Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.679
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.185 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, str.-,.1,.A,.2,.5, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat din Baroul Galați, potrivit contractului de asistență juridică nr.36/2007, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatei-reclamante s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare.
Avocat pentru recurenta-pârâtă declară că a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat critică soluția instanței de fond întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția prescripței dreptului material la acțiune, instanța de fond neobservând că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, în speță fiind vorba de neexecutare unei clauze din contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Tot în mod greșit a fost respinsă și excepția prematurității acțiunii, dreptul la acțiune nefiind născut întrucât nu au avut loc negocierile anuale ale Contractului colectiv de muncă.
Pe fond, arată că nu s-a avut în vedere hotărârea Comisiei Paritare, hotărâre care nu retroactivează, astfel cum se susține de prima instanță, ci doar dă o interpretare a unui articol al
Solicită în baza art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, raportat la art.3041din același cod, admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, urmând a fi solicitate pe cale separată cheltuielile de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe unitatea pârâtă SC SA B pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale suplimentare constând în Prima de C pentru anii 2006, 2007 Prima de Paști pentru anul 2007, prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă reprezentând câte un salariu de bază mediu pentru fiecare reclamant, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data efectuării plății efective.
În motivare, reclamanta a arătat că a lucrat în cadrul Sucursalei B, în calitate de funcționar activități administrative, până la data de 01.09.2006, de la care a continuat activitatea în calitate de funcționar economic la sediul central din B, până la data de 08.05.2008, când i-a încetat contractul individual de muncă, intrând în planul de concediere colectivă.
Cu toate că și-a îndeplinit atribuțiile, pârâta nu a respectat prev. art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii și art. 168 alin. 1 din CCM, respectiv unitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a plăti salariaților primele pentru sărbătorile de Paști și
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 283 alin1 lit. e din Codul Muncii și excepția prematurității cererii de chemare în judecată determinată de faptul că acordarea primelor de Paști si C era condiționată de negocierea acestor prime care trebuia sa aibă loc cu 15 zile anterior acestor sărbători
Pe fond, unitatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii susținând în esență că începând cu anul 2003 primele de Paști si C au fost incluse în salariu de bază al fiecărui salariat conform art.168 alin.2 din, cu aplicabilitate și în anul 2006 și 2007 și că, includerea primelor în salariu de bază a fost confirmată și prin Decizia Comisiei Paritare I- emisă la 31.08.2007. S-a mai susținut că interpretarea corectă a art. 168 alin.2 din așa cum a fost redactat în anul 2005 si următorii conduce la concluzia că primele de Paști si C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat și că, fiind acordate aceste drepturi în anii 2006 și 2007, acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Cu privire la structura salariului de bază mediu, unitatea pârâtă a solicitat să se noteze că nu este vorba de salariu mediu brut care include și sporurile la salariu și a învederat că, salariul de bază mediu în (fără sporuri) sunt cele comunicate de prin adresele nr. 830 și 831 din 05.02.2008.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 185 din 11 februarie 2009 a respins excepțiile privind prescripția dreptului material la acțiune și prematuritatea cererii, invocate de unitatea pârâtă.
Pe fondul cauzei admis acțiunea promovată de reclamantă obligând pârâta către reclamantă la plata drepturilor suplimentare, reprezentând prima de C din anul 2006, 2007 și prima de Paști pe anul 2007, la nivelul salariului de bază mediu, indexate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași sentință a respins ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Între pârâta SNP "" SA în calitate de patron și salariații acestei unități reprezentați de Federația Sindicală Liberă și Independentă din s-a încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2008, care în art. 168 alin.1 prevede "Cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații A vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P ".
În anul 2003, prin actul adițional la.M încheiat la 25.02.2003 s-a menținut art.168 alin.1 din contract și s-a convenit potrivit alin.2 al art.168 din contract că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariu de bază al fiecărui salariat conform modalităților și în condițiile negociate cu.
În actele adiționale la. încheiate pentru anii următori prevăzut în art. 168 alin.1 au fost menținute iar în alineatul 2 al acestui articol s-a prevăzut că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariu de bază al fiecărui salariat".
Rezultă din conținutul art.168 alin.1 că și pentru anii 2006 și 2007 unitatea pârâtă s-a obligat sa plătească salariaților primele de Paști si C, cu precizarea că în anul 2003 aceste prime au fost înglobate în salariu de bază al fiecărui salariat.
