Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 845/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 845/
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1259 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1259 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu -M, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie c Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamanților și a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 5% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006), începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data de 31 martie 2007; a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea acestor reclamanți a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 2% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007), începând cu data de 1 aprilie 2007 și până la data de 30 septembrie 2007; a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamanților, și a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 2% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007), începând cu data de 16 aprilie 2007 și până la data de 30 septembrie 2007; a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 2% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007), începând cu data de 1 aprilie 2007 și până la data de 30 septembrie 2007; a obligat pârâții, în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 11% (raportată la salariul de bază din luna septembrie 2007), începând cu data de 1 octombrie 2007 și până la încetarea stării de discriminare; sumele de mai sus vor fi actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale până la data efectivă a plății; la sumele respective se va adăuga și dobânda legală calculată din data de 14 martie 2008 până la plata efectivă a debitului; restul pretențiilor reclamanților au fost respinse;
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ministerul Justiției a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 și ale art. 27 din OG nr. 137/2000, pe care s-a bazat soluția instanței de fond, având ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, au fost declarate neconstituționale. Având în vedere că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, s-a solicitat instanței de recurs să reanalizeze cauza și prin prisma acestor decizii să dispună modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
S-a mai relevat faptul că instituirea drepturilor solicitate de reclamanți, care sunt consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, în beneficiul unei categorii profesionale și neprevederea ori prevederea într-un alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare. De asemenea, atât consilierii de probațiune cât și alte categorii profesionale, salarizate de la bugetul de stat (personalul auxiliar, funcționarii publici, cei care ocupă funcții de demnitate publică, personalul contractual) sunt categorii profesionale deosebite, fiecare având statut propriu și, de asemenea, sisteme diferite de stabilire a drepturilor salariale, astfel că este lipsită de temei legal obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților consilieri de probațiune a creșterilor salariale care s-au acordat în cursul anului 2007 categoriilor enumerate mai sus.
Referitor la actualizarea sumelor acordate atât cu indicele de inflație, cât și cu dobânda legală, s-a invocat faptul că prin aceasta se realizează o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat modificarea sentinței atacate și în principal respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de Ministerul Finanțelor Publice, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare susținerile pârâtului referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, instituție care este terță față de raporturile juridice existente între reclamanți și ceilalți pârâți. Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat acordarea unor drepturi salariale, în mod corect reclamanții și-au îndreptat pretențiile față de unitatea angajatoare, întrucât orice culpă în legătură cu plata salariului și a altor drepturi salariale poate fi reținută doar în sarcina acestuia.
S-a invocat, de asemenea, faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata salariului sau a altor drepturi salariale către angajații altor instituții, deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în gestionarea bugetului instanțelor judecătorești și prin urmare, acest minister nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că salarizarea categoriei profesionale din care fac parte reclamanții este stabilită conform Legii nr. 327/2006, iar reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile legale care reglementează sporurile salariale acordate prin sentința criticată.
De asemenea, s-a invocat faptul că instanța de fond prin sentința pronunțată a nesocotit și dispozițiile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Recursurile declarate au fost înaintate spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă ulterior dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Curții de Apel Târgu -M, având în vedere că prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamanții, consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând majorările de 5%, 2% și 11% din salariul de bază, prevăzute de OG nr. 10/2007, invocând faptul că sunt discriminați în raport cu ceilalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului care au beneficiat de majorările salariale menționate.
Acțiunea reclamantului a fost admisă, instanța de fond reținând incidența în cauză a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Prin mai multe decizii pronunțate în mod succesiv de Curtea Constituțională ( deciziile nr. 818-821/2008) aceste prevederi legale au fost declarate neconstituționale, constatându-se că prevederile respective sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Având în vedere că prin sentința atacată instanța de fond a acordat reclamanților despăgubiri echivalente cu majorările salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, deși aceștia nu se încadrează în categoria personalului vizat de normele legale menționate, curtea reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal în contextul în care în speță trebuie să se țină cont de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamanților, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, apreciind că față de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1259 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că:
Respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu -M, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie c Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
Menține celelalte dispozițiile ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-24.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
