Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 692/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.692/CM
Ședința publică de la 22 septembrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți:INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,--6 șiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.427/LM din 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, G,toți cu domiciliul ales în T,- și intimatul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 18.09.2008 și la data de 22.09.2008.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursurile civile de față;
1. Inspectoratul General al Poliției Române a declarat recurs la data de 26 mai 2008 împotriva sentinței civile nr. 427/LM din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
2. La data de 22 mai 2008 declarat recurs și Inspectoratul de Poliție al Județului T împotriva aceleiași sentințe.
3. La data de 28 mai 2008 declarat recurs și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În fapt,
Reclamanții, G, -, -, -, au chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate în cuantum de până la 20%, cuvenit pentru perioada 01.01.2004 - 29.11.2007, actualizat cu rata inflației, de la data nașterii acestui drept și până la data efectuării plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că, sunt angajați ai Inspectoratului de Poliție T unitate subordonată direct Inspectoratului General al Poliției Române din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și activează ca personal contractual în cadrul Inspectoratului de Poliție
Reclamanții au apreciat că plata acestei sume că plata acestei sume li se cuvine de drept întrucât prin dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare: "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne."
Au mai arătat reclamanții că în anul 2004 acest spor a fost acordat doar funcționarii publici cu statut special și nu și personalului contractual însă începând cu luna ianuarie 2005 plata lui a fost sistată până la 31.12.2005 ca urmare a apariției nr.OUG 118 din 24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului care, prin art. 2 alin. 1 precizează că în anul 2005 "se suspendă aplicarea dispoziției art. 6 din nr.OG 38/2003 ". Deci, în anul 2005 nu a beneficiat de acest spor nicio persoană din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. De asemenea, în anii 2006 și 2007 au beneficiat de acest spor doar funcționarii publici cu statut special, personalul contractual nu a beneficiat de acest spor.
Au precizat reclamanții că legiuitorul a prevăzut expres că și personalul contractual beneficiază de acest spor, mai mult decât atât, Ministerul Administrației și Reformelor a emis Ordinul nr. 132 din 09.02.2004 care cuprinde norme de aplicare a OG38/2003 iar referitor la aplicarea art. 6 din ordonanță la pct. 5.1 din norme este menționat "pentru activitatea desfășurată în instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar,
polițist, funcționar public și personal contractual, beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază astfel: vechime 1 - 2 ani - procent de 4%; 2 - 5 ani - procent de 8%; 5 - 10 ani - procent de 10%; 10-15 ani - procent de 13%; 15 - 20 ani - procent de 16%; peste 20 de ani - procent de 20%". De asemenea la pct. 5.2 din norme este menționat "prin activitatea desfășurată în calitate de personal contractual se înțelege perioada lucrată în această calitate cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată", iar la pct. 5.3 din norme este menționat "Sporul se acordă începând cu data întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime".
Reclamanții au mai arătat că este adevărat că prin nr.OUG 118 din 24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului, prin art. 2 alin. 1 se precizează că în anul 2005 "se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003, însă, dreptul nu a fost înlăturat de legiuitor prin vreo dispoziție de abrogare.
Arată reclamanții că doar exercițiul acestuia a fost suspendat, având doar vocația de a beneficia concret de acest drept.
În apărare, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Tad epus întâmpinare, prin care a arătat că reclamanții beneficiază de norma de hrană și de alte sporuri care sunt aplicabile polițiștilor dar OG38/2003 - privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, vizează numai salarizarea polițiștilor și nu și a personalului contractual.
De asemenea, a mai arătat pârâtul, tot în nr.OG 38/2003 sunt prevăzute și alte sporuri, inclusiv cel de pericol deosebit și altele.
Pârâtul a învederat instanței că reclamanții nu sunt funcționari publici cu statut special și salarizarea acestora este reglementată de nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nicidecum de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
De altfel, prevederile nr.OUG 24/2000 nu au instituit dreptul la spor de fidelitate, respectiv prima de concediu pentru această categorie de personal.
Referitor la dispozițiile legale invocate de reclamanți în baza cărora consideră că au dreptul, pârâtul a arătat că în nr.OG 38/2003, în art. 6 este menționat: "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual". Doar polițiștilor li se acordă un spot de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, nu și personalului contractual.
