Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 821/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 821/
Ședința publică de la 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 424/D/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av., cu delegație pentru recurenta,și av. pentru intimați,lipsă fiind intimații.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că recursul a fost formulat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru.
Av. depune la dosar împuternicirea avocațială nr. -/10.11.2008 și chitanța pentru plata onorariului de avocat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului față de faptul că soluția primei instanțe este neîntemeiată. Pe excepție arată că se impune termenul de prescripție de 6 luni deoarece primele nu se înscriu în noțiunea de salariu, urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. 283 lit. e din Codul Muncii. Pe fond arată că din anul 2003 primele au fost incluse în salariul de bază astfel că nu se mai pot acorda încă odată,unitatea achitându-și obligațiile conform contractului colectiv de muncă. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs instanța urmează a aprecia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției prescripției deoarece în speță este vorba despre un drept individual, contractul colectiv de muncă fiind un cadru general de la care se pornește, motiv pentru care prevederile contractului individual de muncă sunt cel cuprinse în contractul colectiv de muncă. Solicită respingerea recursului, urmând a fi avute în vedere concluziile scrise depuse la instanța de fond. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința civilă nr. 424/D/08.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a admis acțiunea principală, formulată de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la cabinet de avocatură în contradictoriu cu pârâta SC SA și in consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale de C și de Paște, cuvenite în temeiul art.168 din Contractul Colectiv de muncă, pentru anii 2004 - 2006, această suma urmând fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau în onorariu de avocat, câte 166,67 lei fiecărui reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 5135 din 12.09.2007, -, toți cu domiciliul în O, au chemat în judecată SC SA - membru Grup solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să le plătească suma de 9256,16 lei fiecăruia, sumă ce reprezintă drepturi salariale suplimentare cuvenite de Paști și de C, pentru anii 2004, 2005, 2006 și neacordate, potrivit art. 168. încheiat la nivelul societății pentru anii 2004 - 2007 în cuantum de 8460 lei care au fost actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei până în martie 2007 și că potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2004- 2007, art. 168 alin. 1, salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Obligația de a plăti aceste sume nu a fost respectată de către pârâtă, astfel că datorează fiecărui reclamant suma de 8460 lei, având în vedere că salariul mediu brut a fost în 2004 de 980 lei, în 2005 de 1400 lei, în 2006 de 1850 lei.
Motivând în drept cererile, reclamanții au invocat dispozițiile art. 269,238, 161 alin. 4 din Codul Muncii, ale art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, 2005 iar în dovedirea susținerilor lor au depus la dosar înscrisuri ( fl. 6- 270).
Examinând actele si lucrările dosarului prin raportare la probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
Instanța analizând excepția invocată, a constatat că aceasta nu este fondată, deoarece drepturile pretinse sunt de natura salarială, astfel încât, intrând în categoria de "drepturi salariale" la care face referire art.283 alin.1 lit.c) din Codul Muncii, ele pot fi pretinse în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune; excepția prescripția dreptului material la acțiune a fost, deci, a fi respinsă.
Potrivit art. 168 alin. 1 din C, încheiat în 2003 între SNP SA și salariații reprezentați de.I cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ( fl. 339 - 340)Pârâta susține că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în anii următori astfel încât obligația prevăzută la art. 168. a fost îndeplinită de către societate, însă această susținere nu ar putea fi verificată de instanță decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paști și de C la nivelul anului 2003 ( societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile de " salariu de baza mediu" despre care vorbește și de "salariu mediu brut" la care fac referire adresele nr. 3084/2007 și 2919/2007 (fl. 337 - 338), și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că obligația prevăzută de art. 168. a fost îndeplinită de către SC SA.
În ceea ce privește baza de calcul drepturilor salariale recunoscute de art. 168 alin. 1. deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de baza mediu la nivel de, salariu ale cărui valori sunt cele stabilite prin adresele nr. 2919 /12.11.2007 ( fl. 338), instanța constată că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr. 2919/12.11.2007 pârâta stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salariului de bază mediu pentru anii 2003 - 2007, în contradicție cu adresele transmise anual structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul " salariului mediu brut " adresele cu nr. 713/2006, 504/2007, 1566/2003, 313/2005 ( fl. 6-9 ).
Având în vedere însă, că societatea pârâtă a refuzat să achite onorariul stabilit în sarcina sa, față de dispozițiile art. 287 Codul Muncii potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs de către pârâtă care, în esență, a arătat că:
- Dreptul reclamanților la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit.1 din Codul Muncii.
- Evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu, începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, dovadă fiind și consemnările Comisiei Paritare.
- Mai mult, așa cum rezultă din adresa 2919/12 noiembrie 2007, salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an.
- In subsidiar, s-a arătat ca sumele nu unt corecte întrucât nu s-a avut in vedere salariul de baza mediu.
Recursul este nefondat urmând a fi respins. Pe lângă considerentele primei instanțe, se mai impun următoarele:
În speță nu suntem în prezența neexecutării unei clauze sau a contractului colectiv de muncă, reclamanții adresându-se instanței pentru plata unor drepturi salariale, deci norma aplicabilă este art.283 al.1 lit. c din Codul Muncii.
II. Pe fondul cauzei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și apreciere a probatorului.
Contractul Colectiv de Muncă la nivelul anului 2004 prevăzut în art.168 al.2 că:
"Pentru anul 2003suplimentările de la alin.1 ( de Paști și de C - )"vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " ".
În anii următori același aliniat al art.168 a căpătat forma: "În anul 2003suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articolau fost introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat".
Având în vedere faptul că redactarea este rodul negocierilor părților, transpusă în clauză contractuală cel mai probabil de juriști, din interpretarea teleologică rezultă că, în realitate, doar în anul 2003 cele două drepturi au fost incluse în salariu.
Faptul că salariul a crescut substanțial, precum șiulterioarainterpretare dată de Comisia Paritară, în lipsa unui text expres și neechivoc care să ducă la includerea acestor drepturi pe anii 2004-2007 în salariu, nu poate duce la concluzia că acțiunea este nefondată.
III. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, respectiv referitor la cuantumul salariului de baza mediu brut, Curtea,in lipsa unei expertize, refuzate de in prima instanța, nu poate aprecia asupra unui alt cuantum decât cel stabilit de prima instanța.
Va respinge pentru considerentele expuse recursul pârâtei.
Va obliga recurenta la suportarea cheltuielilor efectuate de intimați in recurs, conf. art. 274 Pr.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 424/D/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească fiecărui intimat câte 38,8 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 10 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER,
red./
red.dec.
tehnored. /2 ex.
27.11./3.12.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
