Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 819/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 819/
Ședința publică de la 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr.428/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurenta și avocat pentru toți intimații-reclamanți,lipsă fiind aceștia.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială nr. - și note scrise; arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, a solicitat admiterea excepției invocate având în vedere că primele nu se înscriu în noțiunea de salariu. Pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, urmând a fi avute în vedere concluziile scrise depuse la dosarul de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea acesteia. Solicită a fi avute în vedere notele scrise depune la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 428/D/ 2.06.2008 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosar -, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a admis acțiunea principală și acțiunile conexe formulate de reclamanții, toți cu domiciliul ales la cabinet de avocatură cu sediul în municipiul Str. - - - 2. 13 în contradictoriu cu pârâta SC "" SA astfel cum a fost precizată; drept urmare, pârâta a fost obligată să achite reclamanților, cu titlu de suplimentări salariale de Paști și C, cuvenite în temeiul art. 168 din CCM pe anii 2004-2006, după cum urmează:
1. - 9330 lei
2. - 9330 lei
3. - 9330 lei
4. - 5630 lei
5. - 5630 lei
6. - 5630 lei
7. - 5630 lei
8. - 5630 lei
9. - 7480 lei
10. - 2380 lei
11. - 7480 lei
12. - 2380 lei
13. - 3780 lei
14. - 4780 lei
15. - 2380 lei
16. - 2380 lei
17. - 7480 lei
sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A mai fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea reclamanților, și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanții, cu excepția numiților, și pentru care nu au fost administrate dovezi în acest sens, au fost salariați ai SNP SA în perioada 2004 - 2006.
Potrivit art. 168 alin.1 din Muncă încheiat în anul 2003 între SNP sa si salariații societății, reprezentați de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA cu minimum 15 zile înainte de fie4care eveniment urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii concrete a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat. Pârâta susține că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în anii următori astfel încât obligația prevăzută de art. 168 CCM ar fi fost îndeplinită, însă această susținere nu putea fi verificată decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paști și de C la nivelul anului 2003 (societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile de "salariu de bază mediu " despre care vorbește CCM și de "salariu mediu brut" la care face referire adresele nr. 1566/25.03.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006 și 534/11.06.2007 și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că obligația prevăzută de art.168 CCM fost îndeplinită de către SC SA, probă cu administrarea căreia pârâta nu a fost de acord.
Instanța a reținut că, urmare a modificării alineatului 2 al articolului 168 din CCM (privind contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, ), în sensul că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", societatea pârâtă nu a mai acordat reclamanților, în cursul anilor 2004, 2005, 2006, suplimentările salariale prevăzute la alineatul 1.
Coroborând dispozițiile art. 168 din CCM pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM pentru anii 2005 și 2006 instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art. 168 din și pentru anii 2004, 2005 și 2006, aceste suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Motivat de faptul că pârâta nu și- îndeplinit obligațiile stabilite prin articolul anterior enunțat, prezenta acțiune este întemeiată, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin.4 Codul muncii, să fie adusă cu consecința obligării acesteia la plata sumelor constând în prime de paști și pentru anii 2004 - 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, conform dispozițiilor art. 1084.civil în funcție de perioada în care fiecare salariat a avut calitatea de salariat al societății. În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art. 168 alin. 1 din, deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, salariu ale cărui valori sunt cele stabilite prin adresele nr. 2022din 04.09.2007 și 2919 din 12.11.2007, instanța constată că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr. 2919/12.11.2007 pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv ( abia în anul 2007 ) cuantum salariului de bază mediu pentru anii 2003 - 2007, în contradicție cu adresele transmise anual structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul "salariului mediu brut" - adresele nr. 1566/25.03.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006 și 504 din 11.06.2007.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanții, și, aceasta urmează a fost respinsă motivat de faptul că nu au fost administrate probe din care să rezulte că în perioada 2004-2006 inclusiv ( parțial sau integral ) aceștia ar fi avut calitatea de salariați ai societății pârâte.
Instanța a reținut că excepția prescrierii dreptului la acțiune este neîntemeiată, urmând a fi respinsă; în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii, care se referă la o prescripție specială, ci prevederile art. 283 lit. c din Codul muncii întrucât este vorba de drepturi salariale, astfel încât cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, împotriva sentinței s-a formulat recurs de către pârâta SC" " SA, care, în esență, a criticat sentința pentru următoarele considerente:
- Dreptul reclamanților la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit."e" din Codul muncii din moment ce stimulentele solicitate nu aveau caracter periodic și nu reprezentau drepturi salariale în accepțiunea art. 154 alin.1 muncii.
- Evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu, începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, fapt realizat așa cum reiese atât din art. 168 alin.2 din CCM- versiunea republicată din 2005, cât și din consemnările Comisiei Paritare. Mai mult, așa cum rezultă din adresa 2919/12 noiembrie 2007, salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an, negocierile ulterioare privind exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg.
- Neachitarea c/valorii expertizei nu trebuia sancționată cu admiterea acțiunii din moment ce art. 287.muncii nu instituie o obligație exclusivă în sarcina angajatorului în a administra probe; oricum depusese acte în combaterea acțiunii ce nu au fost analizate și a apreciat că litigiul presupunea doar interpretarea clauzelor CCM.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului sumelor acordate prin luarea în considerare a adresei 2919/2007 cu privire la cuantumul salariului de bază mediu pe anii 2004-2007.