În apărare, a mai formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, prin care a arătat că, critica sa asupra cererii de chemare în judecată exclusiv cu privire la obligația ce se dorește a fi instituită prin hotărârea judecătorească, se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35, dispoziții care evidențiază independența celor două ministere în privința proiectării, aprobării și execuției bugetelor proprii.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse aprobării Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul pârâților unde va trebui să se regăsească suma ce face obiectul cererii de chemare în judecată pârâtul a arătat că este de observat că proiectul acestuia a fost elaborat pentru anul 2007 și urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite, în concret ministrul internelor și reformei administrative.
A mai precizat pârâtul că orice cheltuială din bugetul celorlalte pârâte este dispusă de autoritatea în cauză fără ca să poată decide, întrucât între aceste instituții nu există relații de prepușenie astfel încât obligația uneia să fie opozabilă celeilalte.
De asemenea, a arătat că, având în vedere că în elaborarea, aprobarea și execuția bugetului Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a instituțiilor subordonate, Ministerului Economiei și Finanțelor nu are niciun atribut, în considerentul că autoritățile în cauză se bucură de autonomie deplină, este evident ca admiterea cererii de chemare în judecată cu privire la pârât nu are temei.
Tot în apărare a formulat întâmpinare pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Astfel, a arătat că motivul pentru care nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză are ca temei dispozițiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că "inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică, iar conducătorul acestora este ordonator terțiar de credite".
De asemenea, a mai arătat că potrivit prevederilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, "ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale", iar la alin. 4 se prevede că ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor ce decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral.
Astfel, a precizat pârâtul că plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate cade în sarcina serviciului financiar al inspectoratului de poliție județean, care întocmește ștatele de plată ale angajaților.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că reclamanții fac parte din personalul contractual angajat în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T și în această calitate ei susțin că au dreptul la acordarea sporului de fidelitate prevăzut la art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar polițist, funcționar public și
personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază -".
A mai învederat pârâtul că în actul normativ amintit anterior se prevede la art. 1 că dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică funcționarilor publici cu statut special, denumiți în continuare polițiști, din unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative aflate sub incidența Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului. Articolul 1 alin. 1 din Statutul polițistului definește calitatea de polițist astfel "Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege -".
Drepturile la care face referire nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, sunt conferite doar polițiștilor, nu și personalului contractual.
Prin sentința civilă nr. 427/LM din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a, ca nefondată.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților și s-a constatat ca prescris dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 29 noiembrie 2004.
A fost admisă acțiunea reclamanților în parte.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sporului de fidelitate în cuantum de 20% către reclamanți, pentru perioada 30 noiembrie 2004 - 29 noiembrie 2007, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata acestor drepturi bănești către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția privind lipsa calității procesuale a.:
Între reclamanți și pârâtul există raporturi de muncă, pârâtul având calitatea de ordonator secundar de credite.
Așa fiind, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ca nefondată.
Pe fondul cauzei, raportat la probele administrate în cauză;
Reclamanții sunt angajați în calitate de personal contractual al T, unitate subordonată direct Inspectoratului General al Poliției T, din cadrul Ministerului Reformei Administrative.
Conform prevederilor art. 6 din nr.OG 38/2003: "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 138/1999: "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.".
Articolul 47 din Legea nr. 138/1999 face referire la drepturile salariale cuvenite personalului civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1.
Conform art. 1 din Legea 138/1999: "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne (denumit în prezent ) "
De altfel, la data promulgării acestui act normativ, polițiștii erau cuprinși în categoria cadrelor militare, pentru ca, ulterior, prin adoptarea Legii nr. 360/2002 să devină funcționari publici civili cu statut special, păstrând însă drepturile conferite de legea anterioară, cărora li s-au adăugat și cele reglementate de nr.OG 38/2003, respectiv sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, unde este menționată inclusiv categoria personalului contractual.
Așa fiind, instanța a obligat pârâții, în solidar, la plata sporului de fidelitate în cuantum de 20% către reclamanți, pentru perioada 30 noiembrie 2004 - 29 noiembrie 2007, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului suferit prin neplata la timp a acestui spor, către reclamanți.
În raport cu atribuțiile conferite prin Legea nr. 500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a întocmi proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, în baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credit și a bugetului propriu.
În consecință, instanța de fond a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata acestor drepturi bănești, către reclamanți.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță în ședința din 20 februarie 2008, urmează a se reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr.167/1958: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege".
Conform art. 3 din același decret, termenul de prescripție este de 3 ani.