În ce privește excepțiile invocate, instanța apreciat ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, formulată pe baza dispozițiilor art.283 alin1 lit. e din Codul Muncii, întrucât prezentul litigiu nu are ca obiect neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, ci plata unor drepturi salariale neacordate pentru care termenul de prescripție este, potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, de 3 ani și nu de 6 luni așa cum pretinde pârâta prin întâmpinare.
S- respins și excepția prematurității acțiunii, întrucât dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut pentru fiecare primă de Paști și C din anul 2006 și 2007 ca urmare a neefectuării plății de către unitatea pârâtă, iar faptul că părțile semnatare ale M nu s-au întâlnit cu 15 zile înainte de fiecare pentru a stabili condițiile plăți primelor nu poate fi imputată salariaților.
Pe fondul cauzei, instanța de fond constatat că în anii 2006 și 2007 primele de Paști și C nu au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum s-a întâmplat în anul 2003 când părțile contractante ale au convenit această modalitate de plată și că unitatea pârâtă datorează reclamantei și plata primelor de Paști 2007 și C pentru anii 2006, 2007.
S-a înlăturat apărarea formulată de pârâtă ca urmare a interpretării art.168 alin.1 si 2 din, privind situația primelor de Paști și C prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA întocmită de Comisia Paritară, deoarece, pe de o parte, comisia paritară a interpretat art.168 din abia în luna august 2007, iar primele nu au fost acordate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, iar pe de altă parte, obligațiile amânate de unitățile pârâte înserate în art. 168 alin.1 si 2 din sunt clare și nu necesitau interpretări în sensul includerii primelor de Paști și C în salariile de bază ale fiecărui salariat.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a acordat primele de Pasti si de C au fost acordate de catre prima instanta fara a se stabili cuantumul acestora.
Instanta de fond nu a determinat cuantumul concret al sumei la care a fost obligata societatea SA pentru ca avand in vedere modul de redactare a hotararii judecătoresti creanța nu este certă, lichida și exigibilă și în consecință hotararea judecătorească nu poate fi executata.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamantă au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Instanța de fond nu a observat ca drepturile suplimentare solicitate prin actiune nu au caracter de drepturi salariale, neavand caracter permanent, fiind incluse in cap.VI din CCM.
Avand in vedere sfera de cuprindere a noțiunii de salariu astfel dedusă din normele CCM, se impune concluzia ca primele de Paste si C, solicitate prin actiune nu sunt drepturi salariale in intelesul art.128 alin.2 din CCM, ci sunt drepturi fara caracter periodic.
De asemenea, se critica de catre recurenta faptul că în mod greșit prima instanta a respins exceptia de pematuritate a introducerii actiunii invocata de parata SA.
Potrivit alin.1 al art. 168 teza finala din CCM, drepturile salariale suplimentare nu se acorda automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Or, atat timp cat aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, conditiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantilor.
Un alt motiv de netemeinicie este acela ca instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritara nu are caracter retroactiv, iar decizia este datata 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de C si de Paste in salariu. Pentru ca timp de 3 ani de zile salariatii nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema intrunirii acestei Comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
Practic decizia de interpretare are rolul de a stabili care a fost voința părților cu privire la includerea primelor respective in salariu. Cu toate acestea, nu se poate susține că decizia are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmarit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
In mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constatand în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobanzii legale, asa cum prevede OG nr.9/2000.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
La termenul 7 aprilie 2009 intimata reclamantă formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Excepția de prematuritate invocată de recurentă este neîntemeiată câtă vreme aceasta susținut că sumele solicitate de reclamantă au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c ale art. 283 Codul Muncii și nu cele de la lit.e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Nici ultima critică a recursului nu este fondată deoarece în dispozitivul sentinței se prevede în mod expres că vor fi plătite drepturile salariale reprezentând echivalentul unui salariu de bază mediu brut și nu al unui salariu mediu brut pe unitate pentru fiecare, așa cum greșit prevede recurenta.
In ceea ce privește critica referitoare la faptul ca in mod gresit s-a stabilit actualizarea sumelor actualizate cu rata inflației și nu acordarea dobanzii legale, asa cum prevede OG nr.9/2000, se va retine ca si aceasta critica nu este intemeiata, fata de faptul că sumele solicitate reprezinta drepturi salariale.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.185 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, str.-,.1,.A,.2,.5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
Grefier
Fiind in med.semneaza
Grefierul Sef de Sectie
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored VD/MD
2 ex/ 15.04.2009
dosar fond - al Trib.
I
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
