Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7361/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7361
Ședința publică de la 11 2009
Completul constituit din:
Președinte: - ---
JUDECĂTOR 1: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Orășenescu -J împotriva sentinței civile nr. 6766/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul "Sănătatea" G, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Sănătății Publice, Casa de Asigurări de Sănătate G și Autoritatea de Sănătate Publică G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-reclamant avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură intimatul-reclamant a solicitat repunerea pe rol a pricinii, recursul fiind declarat și motivat în termen legal.
Reprezentantul convențional al unității reclamante solicită repunerea pe rol a cauzei și judecarea recursului.
Curtea, în temeiul art. 245 Cod proc. civ. admite cererea intimatului-reclamant și repune cauza pe rol. După care, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimatul-reclamant pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării.
.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 6766 din 24 noiembrie 2008 admis acțiunea formulată de petentul Sindicatul "Sănătatea" G în contradictoriu cu intimatul Spitalul Orășenesc
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petentul Sindicatul "Sănătatea" Gaf ormulat acțiunea de față în numele membrilor de sindicat care au calitatea de salariati in cadrul intimatei Spitalul Orasenesc
Prin art. 33 (devenit 34 dupa republicarea legii) din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici s-a prevăzut că,Functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat".
Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 6005/08.12.1999, producându-și efectele, si a fost republicat in Monitorul Oficial nr.251/22.03.2004.
Dreptul s-a născut, așadar, din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, de a da o anumită sumă de bani.
Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
În perioada dintre 08.12.1999 (data nașterii dreptului) și 02.01.2001 (data suspendării actului normativ ce a dat naștere dreptului subiectiv) facultatea subiectului activ a existat ca un drept pur și simplu, cum a existat și obligația corelativă, aceasta fiind executata de debitor.
În perioada incepand cu data de 02.01.2001 si pana la data introducerii actiunii însă, debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar.
Legea circumstanțiază instituția suspendării unui act normativ numai la situațiile ce se aliniază sintagmei,cazuri speciale".
Instanța constatat că toată perioada în care operează suspendarea (prelungită) a actului normativ generator de drepturi este o perioadă marcată de manifestări de subiectivism, abuz și arbitrariu.
Dacă Legea nr. 24/2000 nu cuprinde mențiuni privind faptele și împrejurările ce ar constitui,cazuri speciale", Constituția prin art. 53 alin. 1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică.
Chiar și în aceste cazuri (existența unor fapte și împrejurări) în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție, măsura trebuia să fie,proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere dreptului sau libertății".
Instanța a constatat că, condiția proporționalității nu este îndeplinită cât timp nu se cunosc situațiile ce au dus la măsura restrângerii.
Existența sau inexistența situațiilor nici nu poate fi apreciată cât timp, de fiecare dată, această măsură a operat pentru viitor, termenul prelungindu-se.
Astfel, prima de vacanță a fost acordată anumitor categorii de personal, ceea ce a dus la creerea unei situații discriminatorii din punct de vedere al salarizării care încalcă prevederile art. 23 din Declarația Universală a drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, iar potrivit art. 14 din CEDO, diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoge și comparabile fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea, potrivit CCM la nivel de ramură sanitară pentru anii 2001 - 2002 și 2005 - 2007, art. 49, respectiv art. 94, prima de vacanță face parte din salariul personalului sanitar, dar intimatele nu au acordat aceste drepturi bănești.
Faptul că prima de vacanță nu este menționată în contractele individuale de muncă ale salariaților nu constituie un impediment pentru neacordarea acestuia de către angajator. Mai mult, ontractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, iar contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
Față de aceste prevederi, instanța a constatat că intimata, prin neacordarea primei de vacanță, nu a respectat dispozițiile legele în vigoare și nici pe cele ale contractelor colective de muncă la nivel de ramură sanitară, iar, potrivit art. 269. angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În aceste condiții, instanța constată că dreptul la primă de vacanță solicitat de petenă există pentru salariații membrii de sindicat.
De asemenea, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale Dreptului Internațional".
Prima de vacanță solicitată de petenți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nefiind suspus prescripției extinctive.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâtul Spitalul Orășenesc
În motivele de recurs formulate acesta critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost admisă acțiunea, contractul colectiv de muncă prevăzând acordarea acestor prime sub condiție, respectiv în raport de modificarea legislației în vigoare. În lipsa unei prevederi legale, a unor legi speciale care să reglementeze acordarea primelor de vacanță pentru salariații din sistemul sanitar s-ar face cu nesocotirea voinței legiuitorului.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recursul fondat și va fi admis în baza considerentelor ce urmează a fi expuse.
Potrivit art.1 alin.2 din OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe de urgență privind modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă următoarelor categorii: funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Membrii de sindicat, salariați ai Spitalului Orășenesc J reprezentați de intimata - reclamantă Sindicatul "Sanitas" G nu fac parte din categoriile de salariați enumerați la alin. 2 al OUG nr. 146/2007, respectiv funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale.
Astfel, în cazul celor pe care intimata - reclamantă îi reprezintă nu pot fi incidente dispozițiile legale aplicabile unor categorii speciale de salariați, ci sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii. In conformitate cu dispozițiile art. 154 și urm. din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
In cazul intimaților drepturile salariale au fost stabilite prin lege, urmare a negocierii cu reprezentanții sindicatelor, acordarea primelor de vacanță pentru această categorie de personal nu a fost reglementată prin actele normative invocate de intimații - reclamanți, iar aprecierea conform căreia sintagma "alte categorii de personal" i-ar include și pe cei pe care-i reprezintă, este eronată.
Prin OUG nr. 146/2007, legiuitorul a indicat clar categoriile de personal și mai mult, a precizat că dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile personalului al cărui drept la prima de vacanță a fost suspendat prin acte normative, ceea ce nu este cazul în speță.
In privința discriminării invocate, se reține că potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Intimații - reclamanți au susținut, în esență, faptul că există situații comparabile, tratate juridic diferit, fără nici o justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat între situații comparabile sau analoage manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma condițiilor expuse mai sus, Curtea constată că situațiile invocate de intimații - reclamanți nu sunt comparabile, cu atât mai puțin analoage.
Față de aceste considerente criticile formulate de recurenți în ceea ce privește fondul cauzei sunt întemeiate și în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul Orășenescu -J împotriva sentinței civile nr. 6766/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul "Sănătatea" G, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Sănătății Publice, Casa de Asigurări de Sănătate G și Autoritatea de Sănătate Publică G, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 2009.
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/17.12.2009
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
