Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.678
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " "SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2649 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, (), cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat din Baroul Prahova, pentru intimații-reclamanți avocat - din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă și avocat - pentru intimații-reclamanți declară că alte cereri nu mai au de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă, avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul înlăturării obligării pârâtei de la plata indemnizației de concediere.
Învederează că la sfârșitul anului 2004 s-a privatizat și la sfârșitul anului 2005 se încheie planul de restructurare și se întocmește un plan social pentru perioada 21.04.2005 - 31.12.2010, acesta urmând a-și produce efectele de la data semnării lui, plan social al cărui pachet era mult mai atractiv. La pct.4 al acestui plan social este prevăzut pachetul atractiv, iar printr-un amendament din 13.04.2006 se stabilește că nu se cumulează cu măsurile de la art.50 din CCM, așa încât o normă mai favorabilă, înlocuiește una mai puțin favorabilă.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Arată că în art.50 din CCM se precizează că în cazul concedierilor ce nu țin de persoana salariatului angajatului i se plătește o indemnizație de concediere, dar salariații au primit numai plățile compensatorii, iar art.4 din planul social precizează că completează art.50 din CCM, nu le exclud.
În anul 2009 fost introdus alin.5 a art.50 care exclud plata indemnizației de concediere, dar acestea nu pot produce efecte retroactiv.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC " "SA, împotriva sentinței civile nr. 2649 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3822/105/26.09.2008 reclamantii, și - au chemat in judecata pe parata SC SA, solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de bani ce reprezinta indemnizatia minima de concediere actualizata cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective, in suma de 3951 lei, pentru fiecare.
In motivarea actiunii reclamanții au arătat ca au fost salariatii paratei si au fost disponibilizati din motive ce nu țin de persoana salariaților astfel încât conform art.50(1) din 2005-2006 trebuiau sa primească la momentul indisponibilizării drept compensație, o indemnizație minima de concediere in funcție de vechimea in munca in de 1,5 pana la 4 salarii medii nete.
Parata a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca dispozitiile art. 50 din CCM au fost inlocuite in avantajul salariatilor cu cele prevazute la pct.4 din Planul Social, ca urmare negocierilor purtate intre si SC SA si aceste ultime dispoziții au devenit obligatorii pentru ambele parti semnatare.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a admis acțiunea formulata și, în consecință, a bligat parata sa plateasca fiecarui reclamant indemnizația minimă de concediere conform art.50 din CCM 2005- 2006, in functie de vechimea in munca, suma ce urmeaza sa fie actualizata cu indicele de inflatie de la data scadenței până la data plații efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantii au fost salariatii paratei, cu contracte de munca pe perioada nedeterminata, contractele lor de munca incetand in temeiul art.65 si 66 din Codul Muncii.
A mai reținut prima instanță că potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anului 2005 salariații care sunt disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului, trebuie să primească la disponibilizare drept compensație, o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă în
4 al acestui text stipulează că prevederile domeniului vizat în prezentul articol, se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Planul Social - versiunea finală pe anul 2005 la punctul 4 intitulat " financiare" prevede că în funcție de vechimea în angajații vor primi următoarele pachete și anume la 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii, la 5 - 15 ani vechime - 12 salarii, peste 15 ani vechime - 15 salarii.
Din interpretarea dispozițiilor de mai sus din CCM/2005 și din Planul social pe anul 2005, a reținut tribunalul că prevederile art.50 alin.4 din CCM se completează cu dispozițiile din Planul Social și se exclude, după cum a interpretat pârâta.
Astfel, dispozițiile Planului Social nu sunt atât de explicite, după cum susține pârâta, referindu-se doar la dreptul salariaților disponibilizați de a primi -plăți compensatorii, reglementate de Planul Social și nicidecum de a nu se mai acorda o indemnizație minimă de concediere, în condițiile în care alin.4 al art.50 din CCM/2005, prevede expres că dispozițiile acestui articol se completează cu cele ale Planului Social.
Rezultă așadar că dreptul de a primi o indemnizație minimă de concediere este un drept salarial distinct, care nu se confundă cu dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social, interpretare valabilă pentru dispozițiile din CCM pe anii 2005 și 2006.
de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea si a obligat parata sa plateasca fiecarui reclamant indemnizația minimă de concediere conform art.50 din CCM 2005- 2006, in functie de vechimea in munca, suma ce urmeaza sa fie actualizata cu indicele de inflatie de la data scadenței până la data plații efective, prin această actualizare fiind acoperit prejudiciul cauzat reclamanților prin întârzierea de către pârâtă a îndeplinirii obligației de a achita indemnizația minimă de concediere.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond a dat o greșită interpretare a prevederilor pct. 4 din Planul Social și a art. 50 din CCM, dispozițiile acestui din urmă text legal fiind înlocuite prin primul text menționat. În consecință nu există un temei juridic în baza căruia să fie obligată la plata cumulativă a sumelor prevăzute de cele texte legale.
În drept au fost invocate prevederile art. 3041, 301, 304 pct. 9 pr.civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
De necontestat, recurenții-reclamanți au fost disponibilizați în urma unei concedieri colective și nu individuale.
Potrivit art. 50 alin. 1 din CCM pe anii 2005- 2006, la concediere din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, ce diferă în funcție de vechime, după distincțiile prevăzute în mod expres în cuprinsul alin. 1 al art. 50.
În alin. 2 al aceluiași articol se stipulează că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, iar potrivit alin. 3 al art.50, valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu și conform alin. 4 al art. 50, prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Interpretarea sistematică și logică a dispozițiilor cuprinse în art. 50 din CCM, mai sus enunțate, conduce în mod clar la concluzia că de prevederile alin. 1 al art. 50 beneficiază cei concediați individual, din motive care nu țin de persoana acestora, pe când în cazul concedierilor colective, indemnizația de concediere este cea stabilită prin negociere cu, iar intimata pârâtă a aplicat în mod corect dispozițiile contractului colectiv de muncă completate cu cele ale Planului Social încheiat acordând recurenților reclamanți numai indemnizația de concediere stabilită de comun acord, prin negociere, cu.
Prevederile art. 50 din contractul colectiv de muncă trimit în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, la o negociere pentru stabilirea indemnizației de concediere, care a avut loc în cazul de față și care rezultă din Planul Social.
Din nicio dispoziție a contractului colectiv de muncă nu rezultă că intimații - reclamanți, ce au fost concediați colectiv, ar fi îndreptățiți atât la acordarea indemnizației de concediere prevăzută la art. 50 alin. 1 din CCM, cât și la acordarea indemnizației de concediere stabilite în urma negocierii cu, în mod exclusiv și în acord cu dispozițiile art. 50 alin.2 - 4 din CCM, numai pentru concedierile colective.
Interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 50 alin. 4 din CCM are caracter pur speculativ și nu poate fi primită, rezultând în mod evident din interpretarea dispozițiilor cuprinse în alineatele 1-4 ale art. 50 din CCM că cele două tipuri de indemnizații de concediere nu puteau fi cumulate, așa cum pretind nejustificat intimații reclamanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art. 312 Cod pr.civilă îl va admite, ca atare și va modifica în tot sentința recurată și, pe fond, va respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC " "SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2649 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, (), cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură -.
Modifică în tot sentința și pe fond, respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
--- - --- - -
Grefier
-
Proces verbal
Pentru grefier aflat în
Prezenta se semnează de noi.
Grefier șef secție
Red
f- Tribunalul Prahova
R-
3 ex/29.04.2009
Operator de date cu caracter personal nr. 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
