Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.63/CM
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1700 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în C,-, - Sc.A,.19, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant, prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 23.01.2008, depusă la dosar, lipsind recurenta - pârâtă
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederând faptul că recurenta a depus prin serviciul registratură concluzii scrise și împuternicire avocațială - av. din 28.01.2008.
Apărătorul intimatei - reclamante depune delegație și întâmpinare la recursul formulat de și arată că a comunicat un exemplar și recurentei. Totodată precizează că i s-a comunicat un exemplar al concluziilor scrise de către recurenta
Fiind întrebat, reprezentantul intimatului - reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus la dosarul cauzei, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului - reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Societatea Comercială - Membru Grup a declarat recurs la data de 15 noiembrie 2007 împotriva sentinței civile nr.1702 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Reclamantul a chemat în judecată B, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la 611,50 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
În considerente s-a arătat că titularul acțiunii a fost salariat al societății pârâte până la data de 31.12.2006, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă.
S-a arătat că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști pe 2005 și 2006, precum și pentru cele de C pe anii 2004 și 2005.
S-a solicitat, totodată, să se constate că neplata acestor drepturi la scadență impune o corecție a sumelor neacordate cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate disp. art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Astfel, s-a susținut că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Or, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a solicitat să se constate că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Prin concluziile scrise depuse până la termenul de amânare a pronunțării, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la dispozițiile art. 283 lit.e din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1700 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, s-a admis acțiunea reclamantului și a fost obligată B la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru 2005 și 2006, precum și celor de C pentru anii 2004 și 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la plății efective. A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariatdoar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Cât privește apărările referitoare laprematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu
s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța va reține că prin clauza art. 168 alin. 1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
În ce privește acordarea de daune, instanța va reține că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Critica sentinței, prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. O primă critică a hotărârii constă în faptul că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut (motiv de recurs prev.de art.304 pct.6 teza finală cod pr.civilă).
Astfel prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea subscrisei la plata sumei de 5.630 lei reprezentând drepturi salariale neacordate, precum și la 611,50 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate. Pentru a calcula aceste drepturi salariale, a fost avut în vedere salariul brut pe.
Cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea la plata drepturilor ce nu au fost acordate, reprezentând suplimentări salariale.
Prin hotărârea recurată instanța a dispus obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății.
2. Excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată - cauza a fost soluționată cu încălcarea principiului contradictorialității și al oralității.
Astfel, deși excepția a fost invocată ca și subsidiar prin întâmpinare, reclamanta, prin note de ședință intitulate "răspuns la întâmpinare", instanța nu a acordat cuvântul părților asupra acesteia în ședință publică.
Deși în considerentele hotărârii se regăsește o analiză a acestei excepții, prin dispozitiv, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.
3. Modalitatea în care instanța a analizat excepția prescrierii dreptului la acțiunii, este greșită, întrucât, deși această excepție a fost invocată prin concluzii scrise, nu s-a solicitat pronunțarea asupra ei fără a fi pusă în discuția părților ci, în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură civilă - repunerea cauzei pe rol în vederea discutării în ședință publică a excepției prescrierii dreptului la acțiune.
4. Pe fondul cauzei, în mod greșit instanța a respins apărările pârâtei,în sensul că nu sunt datorate drepturile salariale suplimentare, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariul de bază.
Pretențiile sunt nejustificate în condițiile în care societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.
Orice susținere contrară este lipsită de fundament, având în vedere, în esență, că începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază iar reprezentanții salariaților au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea acestora către salariați.
Prin decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori.
În interpretarea alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu trebuie să se ignore existența alin. 1 al aceluiași articol.
În măsura în care textul alin. 2 ar fi avut o aplicabilitate temporară, așa cum se susține prin cererea de chemare în judecată, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul textului art. 168 din versiunea contractului colectiv de muncă din anii ulteriori anului 2003.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în motivele de recurs, reține caracterul nejustificat al acestora pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Într-o primă critică s-a susținut că instanța de fond a acordat în mod greșit ceea ce nu s-a cerut în sensul că s-au solicitat drepturi salariale calculate în funcție de salariul brut pe iar instanța a obligat pârâta la plata drepturilor salariale de bază la nivelul societății.
Critica nu subzistă și avem în vedere următoarele:
În cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a făcut trimitere în mod explicit la dispozițiile art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă care prevăd: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
În niciun moment nu s-a făcut trimitere în cuprinsul acțiunii la salariul brut pe ci la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Împrejurarea că metoda de calcul aplicată a determinat-o pe recurentă să aibă îndoieli cu privire la care dintre salarii s-a făcut trimitere, respectiv la salariul mediu sau la salariul brut, a determinat pronunțarea soluției corecte de obligare la plata drepturilor salariale, făcându-se trimitere la temeiul legal al acestora, fără a fi cuantificate, întrucât un calcul al acestora este posibil și în faza de executare.
2. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
3. O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Arătăm din capul locului că instanța de fond nu a fost învestită cu o asemenea excepție de ordine publică, ea fiind invocată prin concluziile scrise la data de 5 octombrie 2007, după susținerea pricinii pe fond și încheierea dezbaterilor, dezbateri ce au avut loc la data de 28 septembrie 2007.
Pe cale de consecință, instanța de fond nu avea nicio obligație legală de a repune cauza pe rol pentru a pune în discuția părților alte excepții și apărări care nu au fost invocate în termen legal, conform art. 136 Cod procedură civilă.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - august 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
4. O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Pe de altă parte, nu a fost adus în fața instanței niciun litigiu având drept scop interpretarea și, pe cale de consecință, modificarea art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă în discuție, toate aceste demersuri fiind invocate pe cale de apărare prin întâmpinare în fața Tribunalului.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, însușindu-și totodată motivarea instanței de fond, cu obligarea recurentei la 200 lei cheltuieli de judecată, în baza art.274 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1700 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în C,-, - Sc.A,.19, județul
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud. /07.02.2008
Tehnored./2ex./11.02.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