Legal citați intimații reclamanți au fost asistați de apărător ce a formulat concluzii orale și scrise în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304 pct.9, 304/1, 312.pr.civ. constată caracterul său nefondat justificat de următoarele considerente:
Potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit (alin. 1) "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile dar și criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal al acțiunii rezultă cu certitudine că, prin negocierea Contractului colectiv de muncă - care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților"-, s-a imprimat acestei prime - prevăzute ca o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte -, natura unui drept salarial.
În aceste condiții, față și de limitele investirii - plata unor drepturi salariale -, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce se corelează și cu textul art. 166 alin. 1 din Codul muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Prin urmare, nu va fi reținută susținerea recurentei privind incidența termenului de 6 luni prev. de art. 283 alin.1 lit."e" muncii, aplicabil doar cererilor vizând neexecutarea unei clauze sau a contractului colectiv de muncă. II. Și pe fondul cauzei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și apreciere a probatorului, susținerile recurentei fiind neîntemeiate întrucât:
Interpretarea sintactică și morfologică a dispozițiilor art. 168 alin.1 și 2 din CCM așa cum au evoluat în timp între 2003-2005 ( formă menținută și în 2006,2007 - fl.142 -147 vol I, fl.368 vol II fond ) este o falsă problemă, litigiul purtând asupra obligației de plată a drepturilor salariale prevăzute de alin.1 al respectivului text, restante prin neachitarea lor efectivă. Astfel, relevanță prezintă doar dacă în mod practic s-a dat curs respectivei obligații ( eficiență financiară ), pentru că este știut că simpla sa prevedere în CCM, deși necesară, nu este și o condiție suficientă.
Ori tocmai această dovadă pârâta nu a reușit să producă în cauză; în acest moment al analizei, este de menționat că înscrisurile depuse la fond - respectiv state de plată ( fl. 147-167 vol I, fl. 383-388 vol.II ) - nu au putut fi luate în considerare de către prima instanță întrucât având caracter strict tehnic nu puteau fi interpretate decât prin prisma lămuririlor unui specialist în domeniul contabil; ori expertiza contabilă pusă în discuție de către instanță ar fi fost singura probă pertinentă și utilă ce ar fi putut să se coroboreze cu susținerile pârâtei și cu înscrisurile respective pentru a reflecta situația reală; însă prin refuzarea administrării acestei probe, respectiv a suportării c/val salefără a aduce vreun argument în acest sens ( nici măcar cele invocate prima dată în recurs), pârâta și-a asumat posibilitatea judecării cauzei pe baza probatoriului administrat și practic a acceptat aplicarea consecințelor decurgând din poziția procesuală adoptată. ( trebuie remarcat că această consecință nu-i era necunoscută recurentei din moment ce a beneficiat de asistență calificată ).
Prin urmare, în susținerea recursului, invocă practic propria sa cultă procesuală.
recurentei că în astfel de litigii, potrivit art. 287C.muncii,sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare; prin urmare, atât timp cât aceste dovezi nu au fost făcute, reclamanții nu erau obligați a ieși din pasivitate și a face dovadă contrară.
Mai mult, dacă facem abstracție de caracterul obligatoriu a acestei norme, devine incidentă regula instituită de art. 1169.civil - conform căruia cel ce face o propunere trebuie să o dovedească -, caz în care obligația de a dovedi plata revenea tot recurentei pârâte.
În contextul celor expuse reiese că prima instanță a interpretat corect refuzul de a susține c/val expertizei contabile ca o recunoaștere a dreptului pretins.
Sub aspectul motivului subsidiar, cum că s-a greșit cuantumul primei cuvenite pentru perioada 2005-2007 acordându-se mai mult decât s-a negociat, prin luarea în considerare a nivelului "salariului mediu brut" în loc de "salariul de bază mediu" la nivel de, se reține că nici acesta nu este întemeiat întrucât:
- nu s-a dovedit că sumele comunicate cu adresa 2919/2007 au fost negociate cu conform obligației asumate prin CCM 2003-2007;
- dacă aceste sume s-ar fi inclus în salariu de bază încă din 2003, înseamnă că nu mai putea fluctua cuantumul lor și atunci apare ca lipsită de logică menținerea tezei a II-a a alin.1 în art. 168 al CCM pe anii ulteriori anului 2003 cu privire la obligația negocierii pentru stabilirea cuantumului, a modalității de acordare, etc.
Mai mult, în același context, nu se explică nici creșterile menționate în adresa 2919/2007 - creștere sigură și constantă evidentă și din cuantumurile menționate în adresele comunicate instanței de fond cu nr. 6576/2007, 6942/2007 ( fl. 357-358 vol. II ).
- singurul criteriu obiectiv de determinare a cuantumului primelor a rămas salariul mediu brut, al cărui cuantum a fost recunoscut de pârât prin comunicările în teritoriu ( fl. 15-17 vol.I ), acceptat de către reclamantă ( fl. 173-175 d fond vol I, fl. 316 fond vol II ) și însușit și de către pârâtă prin refuzul administrării probei cu expertiză contabilă.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefundat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă SC" " SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 428/D/ 02.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 10 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER,
red. /
red./ 14.11.2008
tehnored.DM/18.11.2008
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
