Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.60/CM

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008

Completul specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârâtMINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÎNGA ÎNALTA CURTE DE CASATIE ȘI JUSTITIE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1927/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, G, G,și intimații - pârâți:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediile în C,-și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEPRIN C,cu sediul în C, Bd. -, nr.18, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.

Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de taxă de timbru iar recurentul - pârât Ministerul Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2.pr.civ.

Instanța ia act că la acest termen de judecată părțile au lipsit, dar având în vedere că recurentul - pârât Ministerul Justiției a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța reclamanții, -, -, -, -, G, G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la plata drepturilor bănești cuvenite pentru anul 2006, cu titlul de primă de vacanță, actualizată cu indicele de inflație.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 41 ind. 1 din legea nr. 50/1996, introdus prin OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu a fost suspendat succesiv prin diferite acte normative: OUG nr. 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr.650/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.379/2005.

Pârâții nu au achitat aceste drepturi deși textele invocate au suspendat doar plata dreptului nu și dreptul în sine, drept care a continuat să existe și după expirarea perioadelor de suspendare.

Se mai invocă și Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a fost îndreptată prin încheierea din 21.05.2007.

Pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii întrucât plata drepturilor a fost suspendată și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr.1927/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, G, G, Și, În Contradictoriu Cu Intimații Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea De APEL CONSTANȚA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și Ministerul Finanțelor Publice.

A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea De APEL CONSTANȚA Și Parchetul de pe Lângă Tribunalul Constanța să achite reclamanților, -, -, -, -, G, G, Și drepturile salariale constând în prima de concediu aferentă anului 2006, corespunzător perioadei efectiv lucrate, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.

A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată.

A respins acțiunea formulată de reclamanții și, ca nefondată.

În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:

Reclamanții au sau au avut calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia și Parchetului de pe lângă Judecătoria, astfel cum rezultă din adresa nr. 2796/IX/1/15.10.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.

Într-adevăr, în art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, s-a prevăzut că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".

Prin Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pentru anul 2006 - art. 5 al.5- dreptul la prima de concediu a fost suspendat până la 31.12.2006.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 s-au abrogat numai dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996.

Ca urmare, dispozițiile privitoare la salarizare au rămas în vigoare în măsura în care se refereau la salarizarea personalului auxiliar de specialitate.

Dispozițiile prin care s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2006 aplicarea prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.

Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2006.

În ceea ce privește pe reclamanta, aceasta a încetat raporturile de muncă anterior datei la care putea efectua concediul de odihnă, adică în perioada vacanței judecătorești, aceasta nefiind deci îndreptățită la prima de vacanță, în timp ce reclamanta a fost încadrată ulterior aceleiași perioade, pentru numai o lună, nefiind îndreptățită nici aceasta la plata primei de vacanță.

În ceea ce îl privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, acțiunea va fi respinsă ca nefondată întrucât se constată că acestuia nu îi revine nici o obligație privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului a invocat în esență următoarele:

Soluția instanței de fond este nelegală în situația în care dreptul reclamantei la prima de vacanță a fost suspendat succesiv prin legi bugetare anuale.

OUG nr.33/2001 aprobată prin Legea nr.386/2001 a suspendat până la data de 01.01.2002 - aplicarea prevederilor art.41/1 alin.1 din Legea nr.50/1996 până la data de 01.01.2002.

Legea nr.743/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, prevede la art.12 alin.4 că termenele menționate în art.III din nr.OUG33/2001 se prelungesc până la data de 31.12.2002, iar prin Legea nr.631/2001 privind bugetul pe anul 2003 aceleași termene s-au prelungit până la data de 341.12. 2003.

Prin art.9 alin.7 teza I din Legea nr.507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004 se prevede că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare cu ocazia plecării în concediu de odihnă.se suspendă până la data de 31.12.2006.

Prin legea bugetului de stat se stabilește volumul veniturilor și a structurii acestora precum și al cheltuielilor pe distincții și pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale de sănătate.

În cuprinsul art.9 alin.1 din Legea nr.507/2003 se prevede obligația ordonatorilor principali de credite de a se încadra în cheltuielile de personal.

