Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 950/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 950
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.243 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond respingerea capătului de cerere privind obligarea recurentei-pârâte la plata suplimentelor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă întrucât aceste sporuri au fost introduse în salariu potrivit telexului nr.2412/1998.
De asemenea, solicită exonerarea recurentei-pârâte de la plata cheltuielilor de judecată, depune și concluzii scrise și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5591/120/31.10.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta SC SA, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii de gaze și aprovizionarea toamnă-iarnă, reactualizate cu indicele de inflație la data plății pentru perioada 2005-2007, obligarea pârâtei să acorde acțiunile gratuit la care reclamantul are dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare și plata beneficiilor conform CCM pentru anii 2005 - 2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat este angajatul SC SA - Sucursala V și nu a primit aceste drepturi, deși sunt prevăzute în CCM pe anii 2005 - 2008.
La dosarul cauzei s-au depus: copie de pe cartea de muncă și buletinul de identitate al reclamantului.
Deși legal citată pârâta nu a depus la dosarul cauzei, nu a formulat întâmpinare, nu a invocat excepții și nu a solicitat probe în apărare.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.243 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă iarnă pe anul 2007, s-au respins restul capetelor de cerere și totodată, a fost obligată pârâta la 340 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin art. 176 din CCM se prevede dreptul salariaților SA la plata contravalorii cotei de gaze de 4000 mc, iar la art.170 alin.1 și 2 din CCM la nivel de grup se prevede dreptul salariaților la contravaloarea aprovizionare toamnă-iarnă, însă contravaloarea cotă gaze a fost inclusă încă din anul 1997 în salariul mediu de bază al fiecărui salariat astfel că dispozițiile privind aceste drepturi nu se mai regăsesc pe anii ulteriori și din acest motiv acțiunea pe aceste drepturi va fi respinsă.
Cât privește aprovizionarea toamnă-iarnă, instanța de fond a reținut că aceasta este prevăzută în CCM la nivel de ramură pe anul 2007 și cum pârâta nu a făcut dovada că a acordat aceste drepturi salariale, a admis acest capăt de cerere pentru anul 2007.
În ceea ce privește dreptul la acțiuni și beneficii, instanța de fond a reținut, că între și SA s-a încheiat un protocol prin care se încearcă soluționarea acestui litigiu pe cale amiabilă, motiv pentru care a respins acțiunea ca prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prima critică vizează greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Cea de-a doua critică se referă la lipsa calității procesuale active a reclamanților, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art.283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a apreciat că aceasta este de asemenea nefondată în condițiile în care aceștia sunt salariați ai pârâtei, iar obiectul acțiunii vizează o clauză din contractul colectiv de muncă care produce efecte pentru reclamanți conform art. 241 pct.1 lit.a a Codului Muncii. Invocarea de către pârâtă a unui drept inexistent din partea reclamanților nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale active a acestora, atâta timp cât aceștia au calitatea de salariați, ceea ce atrage calitatea lor de reclamanți în prezentul conflict de muncă, conform art. 282 lit. Codul muncii.
Referitor la motivul de recurs ce vizează greșita admitere a acțiunii,deși reclamanții au încasat drepturile salariale ca urmare a includerii acestora în salariu curtea reține că potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi admis în temeiul art.312 cod pr.civ. se va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă iarnă, ca neîntemeiat, urmând ca în conformitate cu art.274 Cod procedură civilă să exonereze pârâta de plata cheltuielilor de judecată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.243 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă pe anul 2007 și exonerează pârâta de plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
3 ex./14.05.2009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
