opt) salarii medii nete,realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Instanța nu poate retine susținerea paratei potrivit căreia acest acord nu ii este opozabil,deoarece nu a participat la încheierea lui,întrucât acordul este semnat de numitul in calitate de potențial cumpărător al pachetului majoritar de acțiuni deținute de AVAS si de parata SA, devenit apoi acționar la societate.
Mai mult, acest acord este întărit si de Acordul Social încheiat la data de 02.05.2006, acord semnat si de Președintele Consiliului de Administrație al, in care se reia prevederea din primul acord social din 13.12.2004,potrivit căreia persoanele disponibilizate prin concediere colectiva beneficiază de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
In consecință, reclamantul are dreptul să primească cele 8 salarii compensatorii, prevăzute de lit. E din Acordul Social încheiat la data de 13.12.2004.
Ca urmare, parata a fost obligată să plătească reclamantului contravaloarea a 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare, respectiv, septembrie, octombrie și noiembrie 2007.
Deoarece parata a căzut în pretenții, in conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă,instanța a obligat-o pe aceasta sa plătească reclamantului suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SA, iar prin motivele de recurs hotărârea atacată este criticată pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii și înțelesului neîndoielnic al acestuia. Astfel, prevederile acordului social ce a stat la baza admiterii acțiunii nu au făcut obiectul negocierilor Contractului Colectiv de Muncă pentru anii 2006-2007, nefiind anexă la aceasta și, în mod implicit, nici prevederile art. E din acordul autentificat la BNP, astfel cum a fost modificat prin adendumul din 29.03.2005
Se susține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 51 al. 3 din CCM pe anul 2006 aplicabil care fac trimitere la acordul social din data de 2.03.2006 potrivit căruia cele 8 salarii se plătesc doar în cazul concedierilor colective, iar aceasta a fost o concediere individuală.
Cu privire la cuantumul sumei compensatorii se arată că aceasta este greșit stabilită având în vedere că nu corespunde calcului depus, venitul luat în calcul de instanță cuprinzând și plățile compensatorii acordate conform art. 96 alin. 6 din CCM.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoareleconsiderente:
Reclamantul a fost angajat al societății recurente, contractul individual de muncă al acesteia încetând în baza deciziei de concediere nr. 106/21.11.2007. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind " art. 65 -67 din Codul Muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii " salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 51 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, în caz de restructurare de personal " se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale.Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art. F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică " pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării " fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă pentru 2006, aplicabil în speță, deoarece disponibilizarea reclamantei a avut loc în 2007, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizării atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin. 3 al CCM mai sus citat, coroborate cu art. 118 pct. 3 lit. j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă CCM pe anul 2006-2007 nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
Recurenta susține că acest Contract Colectiv de Muncă pe 2006 -2007 aplicabil în speță, face trimitere la un acord social și precizează, că este vorba de acordul social din 2.03.2006 care precizează că cele 8 salarii medii nete se acordă, ca măsură de protecție, doar pentru concedierile colective.
Cum în speță este vorba de o concediere individuală, cele 8 salarii nu pot fi acordate.
Teoria recurentei nu poate fi primită. Acordul social din 2.03.2006 nu conține nicio prevedere că ar fi parte integrantă din CCM pe 2006, iar în CCM pe 2006 deși se vorbește de un acord social, nespecificându-se care, nu poate fi reținut cu certitudine că se face trimitere la cel din 2.03.2006 cu atât mai mult cu cât acest acord social nu a fost înregistrat la direcția de muncă pentru opozabilitate și legalitate și s-a încheiat anterior începerii negocierilor contractului colectiv de muncă ce au avut loc în perioada 3.03.2006 - 30.03.2006 conform protocolului semnat la încheierea negocierilor.
Prin acest acord social se instituie o clauză modificatoare a dispozițiilor din CCM, cu privire la protecția socială în caz de disponibilizare.
Pentru a produce efecte, această clauză din acordul social, din 2.03.2006, așa cum se solicită de către recurentă, ar fi trebuit ca și acordul social să fie rezultatul negocierilor dintre părți, negocieri înțelese în sensul descris de art. 2 alin. 2 și art. 5 din CCM la nivel național pentru anul 2006, cu nr. 2001/2005.
În consecință, dată fiind formularea art. 51 alin. 3 din CCM la nivel de unitate pentru 2006 și încheierea acordului social din 2.03.2006, înainte de începerea negocierilor în condițiile legii, pentru CCM pe 2006, înregistrat la. B, nu se poate reține ca întemeiată critica recurentei cu privire la netemeinicia pretențiilor reclamantului privitoare la plata celor 8 salarii.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantului, în sensul că și acordul social din 2004 arătat mai sus își produce efectele.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de societatea pârâtă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, întrucât recurenta a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din recurs, constând în onorariu de avocat în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC""SA B împotriva sentinței civile nr. 1722/M din 07.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/29.01.2009
Dact. /03.02.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
