Drepturi salariale (banesti). Decizia 949/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 949

Ședința publică din data de 6 mai 2009

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

- -

Grefier-

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.323 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenta-reclamantă.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.

Avocat pentru intimata-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că în ceea ce privește cota de gaze, aceasta a fost introdusă în salariul de bază începînd cu anul 1996, iar în ceea ce privește aprovizionarea de toamnă-iarnă, și aceasta a fost introdusă în salariul de bază urmare telexului nr.2412/1998.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului reclamantei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Reclamanta a chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale pentru anii 2005 și 2006 reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă conform art.170 din contractul colectiv de muncă pe ramură cât și echivalentul valoric al cantității de 2500-4000. gaze naturale, la care se adaugă cota de participare la profitul anual al societății pârâte

pentru aceeași perioadă, toate aceste drepturi la valoare actualizată în raport de inflație.

În motivarea acțiunii a susținut reclamanta că deși aceste drepturi i se cuveneau conform art.170,179 și 139 alin.(1) din contractul colectiv de muncă pârâta nu le-a acordat cu toate că această obligație revenea în mod expres pârâtei.

După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.323 din 10 februarie 2009, respins excepția prescripției dreptului la acțiune față de aplicabilitatea dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că suplimentările salariale pentru aprovizionarea pentru toamnă-iarnă au fost incluse în salariile plătite reclamantei ca și echivalentul valoric al ajutorului material constând în acordarea a 4000. gaze, iar în ceea ce privește cota de participare la profit, s-a reținut că nu mai sunt aplicabile dispozițiile nr.OG64/2001 urmare privatizării SC "" SA.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, susținând în esență că drepturile salariale cerute nu au fost incluse în salariile plătite acesteia, nefiind încheiat vreun act adițional în acest sens.

Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.

În art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă pe unitate se prevede că suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă vor fi introduse în salariul de bază ca și cele pentru cantitatea de 4000 gaze naturale conform art.176 alin.1 din contractul colectiv de muncă, începând cu 1 iunie 1997 ca și pentru anii 2000 și 2002, aceasta în condițiile în care nu au mai avut loc negocierile dintre angajator și sindicat conform acelorași dispoziții legale.

În ceea ce privește cota de participare la profitul societății pârâte, aceasta nu mai constituie un drept pentru salariații pârâtei care ulterior adoptării OG64/2001 a fost privatizată, iar eventualul profit anual se cuvine exclusiv acționarilor și numai Adunarea Generală a Acționarilor poate dispune în legătură cu destinația profitului, ceea ce nu este cazul în speță pentru reclamantă.

Nesubzistând motive de nulitate a hotărârii atacate în sensul disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, sentința fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art.312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.323 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 6 mai 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./04.06.2009

dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița

judecători fond-

-

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 949/2009. Curtea de Apel Ploiesti