Or, având în vedere că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate în cuantum de până la 20%, pentru perioada 01.01.2004 - 29.11.2007, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 30 noiembrie 2007, raportat la prevederile legale mai sus citate, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, constatând prescris dreptul la acțiune al acestora pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 29 noiembrie 2004.
1. Critica sentinței prim motivele de recurs formulate de Inspectoratul General al Poliției Române a vizat, în esență, următoarele:
Instanța de fond a interpretat greșit raportul juridic existent între intimații reclamant și recurent, respingând astfel excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului General al Poliției Române.
În susținerea acestui motiv de recurs au arătat faptul că intimații reclamanți sunt angajați ai Inspectoratului de Poliție al Județului T și nu ai Inspectoratului General al Poliției Române.
Astfel, calculul sumelor reprezentând plata sporului de fidelitate revine Serviciului Financiar al T care întocmește statele de plată ale angajaților. Această operațiune se efectuează odată cu acordarea drepturilor salariale, prin aplicația informatică, elaborată de Direcția Financiară din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 nu se poate reține solidaritatea alături de vreo altă structură a, deoarece recurentul nu poate cenzura procedurile bugetare, pe cele două fluxuri - ascendent (propunerile bugetare înaintate pe cale ierarhică) și descendent (repartizarea sumelor bugetare aprobate).
Referitor la dispoziția instanței prin care obligă în solidar pârâții la plata acestor drepturi salariale, recurentul apreciază că instanța de fond nu a identificat vreun temei legal (prevedere sau obligație contractuală conform dreptului comun) care să angajeze răspunderea în solidar cu ceilalți pârâți. Doctrina a apreciat ca fiind o chestiune de ordine publică identificarea unui astfel de izvor de drept. În consecință, acest aspect susține excepția lipsei calității procesuale pasive atât în fața instanței de fond, cât și în fața celei de recurs.
Pe fond, instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, considerând că intimații reclamanți beneficiază de acordarea sporului de fidelitate pentru perioada 30 noiembrie 2004 - 29 noiembrie 2007, obligând pârâții la plata acestuia în solidar.
Intimații reclamanți fac parte din personalul contractual angajat în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului În această calitate, ei susțin că au dreptul la acordarea sporului de fidelitate prevăzut la art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază -".
Drepturile cuvenite personalului contractual civil sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu cele ale nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, pentru această categorie de personal, întrucât personalul contractual din cadrul nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
Nu se poate susține că un tâmplar, un electrician, o femeie de serviciu, un șofer, etc. (personal contractual civil ) desfășoară activități similare cu un polițist, astfel încât persoanele din prima categorie să fie îndrituite să primească aceleași sporuri cu cele ale polițiștilor.
2. Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Inspectoratul de Poliție al Județului Tav izat, în esență, următoarele:
Reclamanții sunt angajați ca personal contractual în cadrul Inspectoratului de Poliție T și își desfășoară activitatea în baza contractului individual de muncă iar conform nr.OG 38/2003, sporul de fidelitate se acordă doar polițiștilor nu și personalului contractual.
Ordonanța nr. 38/2003 prevede acest spor de fidelitate doar pentru polițiști, nu si pentru celelalte categorii de personal.
În conformitate cu prevederile art. 4041Cod procedură civilă, au solicitat ca în situația desființării titlului executoriu (sentința recurată) să se dispună întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare în sensul de a se restitui sumele de bani încasate de fiecare persoană în parte.
3. Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative a vizat, în esență, următoarele:
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare sau ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă, în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata sporului de fidelitate, astfel încât este evident că personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
De asemenea, recurentul a arătat faptul că dispozițiile nr.OUG 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate pentru această categorie de personal.
A învederat faptul că personalul contractual civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
A arătat că polițiștii sunt salarizați conform nr.OG 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, iar cadrele militare din cadrul sunt salarizate conform prevederilor Legii nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Nu se poate concluziona că, întrucât dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999, personalul civil din care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, ar beneficia și de prima de concediu și sporul de fidelitate, întrucât aceste drepturi bănești instituite de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte
drepturi ale polițiștilor nu se acordă nici cadrelor militare din cadrul instituției recurente.
Recursurile sunt fondate.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către fiecare recurent, observă caracterul întemeiat al acestora, astfel că le va admite pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Recursul formulat de Inspectoratul General al Poliției Române a vizat, în esență, nelegalitatea soluției din perspectiva excepției calității procesual pasive și, pe fond, lipsa de temei legal a pretenției dedusă judecății.