În prezent salarizarea personalului auxiliar de specialitate este reglementată de nr.OG8/2007 care în cuprinsul art.23 alin.1 prevede că: "la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul în condițiile legii pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade și la prima de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu.

Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care ca instituție publică nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală.

În conformitate cu art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice - cheltuielile prevăzute în capitole și articole cu destinație preciză și limitată, iar potrivit art.47 creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze actualizarea drepturilor cu rata inflației nu are la dispoziție alte surse de finanțare.

Instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit art.60 cod civil partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.

Obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție există în temeiul art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 republicată, potrivit căreia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.

Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, curtea a apreciat că acestea sunt întemeiate în parte, numai în legătură cu cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

La judecata în primă instanță, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat odată cu întâmpinarea și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în temeiul art.60-63 cod civil.

Din dispozitivul hotărârii recurate, rezultă că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție, ori potrivit art.129 alin.6 cod civil judecătorii au obligația de a hotărî asupra obiectului cererii deduse judecății.

În ceea ce privesc celelalte motive de recurs, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță pentru anul 2006 - actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății.

Prin nr.OUG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001 a fost modificată Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești în sensul introducerii art.41/1 potrivit cu care magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza legii au dreptul pentru perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu indemnizația brută lunară sau după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează diferit.

În cauză, reclamanții au sau au avut calitate de grefieri în cadrul Parchetelor, astfel cum rezultă din adresa nr.2796/IX/1/15.10.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.

Prin dispozițiile art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 (legea bugetului de stat pe anul 2006) s-a statuat că prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2006.

În conformitate cu dispozițiile art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel superior fiind obligatoriu a se prevedea expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. La expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare, reintră de drept în vigoare.

Dispozițiile legale de suspendare au avut o aplicare limitată în timp, în sensul dispozițiilor art.64 alin.1 și ale art.66 alin.3 din Legea nr.24/2000.

Interpretând aceste texte, Curtea reține că suspendarea dispozițiilor referitoare la plata primei de concediu a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența dreptului, iar reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei de concediu aferentă anului 2006.

În ceea ce privește critica referitoare la plata actualizată a acestor drepturi, Curtea reține că este neîntemeiată, întrucât în speță, sunt incidente dispozițiile art.269 raportat la art.295 alin.2 Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Potrivit acestor dispoziții legale, angajatorul are obligația reparării integrale a prejudiciului, care cuprinde atât despăgubirea propriu-zisă, cât și daune interese.

În conformitate cu dispozițiile art.131 alin.3 din Legea nr.304/2004, republicată, bugetul pentru parchetele de pe lângă Curțile de Apel, Tribunale, Judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin art.132 alin.3 din același act normativ se prevede faptul că, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, își elaborează proiecte de buget anual, iar în acest buget sunt incluse și bugetele parchetelor de pe lângă celelalte instanțe judecătorești.

Prin urmare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în calitate de gestionar, va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând prime de concediu neacordate, pe care îl va înainta Ministerului Finanțelor Publice, iar acesta din urmă, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 alin. 2 și 3 cod pr.civilă, Curtea a admis recursul formulat, a casat sentința recurată în parte și a trimis cauza la Tribunalul Constanța, pentru a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pe care prima instanță a omis să o soluționeze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil declarat de recurentul pârâtMINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÎNGA ÎNALTA CURTE DE CASATIE ȘI JUSTITIE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1927/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, G, G, și intimații - pârâți:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediile în C,-și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEPRIN C,cu sediul în C, Bd. -, nr.18.

Casează sentința recurată în parte și trimite cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2008.

Președinte, Judecători,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Jud.fond:

Red.dec.Jud.-/4ex.

Tehnored./22.02.2008

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

CĂTRE,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

Vă înaintăm alăturat dosarul civil nr-, având 58 file, la care este atașat și dosarul nr-(236 file) întrucât prin decizia civilă nr.60/CM din 29.01.2008 Curtea a admis recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÎNGA ÎNALTA CURTE DE CASATIE ȘI JUSTITIE, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:. și intimații - pârâți: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN C, a casat sentința recurată în parte și a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Președinte:Maria Apostol
Judecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Constanta