Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 854/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 854/2008-
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia | - - | - JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța |
- --- | - JUDECĂTOR 3: Trif | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursului civilintrodus de recurenții reclamanți, -, toți cu domiciliul procedural ales la sediul DNA din O- județul B în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 12-14, DEPARTAMENTUL NAȚIONAL ANTICORUPȚIE, cu sediul în B sector 1--81, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța cpt. nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 712/LM/2007din 03 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.712/LM/2007 din 03 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins excepția inadmisibilității.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % invocând ca temei de drept disp. L 444/2006 pentru aprobarea OG 19/2006, ale OG 6/2007, L 656/2002 modificată prin L 405/2002 și ale OG 137/2000.
Din examinarea textelor de lege invocate de reclamanți pentru admiterea acțiunii s-a reținut că funcția de procuror anticorupție, pe care o ocupă reclamanții, nu este enumerată în textele de lege ca fiind beneficiara sporului de confidențialitate de 15 % solicitat. Astfel, conf. art 3 din L 444/2006 pentru aprobarea OG 19/2006 " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază ". De asemenea conf art 15 al.1 din OG 6/2007 sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. Conf. art 20 al.3. din L 656/2002 s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15 % unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. De asemenea conf OG 137/2000 s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15 % personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Din textele de lege amintite mai sus rezultă indubitabil că reclamanții ocupând funcțiile de procurori nu sunt îndreptățiți la sporul de confidențialitate solicitat întrucât nu există nici un text de lege care să prevadă acordarea acestui spor și procurorilor anticorupție. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde acest spor și procurorilor atunci prevedea în mod expres într-unul din textele de lege menționat, acordarea acestui spor și procurorilor.
Conform principiului separărilor puterilor în stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, astfel încât instanța de judecată are menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează în acțiunea formulată reclamanții.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor și Economiei s-a constatat că în conf. cu art 19 din L 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Față de aceste dispoziții legale și ținând cont și de disp.art 131 din L 304/2004 conform cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, s-a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de reclamanți.
Referitor la excepția inadmisibilității formulată de pârâtele Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public, instanța s-a constatat că obiectul dedus judecății îl reprezintă aplicarea unui pretins spor ce face parte din drepturile salariale ale magistraților, acțiune care se introduce la instanța de judecată competentă ținând cont și de principiul consacrat în art 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Tiberi și.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:
-hotărârea recurată consfințește menținerea unei inegalități vădite între situația persoanelor din cadrul sistemului Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională, din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pe de o parte și magistrați, pe de altă parte;
-în situația în care toate categoriile profesionale din cadrul instituțiile publice enunțate gestionează informațiile clasificate, s-a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate acestora cu titlul de sporuri salariale, ceea ce este în contradicție cu principiul egalității cetățenilor consacrat în art. 16 alin. 1 din Constituția României republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 147 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dispozițiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția privind proprietatea;
-pentru eliminarea oricărei discriminări între procurorii cu drept de acces la informațiile clasificate și categoriile profesionale enumerate anterior, se impune instituirea răspunderii autorității pentru tratament discriminatoriu;
-respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității de a repara prejudiciul cauzat persoanelor lipsite de echivalentul acestui spor.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că admiterea acțiunii ar echivala cu adăugarea de către instanță la legea specială de salarizare a magistraților, respectiv la Ordonanța Guvernului nr. 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor, mai mult, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a soluționat o cauză care are ca obiect constatarea discriminării prin neacordarea personalului din cadrul autorității judecătorești a sporului de 15% pentru confidențialitate pronunțând în acest sens hotărârea nr. 437/05.11.2007 prin care nu au fost reținute aspecte care intră sub incidența art. 20 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În primul rând este de subliniat că părțile recurente se includ în categoria personalului unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar acestora le-a fost impusă prin lege obligație profesională imperativă, de confidențialitate care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Neîndeplinind o funcție de demnitate publică, recurenții se află în aceeași situație ca și a personalului din unitățile bugetare, acestuia din urmă însă recunoscându-i-se dreptul corelativ salarial pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate.
La fel ca și personalul din unitățile bugetare, recurenții sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, ele se supun obligației de confidențialitate, o atare obligație găsindu-și reglementarea în Codul muncii în textul art. 26 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
În situația în care în sarcina recurenților a fost instituită obligația de confidențialitate, dreptul corelativ acesteia rezidă în contraprestația salarială, iar în ipoteza nerecunoașterii unui atare drept ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală și respectiv dreptul la salariu pentru munca prestată, reglementate de art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, iar în speță nu există nici justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea recurenților de la acordarea beneficiului pecuniar solicitat, câtă vreme criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același, el reprezentând efectul obligației de confidențialitate impuse de lege pentru toate persoanele, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Recurenților le-a fost refuzat sporul de confidențialitate, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestuia, ci sub motivul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu, conform art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Existența discriminării recurenților rezultă și din dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, din art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție, și nu în ultimul rând art. 4 din Cartea socială europeană revizuită.
Elocvente sunt în același sens prevederile art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, conform cărora diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii, însă în speță, neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, restul personalului bugetar beneficiind de acest spor tocmai pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate la fel ca și recurenții, de altfel.
Cât privește cererea îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este găsită de instanță ca fiind întemeiată dat fiind că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, și proiectului legii de rectificare bugetară, în lipsa rectificării bugetului Ministerul Justiției aflându-se în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor pretinse de părțile recurente.
Având în vedere prevederile art. 1082 Cod Civil, recurenții sunt îndreptățiți inclusiv la actualizarea sumelor reprezentând drepturile bănești cuvenite prin luarea în considerare a ratei inflației la data când urmează a se efectua plata, demers necesar pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia constând în devalorizarea în timp a monedei naționale.
De asemenea, față de prevederile legale ce reglementează conținutul înscrierilor din carnetul de muncă, acesta constituind actul oficial prin care se dovedește, printre altele, salariul de bază și alte drepturi care se includ în acesta, urmează ca în carnetul de muncă al recurenților să fie efectuate mențiunile corespunzătoare.
Dat fiind că MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR compare de la declanșarea prezentului proces în calitate de pârât, cererea de chemare în garanție a acestuia nu întrunește cerințele prevăzute de articolul 63 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite acțiunea și va dispune obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate începând cu iulie 2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sumele sume ce vor fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație cu efectuarea totodată a mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale recurenților. Totodată se va respinge cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, acesta, în calitate pârât, urmând a fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus derecurenții reclamanți, -, toți cu domiciliul procedural ales la sediul DNA din O- județul B în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 12-14, DEPARTAMENTUL NAȚIONAL ANTICORUPȚIE, cu sediul în B sector 1--81, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța cpt. nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 712/LM/2007 din 03 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pârâțiisă calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna iulie 2007 și până la data de 22 mai 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Obligă pe pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORPUBLICE să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești menționate.
Respinge cererea de chemare în garanțiea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- -
decizie:./20.06.2008
Complet fond: Fl.
în 2 ex.: /09.07.2008
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