Dezlegarea dată de instanța de fond în referire la această excepție va fi însușită și de instanța de recurs, ea nefiind criticabilă, însă, Curtea va completa considerentele cu următoarea motivație:
Articolul 21 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind Finanțele Publice dispune că ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Articolul 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 dispune: "Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Este incontestabil că plata efectivă a drepturilor bănești salariale cade în sarcina Inspectoratului de Poliție Județean, însă, calitatea procesual pasivă a Inspectoratului General de Poliție este atrasă din modalitatea efectivă de constituire și repartizare a creditelor bugetare.
Calitatea procesual pasivă a Inspectoratului General al Poliției Române vine și din aplicarea art. 22 din Legea nr. 500/2002 întrucât ordonatorul terțiar de credite este în imposibilitate de a dispune ordonanțarea cheltuielilor, în situația în care ar fi căzut în pretenții, decât numai în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate potrivit dispozițiilor art. 21.
De asemenea, în lumina dispozițiilor art. 48 lit. c din lege, repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare aprobate se face de "ordonatorii secundari de credite pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor terțiari de credite bugetare".
În aceste condiții se justifică menținerea în calitate de pârât a ordonatorilor secundari de credite.
Criticile sunt întemeiate din perspectiva fondului pretenției deduse judecății dar, întrucât acesta este un motiv de recurs comun tuturor celor 3 cereri de recurs, urmează a fi analizat împreună.
2. Recursul formulat de Inspectoratul de Poliție Tav izat și o cerere de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare din perspectiva dispozițiilor art. 4041Cod procedură civilă.
Desigur că cererea este pe deplin admisibilă și ea poate fi formulată în fața instanței de recurs, însă, acest recurent nu a făcut dovada executării titlului, respectiv a sentinței civile ce constituie obiectul analizei în prezentul recurs.
3. Analizând toate recursurile în raport de motivul care vizează temeinicia și legalitatea pretenției pe fond, Curtea le va admite cu consecința
respingerii acțiunii ca nefondate pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
de lege incidente în cauză:
Articolul 30 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române dispune: "Personalul contractual este supus reglementărilor din legislația muncii, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel".
Stabilirea salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar este prevăzută în Ordonanța de Urgență nr. 24 din 30 martie 2000, cu modificările și completările ulterioare.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sunt stabilite de Ordonanța nr. 38 din 30 ianuarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, dar și de Legea nr. 138/1999, acest din urmă act normativ cuprinzând și dispoziții referitoare la acordarea unor drepturi salariale personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, printre acestea nefiind prevăzut și sporul de fidelitate în cuantum de 20% solicitat de reclamanți.
Articolul 6 din nr.OG 38/2003 dispune: "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publice și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Din analiza textului de lege mai sus redat rezultă în mod explicit că beneficiarii sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază sunt polițiștii, indiferent de statutul acestora și anume militar, funcționar public și personal contractual (avem aici în vedere evoluția legislației în domeniu care a acordat un anumit statut polițiștilor), nefiind posibilă interpretarea pretinsă de reclamanți în conformitate cu care și personalul contractual ar fi beneficiarul acestui drept în lipsa calității de polițist.
Interpretarea Curții este în deplină concordanță cu art. 1 din nr.OG 38/2003 care arată în mod expres că dispozițiile acesteia se aplică funcționarilor publici cu statut special, denumit în continuare polițiști, din unitățile Ministerului d e Interne aflate sub incidența Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor.
Pe de altă parte, art. 49 din Legea nr. 138/1999 prevede că "Personalul civil din ministerele și unitățile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Prin urmare, legea cere ca personalul civil să desfășoare activități similare cu cele ale cadrelor militare pentru a beneficia de sporuri și prime acordate acestor categorii de salariați, pentru a nu se ajunge la punerea unui semn de egalitate între cele două categorii de salariați, în situația în care și atribuțiile de serviciu și responsabilitatea diferă.
Curtea consideră că nu se poate reține că un îngrijitor, un muncitor calificat, secretar dactilograf, fochist, etc. (personal contractual civil) desfășoară activități similare cu un polițist.
Pe cale de consecință, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursurile și, modificând în parte sentința, va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții pârâți:INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,--6 șiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.427/LM din 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, G,toți cu domiciliul ales în T,- și intimatul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile referitoare la excepțiile calității procesual pasive a Inspectoratului General al Poliției Române și prescripția dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/1.10.2008
gref.
4 ex./7.10.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
